Un sibian a demonstrat în instanță că tensiunea electrică slabă e ilegală. ANRE amendează DEER. ”Becuri care pâlpâie, electrocasnice care „se ard”— toate au fost puse pe seama ghinionului”

Tribunalul Sibiu a tranșat definitiv un litigiu care pune presiune pe responsabilitatea operatorilor de distribuție a energiei electrice în fața consumatorilor finali.

Instanța a respins apelul formulat de unul dintre principalii distribuitori din țară, Distributie Energie Electrică România (DEER), menținând sancțiunea aplicată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) pentru nerespectarea parametrilor tehnici ai curentului electric.

Autoritatea a constatat că tensiunea electrică din casa unui sibian din Șelimbăr nu e în conformitate cu ce a semnat acesta în contractul cu furnizorul.

Hotărârea subliniază un principiu esențial pentru piața de utilități, în general: nerespectarea calității serviciului nu poate fi justificată prin dificultăți tehnice sau investiții aflate în desfășurare, explică judecătorii.

Un sibian din Șelimbăr a dat DEER în judecată. Curentul din priză ”e slab”

Procesul a fost declanșat de o sesizare înregistrată în Șelimbăr, acolo unde un consumator a reclamat nivelul sub limitele normale al tensiunii electrice. De aici, a pornit un conflict juridic clarificat în instanță de către Tribunalul Sibiu.

Bărbatul a făcut o sesizare, iar în urma monitorizării efectuate de către ANRE, s-a constatat că valorile tensiunii de alimentare s-au încadrat în limitele legale într-un procent de numai 85,6%, mult sub pragul minim de 95% impus de Standardul de performanță aprobat prin Ordinul președintelui ANRE.

DEER a fost o amendată de 10.000 de lei, amendă pe care operatorul a încercat să o anuleze în instanță, invocând argumente variate, de la vicii procedurale până la investiții masive planificate în zona respectivă. Cetățeanul a primit și el o despăgubire în bani.

Compania de distribuție s-a apărat susținând că procedura de control ar fi fost viciată și că agentul constatator nu ar fi perceput direct fapta, ci s-ar fi bazat pe rapoarte tehnice.

”Apelanta susține, în esență, că ANRE ar fi trebuit să efectueze o acțiune de control de tip „verificare”, iar nu una de tip „supraveghere”, întrucât procedura a fost declanșată ca urmare a unei sesizări formulate de către un utilizator, apreciind că prin alegerea procedurii de supraveghere s-ar fi încălcat principiul egalității armelor, principiul loialității administrării probatoriului și dreptul la apărare”, precizează avocații DEER.

Mai mult, avocații operatorului au punctat existența unei erori materiale în procesul-verbal, unde a fost indicat un articol de lege eronat pentru cuantumul amenzii.

Un alt argument central al apărării a fost acela că, la momentul sesizării, societatea avea deja în desfășurare lucrări de modernizare a rețelei în Șelimbăr și că plătise deja consumatorului compensațiile prevăzute de lege, considerând că o sancțiune suplimentară este disproporționată.

Nu se fac precizări legate de cuantumul compensațiilor primite de către șelimbărean.

Judecător: ”DEER nu a contestat în mod real exactitatea valorilor tehnice constatate”

Magistrații Tribunalului au demontat însă aceste apărări, subliniind că nulitatea unui act administrativ nu poate fi invocată pentru simple erori materiale care nu produc o vătămare reală dreptului la apărare.

Instanța a explicat că operatorul a înțeles perfect natura acuzației și că datele tehnice care au stat la baza amenzii au fost furnizate chiar de către companie, ceea ce conferă procesului-verbal un grad maxim de obiectivitate.

Judecătorii au fost de părere că forma de control aleasă de ANRE a fost una corectă și că autoritatea are deplina libertate de a-și organiza activitatea de supraveghere pe baza datelor de monitorizare.

În plus, apreciază judecătorii ”DEER nu a contestat în mod real exactitatea valorilor tehnice constatate”.

Un aspect crucial al sentinței se referă la relația dintre compensațiile plătite clienților și amenda contravențională. Tribunalul a clarificat faptul că acordarea unor sume de bani utilizatorilor afectați reprezintă doar o formă de reparație civilă, care nu exclude și nu înlocuiește răspunderea contravențională.

Statul, prin ANRE, are datoria de a sancționa nerespectarea standardelor pentru a descuraja neglijența, indiferent dacă victimele au fost sau nu despăgubite ulterior.

În viziunea instanței, acceptarea argumentului operatorului ar fi transformat obligația de a asigura calitatea curentului într-una facultativă, ce poate fi oricând „răscumpărată” prin plăți simbolice.

Referitor la lucrările de investiții invocate de distribuitor, magistrații au statuat că acestea nu pot constitui o cauză de exonerare de răspundere. Deși instanța a luat act de finalizarea lucrărilor de modernizare, a subliniat că operatorul licențiat are obligația de a anticipa dezvoltarea zonelor imobiliare și de a adapta infrastructura înainte ca standardele de calitate să fie încălcate.

Consumatorul final, adică cetățeanul, nu trebuie să suporte carențele tehnice ale rețelei pe durata în care o companie își planifică sau execută investițiile, calitatea energiei fiind un serviciu obligatoriu asumat prin licență, a explicat judecătorul.

În final, Tribunalul a decis că amenda de 10.000 de lei, situată la minimul prevăzut de lege, este pe deplin proporțională cu gravitatea faptei.

Magistrații au refuzat înlocuirea amenzii cu un avertisment, motivând că nerespectarea parametrilor tensiunii poate avea consecințe grave asupra aparaturii electrocasnice a populației, iar rolul sancțiunii este unul de responsabilizare pe viitor.  

Când „merge și așa” nu mai ține. Lecția cazului DEER–ANRE pentru consumatorii de energie

Dumitru Chisăliță, președinte Asociației Energia Inteligentă (AEI) susține că acet proces este unul capital pentru ce se întâmplă în sistemul energetic național.

”Ani de zile, consumatorii din România au fost obișnuiți să trateze fluctuațiile de tensiune ca pe un inconvenient inevitabil. Becuri care pâlpâie, centrale termice care intră în avarie, televizoare care se resetează, electrocasnice care „se ard” aparent fără explicație — toate au fost puse, aproape reflex, pe seama ghinionului sau a unei infrastructuri vechi despre care „nu ai ce face”.

Doar că hotărârea definitivă a Tribunalul Sibiu în disputa dintre Distribuție Energie Electrică România S.A. și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei schimbă ceva esențial, schimbă perspectiva juridică și morală asupra responsabilității distribuitorului de energie.

Pentru prima dată într-un mod atât de clar, instanța validează ideea că nu este suficient ca energia electrică „să existe”. Ea trebuie furnizată în parametri normali de calitate. Altfel spus, consumatorul nu plătește doar pentru niște electroni care circulă prin fire, ci pentru un serviciu care trebuie să respecte standarde tehnice precise.

Iar acest lucru este uriaș”, precizează Chisăliță.

El spune că în România există încă ”o cultură a tolerării neconformității”.

”Dacă ai tensiune scăzută la capăt de rețea, ți se spune că „așa e zona”. Dacă transformatorul este suprasolicitat, ți se explică faptul că „s-au construit multe case”. Dacă se ard aparatele, aproape întotdeauna consumatorul este cel care trebuie să demonstreze imposibilul: că problema din rețea a produs direct paguba.

În realitate, multe dintre aceste probleme sunt cunoscute de ani întregi. Rețele proiectate acum câteva decenii pentru un consum redus încearcă astăzi să susțină pompe de căldură, aparate de aer condiționat, stații de încărcare pentru mașini electrice și mii de prosumatori injectând energie în sisteme care nu au fost modernizate suficient.

Electrificarea accelerată a economiei pune o presiune uriașă pe infrastructura de distribuție. Iar România intră în această etapă cu un handicap major, investiții insuficiente și rețele care, în multe zone, funcționează la limita capacității.

De aceea, cazul de la Șelimbăr nu este doar despre un consumator și câteva aparate defectate. Este despre limita până la care societatea acceptă ideea că serviciile esențiale pot funcționa sub standard fără consecințe reale.

Există și un alt aspect important. Până acum, mulți consumatori nici nu reclamau aceste situații. Nu aveau încredere că pot obține ceva. În multe cazuri, operatorii de distribuție au beneficiat și de avantajul tehnic al disproporției de forțe: compania are specialiști, echipamente, expertize și avocați; clientul are doar senzația că „ceva nu este în regulă”.

Prin această decizie, se transmite însă un semnal important, dacă există probe tehnice și dacă standardele sunt încălcate, responsabilitatea poate fi stabilită”, a mai transmis președintele AEI.

El apreciază că cetățenii vor trebui în continuare să documenteze problemele, să solicite măsurători oficiale și să demonstreze legătura dintre neconformitatea tensiunii și prejudiciul produs.

Acesta este efectul cel mai important al hotărârii: obligă sistemul energetic să renunțe treptat la mentalitatea „merge și așa”.

”Pentru că într-o economie modernă, energia electrică nu mai este doar o utilitate banală. Ea este infrastructură critică. Aproape totul depinde de calitatea ei: încălzirea locuințelor, comunicațiile, munca la distanță, echipamentele medicale, siguranța alimentară sau transportul electric.

Iar dacă România vrea cu adevărat tranziție energetică, digitalizare și electrificare, atunci nu mai este suficient să producem energie. Trebuie să garantăm și calitatea livrării ei până la ultimul consumator”, a explicat Dumitru Chisăliță.