ÎPS Laurențiu Streza despre proclamarea locală a canonizării Sfintei Anastasia Șaguna. Evenimentul va fi în toamnă, la Sibiu: „Cea mai mare realizare a unui părinte este formarea unui suflet luminos”

Sfânta Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, a fost inclusă recent în rândul sfinților Bisericii Ortodoxe Române. În toamna acestui an va avea loc la Sibiu proclamarea locală a canonizării acesteia. În acest context ÎPS Laureanțiu Streza, mitropolitul Ardealului, a acordat un interviu în care vorbește despre viața sfintei, despre rolul pe care l-a avut în formarea marelui mitropolit al Transilvaniei andrei Șaguna, despre semnificația evenimentului care va urma și despre mesajul pe care această canonizare și implicita recunoaștere locală îl transmite familiei din ziua de azi.

Cine a fost Sfânta Anastasia Șaguna și de ce este importantă pentru istoria și spiritualitatea românească?

Sfânta Anastasia Șaguna (1785–1836) a fost mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești. Deși nu este cunoscută prin funcții publice sau scrieri teologice, memoria Sfintei Anastasia rămâne legată de puterea credinței, de sacrificiul matern și de formarea sufletească a celui care avea să devină unul dintre cei mai importanți păstori ai Ortodoxiei românești din secolul al XIX-lea, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Sfânta Anastasia provenea dintr-o familie aromână și a trăit într-o perioadă marcată de tensiuni identitare, transformări politice și frământări religioase din Imperiul Habsburgic. După moartea soțului ei, a purtat aproape singură responsabilitatea creșterii celor 3 copii: Evreta, Ecaterina și Anastasiu. În ciuda dificultăților, i-a oferit tânărului Anastasiu, viitorul sfânt mitropolit al Ardealului, Andrei Șaguna, o educație profund creștină, întemeiată pe rugăciune, disciplină și demnitate.

De ce este Sfânta Anastasia Șaguna un model important pentru Biserică și pentru credincioși?

În foarte multe scrieri sau evocări dedicate Sf. Andrei Șaguna, chipul mamei sale apare ca o prezență tăcută, dar fundamentală pentru creșterea și educația fiului său. Sfânta Anastasia reprezintă icoana mamei credincioase care, fără a căuta recunoaștere, a transmis mai departe cele mai de preț comori, credința și educația.

Sfânta Anastasia Șaguna a trecut la Domnul în luna ianuarie 1836, la vârsta de 51 de ani, fiind înmormântată în cimitirul Kerepesi din Budapesta, în cripta familiei Grabovski. Până astăzi s-a păstrat cripta ridicată de Sf. Andrei, deosebit de expresivă fiind inscripția: „Mult iubitei sale mame Anastasia, Preaprețuitului său frate Vreta, Și dulcei sale surori Ecaterina. Ridică monumentul acesta Andreiu Șaguna, Episcopul Ardealului, 1849”.

Viața Anastasiei Șaguna a rămas un model de mamă creștină, de luptătoare pentru credință, de femeie curajoasă care, în cele mai grele momente, nu s-a lepădat de valorile morale ale spiritualității ortodoxe care i-au încununat viața. Prin rugăciunea, dragostea și jertfa ei, Sfânta Anastasia a contribuit decisiv la formarea unuia dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna”, cu prăznuire în ziua de 1 decembrie.

Ce înseamnă, mai exact, proclamarea locală a unei canonizări și ce semnificație are în cazul Sfintei Anastasia Șaguna?

Reprezintă momentul solemn prin care Hotărârea de canonizare a unui sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este adusă și anunțată în mod oficial înaintea comunității bisericești de care respectivul sfânt este legat, care l-a cinstit și i-a păstrat vie memoria. Actul canonizării exprimă recunoașterea sfințeniei de către Biserică, iar proclamarea locală aduce solemnitatea acestei bucurii în inima unei comunități ca o încununare a evlaviei poporului credincios.

Ceremonia proclamării locale are loc imediat după Sfânta Liturghie, prin citirea documentului sinodal numit Tomos de canonizare semnat de către toți ierarhii Sfântului Sinod. În cazul Sfintei Anastasia Șaguna, proclamarea locală va avea o semnificație aparte, prin faptul că va readuce în conștiința credincioșilor modelul mamei creștine care și-a trăit viața sfântă cu o discreție exemplară, și-a crescut și și-a educat copiii într-o pilduitoare iubire jertfelnică, devenind izvor de credință și inspirație pentru generațiile prezente și viitoare.

Din perspectivă pastorală, proclamarea locală reprezintă și o mărturisire a certitudinii că Dumnezeu continuă să lucreze în istorie prin oameni credincioși, prin familii și prin comunități, că sfințenia continuă să rodească în istorie și să ofere fiecărei generații repere de credință, de speranță și de iubire.

Cum a contribuit Sfânta Anastasia Șaguna la formarea viitorului mitropolit Andrei Șaguna?

Sfânta Anastasia a format cu evlavie și dragoste rădăcina spirituală a fiului ei, Sfântul Andrei Șaguna. Într-o perioadă marcată de presiuni confesionale și de transformări sociale, așa cum a fost începutul de secol XIX, Anastasia a rămas fidelă ortodoxiei, oferind tânărului Anastasiu (viitorul mitropolit Andrei) un model concret de fidelitate față de dreapta credință și a cultivat în sufletul fiului său dragostea pentru Biserică, rugăciune și adevăr. Educația primită prin jertfelnicia mamei a fost fundamentul pe care s-a edificat ulterior personalitatea duhovnicească a marelui ierarh transilvănean.

Ce lecții poate oferi astăzi modelul Sfintei Anastasia Șaguna familiilor creștine?

Sfânta Anastasia Șaguna ne arată că o familie devine cu adevărat mare prin capacitatea de a transforma iubirea, rugăciunea și credincioșia față de Dumnezeu într-o moștenire vie pentru copii. Într-o societate ca cea de azi, în care succesul este măsurat în cea mai mare parte prin criterii materiale, Sfânta Anastasia ne amintește că cea mai mare realizare a unui părinte este formarea unui suflet luminos pentru copil, prin credință, prin dragostea față de Dumnezeu și de semeni.

Credința trăită în casă, cultivarea valorilor morale înrădăcinate în dreapta credință, rugăciunea făcută împreună, capacitatea de a transforma suferința în răbdare roditoare…toate au o putere formativă mai mare decât orice program educațional. Viața sfintei ne arată faptul că exemplul credinței părinților depășește granițele timpului, că învățăturile, rugăciunile și sacrificiile unei mame rodesc peste generații.

De aceea, Sfânta Anastasia este un model de speranță pentru toate familiile care încearcă să transmită copiilor valorile credinței într-o lume adesea indiferentă față de acestea. Și cu atât mai mult în astfel de timpuri dificile, aflate sub presiuni ideologice sau sociale, identitatea spirituală nu trebuie abandonată, ci înnoită și împărtășită urmașilor ca pe un tezaur neprețuit.

De ce a fost canonizată Sfânta Anastasia Șaguna în această perioadă?

Canonizarea Sfintei Anastasia Șaguna, alături de alte 15 femei cu viață sfântă, s-a făcut de către Biserica Ortodoxă Română în contextul declarării anului 2026 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al pastorației familiei creștine” și „Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame)”.

Aceste noi sfinte femei românce din calendar ne arată că Biserica străbună a fost totdeauna în istorie binecuvântată cu femei credincioase și evlavioase, care au dus lupta cea bună a credinței și au săvârșit în sfințenie călătoria lor pământească în multe forme de slujire: mame ai căror copii au devenit sfinți, mucenițe care au apărat credința creștină cu sângele lor, monahii care s-au rugat și au muncit în mănăstiri, femei mărturisitoare care au îndurat persecuțiile pentru numele lui Hristos și soții de voievozi sau domnitori care au sprijinit Biserica și neamul românesc.

Așadar, canonizarea Sfintei Anastasia Șaguna are o semnificație care depășește persoana sa și se înscrie într-un mesaj mai larg pe care Biserica îl adresează lumii contemporane. Întrebarea poate fi privită și dintr-o altă perspectivă: nu doar de ce acum, ci de ce este atât de necesară acum? Pentru că astăzi trăim într-o perioadă în care instituția familiei este supusă unor încercări profunde; valorile morale ale familiei sunt marginalizate sau chiar discreditate de întunericul spiritual al unor ideologii care caută să cucerească tot mai adânc viața societății.

Ce mesaj transmite această canonizare și recunoaștere locală?

Astăzi, transmiterea credinței și a valorilor morale creștine de la o generație la alta nu mai poate fi considerată un lucru de la sine înțeles. Și astfel, Biserica a căutat să arate și în acest fel vocația sacră a familiei și rolul formator, covârșitor ca importanță, al părinților.

Canonizarea Sfintei Anastasia Șaguna, viața ei dusă în credință și iubire jertfelnică, apare ca un mesaj providențial adresat nouă tuturor și lumii de astăzi: că marile transformări ale istoriei încep în discreția familiilor credincioase și în rugăciunile mamelor; că sfințenia se poate naște și în viața de familie, iar educația oferită cu credință și iubire poate schimba prin destinul unui copil chiar destinul unui popor.