VIDEO / Viperă văzută pe traseele din Făgăraș. Șeful UPU Sibiu: „Avem ser antiviperin, dar de foarte mulți ani nu a trebuit să îl folosim”

Iunie este luna în care viperele sunt cel mai vizibile pe traseele montane, pentru că ies la năpârlire și pot fi întâlnite pe poteci, printre stânci sau în iarba înaltă. Zilele trecute o viperă a fost filmată de turiști în zona dintre Cabană Barcaciu și Lacul Avrig. La Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Clinic Județean (SCJU) Sibiu există în acest moment o singură doză de ser antiviperin, însă medicii spun că în ultimii ani, deși doza a fost permanent disponibilă, nu a fost nevoie să fie folosită.

Sursa video – facebook Tina Vale.

Pe pagina celor de la Salvamont România există o serie de recomandări ale comisiei medicale. De asemenea, dr. Csillag Paul-Bogdan, șefului UPU-SMURD SCJU Sibiu, explică cum se folosește serul.

Primăvara și vara este perioada în care viperele devin active la munte. Iunie este însă luna în care sunt cel mai vizibile, pentru că ies la năpârlire și depunere de ouă.

După sfârșitul lui iunie sunt mult mai greu de observat, deși rămân la fel de active. Viperele preferă poienile însorite, marginea pădurilor, zonele stâncoase și pajiștile alpine, în special dimineața și după-amiaza, când ies la soare pentru a se încălzi.

În România ajung în Carpați și la altitudini de peste 2.000 de metri.

Turiști ajunși zilele trecute în zona dintre Cabană Barcaciu și Lacul Avrig au dat nas în nas cu un astfel de șarpe.

Vestea bună este că vipera este un animal timid, care fuge de oameni. Salvamont România atrage atenția că peste 90% dintre mușcături se întâmplă atunci când oamenii încearcă să prindă sau să ia în mână șarpele. Dacă întâlnești o viperă pe traseu, păstrează o distanță de cel puțin unu-doi metri și ocolește-o calm.

Ce faci imediat după mușcătură

Dacă se întâmplă să fii mușcat primul și cel mai important gest este să rămâi calm și să nu te miști inutil. Agitarea accelerează circulația sângelui și răspândește veninul mai repede în organism. Victima se așează întinsă pe spate, sau în poziție laterală de siguranță dacă este inconștientă, într-un loc ferit de un eventual alt atac al șarpelui.

Se apelează imediat numărul unic de urgență 112 sau dispeceratul național Salvamont la 0372 126 668, oferind detalii despre starea victimei și localizarea exactă, inclusiv coordonate GPS dacă sunt disponibile.

Plaga se curăță cu apă oxigenată sau apă curată. Inelele, brățările sau orice obiect similar se scot de pe membrul mușcat înainte să apară umflătura, dacă se lasă pe loc, vor acționa ca un garou. Proximal de plagă se aplică un bandaj elastic, nu prea strâns, cât să poți introduce un deget sub el, pentru a încetini răspândirea veninului pe cale limfatică. Membrul mușcat se imobilizează și se menține la același nivel sau mai jos decât inima.

Pacientul nu va umbla. Va fi transportat la spital pe targă.

Ce să nu faci niciodată

Salvamont are o listă de interdicții, iar respectarea ei poate face diferența. Potrivit acesteia nu se practică incizii sau cauterizări la nivelul mușcăturii, nu se stoarce plaga, nu se aplică gheață sau garou, nu se aplică substanțe sau curent electric pe rană, nu se încearcă capturarea șarpelui, nu se folosesc dispozitive de aspirație a veninului și nu se aspiră veninul cu gura.

Cât de gravă poate fi mușcătura

Nu orice mușcătură de viperă este o urgență maximă. Comisia Medicală Salvamont clasifică mușcăturile în patru grade de toxicitate. La gradul zero nu apare nicio reacție toxică, doar urmele mușcăturii. La gradul unu apare o umflătură locală, fără reacție generală a organismului.

La gradul doi edemul cuprinde întreg membrul mușcat, cu reacție sistemică minimă, vărsături, tensiune arterială scăzută tranzitoriu.

La gradul trei edemul se extinde rapid spre trunchi, apar stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice severe.

Decesele sunt rare și survin în special la copii, care primesc o doză mai mare de venin raportat la greutatea corporală, și la vârstnici.

O doză de ser antiveprin la UPU Sibiu

La spitalul din Sibiu există o singură doză de ser împotriva veninului de viperă, dar nu se administrează în toate cazurile, ci doar când mușcătura determină reacții moderate sau severe, gradele doi și trei. Decizia aparține medicului, pe baza evaluării clinice și a analizelor de laborator.

„La nivelul UPU-SMURD SCJU Sibiu există o doză de vaccin antiviperin. Conform reglementărilor în vigoare, UPU din zonele cu risc pentru mușcătură de viperă sunt obligate să dețină asemenea vaccin. De foarte mulți ani nu a fost necesară administrarea acestuia, numărul mușcăturilor de viperă este relativ mic la nivel național, iar gravitatea acestora de multe ori nu este mare”, transmite șeful UPU-SMURD SCJU Sibiu.

Medicul explică și ce se întâmplă dacă doza existentă ar fi folosită: după administrare, aceasta va fi înlocuită. Iar dacă o unitate spitalicească nu ar dispune de ser, există soluții de rezervă.

„În cazul în care nu ar exista acest vaccin la nivelul unei unități spitalicești, fie pacientul ar fi transferat direct din prespital către un spital care are vaccinul, fie vaccinul ar fi transportat către acea unitate sanitară unde se află pacientul, din nou, transport aerian, dacă condițiile permit. În orice caz, aceste situații ar fi extrem de rare, având în vedere că UPU din zonele susceptibile de a avea astfel de pacienți au în dotare ser antiviperin”, precizează șeful UPU-SMURD SCJU Sibiu.

În cazul șocului anafilactic, umflarea feței, a limbii, dificultăți severe de respirație, tensiune arterială prăbușită, primul gest este administrarea de adrenalină, disponibilă în farmacii sub formă de sisteme de auto-injectare intramusculară. Dacă se instalează stopul cardio-respirator, se aplică imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonară.