Înaintea sașilor au fost coloniștii norico-panonici, din Austria și Ungaria de astăzi. Noi descoperiri arheologice la marginea Ocnei Sibiului: „Potențialul turistic este foarte mare”

Sibiul este cunoscut pentru colonizarea sașilor, însă arheologii Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS) scot la lumină o poveste mult mai veche și la fel de fascinantă.

La marginea Ocnei Sibiului, pe Valea Vișei, cercetările recente confirmă existența unei așezări de coloniști norico-panonici – celți aduși din zonele care astăzi aparțin Austriei și Ungariei – care au locuit aici în primele secole de după cucerirea Daciei. Reporterul Turnul Sfatului a primit permisiunea de a intra pe șantierul arheologic.

O „capsulă a timpului” pe drumul sării

Conform declarațiilor coordonatorului șantierului, dr. Silviu Purece, așezarea este una deosebită, fiind situată strategic pe un drum roman important care lega Valea Oltului de Valea Mureșului. Nevoia de a aduce populație în această zonă a fost una critică după războaiele de cucerire a Daciei.

„Traian a trebuit să completeze această lipsă în demografia locală cu oameni aduși din alte părți, de multe ori oameni specializați în diverse munci și activități”, explică dr. Purece contextul istoric al sosirii acestor coloniști. La Ocna Sibiului, aceștia au fost atrași de resursele saline și de Valea Vișei, fiind probabil implicați în exploatarea sării pentru Imperiul Roman.

Așezarea a fost locuită intens de la începutul provinciei Dacia și până în vremea împăratului Marcus Aurelius, sfârșitul ei fiind marcat, cel mai probabil, de războaiele marcomanice (166–180 d.Hr.).

Fibule, unelte și o cheie pierdută acum 1800 de ani

Descoperirile din campania actuală oferă detalii prețioase despre cum trăiau acești oameni. Deși erau celți la origine și păstrau elemente ale costumului tradițional, aceștia au adoptat rapid stilul de viață roman. Dr. Silviu Purece explică faptul că acest proces a fost unul treptat, dictat de dorința de a trăi mai bine.

„Romanizarea este, de fapt, o încercare de adaptare și de îmbunătățire a vieții, o adaptare la confortul roman. Se pornește de la această latură materială pragmatică și se ajunge până la adoptarea limbii latine sau la folosirea pe scară largă a acesteia”, subliniază arheologul sibian.

Fibulă veche de aproape 1.800 de ani, descoperită lângă Ocna Sibiului

Printre obiectele scoase la lumină se numără:

• Fibule: accesorii vestimentare folosite pentru prinderea hainelor, care arată amestecul dintre stilul tradițional celtic și cel produs în atelierele locale din Dacia.
• Fusaiole: greutăți folosite la torsul lânii.
• O cheie romană: descoperită chiar la intrarea unei locuințe a cărei planimetrie este acum conturată de studenți.
• O monedă: o piesă rară din secolul al IV-lea, din perioada post-romană, care sugerează că zona a continuat să fie locuită sau tranzitată și sub controlul goților.

Adevărații noștri strămoși

Dr. Silviu Purece atrage atenția asupra unui fapt istoric mai puțin discutat în manualele școlare: coloniștii din zonele limitrofe Daciei, precum acești norico-panonici, sunt adevărații strămoși ai populației de astăzi.

„Dacă este să căutăm romani în Dacia, n-o să-i găsim veniți din Italia zilelor noastre. Acești coloniști sunt cei care s-au romanizat aici și au pus bazele culturii noastre”, afirmă expertul.

Școală de arheologie pentru viitoarele generații

Șantierul de la Ocna Sibiului a început în anul 2004 și a devenit, în timp, un loc esențial pentru formarea studenților ULBS. Beneficiind de sprijinul Primăriei din Ocna Sibiului, proiectul a pregătit generații de arheologi care astăzi lucrează în instituții de prestigiu din întreaga țară. Deși campania actuală se apropie de final, cercetările vor continua săptămâna viitoare la Tilișca, pentru a elucida noi mistere ale trecutului județului Sibiu.

Cu o istorie ce pornește de la exploatarea sării în antichitate și continuă cu tranziția medievală, situl de la Ocna Sibiului confirmă că „potențialul turistic este foarte mare”, zona fiind o punte între antichitate și prezent.