Am fost să mâncăm la Agora Grâu, punct gastronomic local. Mâncarea e doar pretextul

Vizibilitatea turistică a Cisnădioarei a făcut ca în ultimii ani în micul sat de la poalele bisericii cocoțate în vârf de deal să devină și o atracție gastronomică.

Pe lângă „veteranele” Apfelhaus, 7 Tei și barul de vizavi unde mai tot timpul e plin de clienți la mici și ceafă cu cartofi prăjiți, au apărut în ultimii ani La Poarta Moțului, Michelsberger Haus și Kamin. De ceva vreme e deschis și Agora Grâu, un punct gastronomic local care funcționează, în weekend, în curtea ansamblului cultural pe care soții Carmen și Ștefan Tobler l-au amenajat, bucată cu bucată, pe un spațiu concesionat pe 20 de ani de la biserica evanghelică din sat. Turismul liniștit și-a găsit clienți la poalele cetății.

Agora Cisnădioara e un proiect gândit în jurul culturii, educației și ospitalității – cu o pensiune, o casă de oaspeți, programe educaționale și evenimente culturale în curte. Bufetul Agora Grâu vine ca un colț al lucrurilor simple, cu motto-ul „simplu și bun”.

Curtea în care găsești Agora Grâu se deschide vizavi de biserica din centrul Cisnădioarei. E pe mai multe niveluri, ceea ce îi dă o senzație tare plăcută de labirint liniștit: cobori câteva trepte tăiate din traverse vechi de cale ferată, dai de un umbrar din lemn vechi pus cu grijă în valoare, mai departe de câteva mese sub umbrelă sau sub umbra naturală a copacilor. O ușă de epocă, expusă pe un perete ca o lucrare de artă, completează atmosfera. La interior, terasa de sticlă cu vreo patru mese vine ca alternativă pentru zilele capricioase.

Afară sunt mai bine de zece mese în diferite configurații, la distanță suficient de mare una de alta astfel încât, și dacă locul e plin, să nu simți înghesuiala. Noi ne-am așezat la o masă de unde, dacă ridici privirea, dai de cetatea Cisnădioarei, un tablou la care poți sta minute întregi fără să te plictisești. Iar tihna contemplării este acompaniată de enorm de mult verdele care-ți inundă priveliștea de la pădurile care înconjoară Cisnădioara.

Comanda nu se face la masă. Intri în bufet, alegi ce vrei, plătești, primești un pager – unul din acelea rotunde care vibrează și se aprind când comanda e gata – și ieși să-ți continui tihna.

De obicei în weekend sunt disponibile trei preparate – o supă, un fel principal cu carne și unul vegetarian. Mâncarea e disponibilă începând cu ora 13:00, iar când am ajuns noi în jur de 15:00, lasagna ragù se terminase. Practic, aceasta e și natura locului: nu vii să alegi dintr-un meniu stufos, vii să mănânci ce s-a gătit în ziua aceea.

Cam ca la bunici, doar că la Agora Grâu noi am dat doar de tineri. Extrem de afabili, inclusiv cu pruncii care, ieșiți din zona de acoperire a radarului părintesc, se mai trezeau că înghețata din cornetul cu care au ieșit prin curte s-a rostogolit prin iarba deasă. Înghețata e promisă a fi făcută în sat, dar noi când am întrebat ni s-a spus că vine de la un producător din Sibiu. Am luat o singură cupă, de alune fără zahăr, iar experiența a fost una mulțumitoare. La fel ca și cu cele două limonade preparate în curte, una cu vișine și, cealaltă, cu mentă: o adevărată desfătare să te lași răcorit cu gusturi simple în atâta liniște. Deoarece liniștea cred că e, de fapt, preparatul principal de la Agora Grâu.

Am comandat, prin urmare, două supe cremă de roșii și o lasagna vegetariană. Supa a venit consistentă, bine asezonată, cu câteva felii de pâine de casă ușor prăjită în loc de crutoane. Nu e genul de supă care se laudă cu un ingredient spectaculos, ci genul care te mulțumește liniștit, fără să facă „zgomot”.

Nu sunt vegetarian, dar cum nu mai era altă opțiune, am ales lasagna vegetariană. Cu zucchini, conopidă, broccoli și foi de lasagna, a fost bună. Chiar bună. M-am lăudat singur că am mâncat sănătos și m-am felicitat mai apoi pentru starea de bună-dispoziție pe care mi-a creat-o.

La desert, pe lângă bila de înghețată, am ales și un choux à la crème cu vanilie. Un foietaj crocant, ușor dulce, cu cremă din belșug și o dungă de frișcă îmbibată cu un gem acrișor a completat o masă simplă și foarte, foarte tihnită.

Pe cele două note de plată (două, deoarece n-am fost suficient de clar de la început în ceea ce privește comanda) am avut un total de 145 de lei. 21,5 lei fiecare dintre cele două supe cremă de roșii, câte 19 lei fiecare limonadă, 32 de lei lasagna vegetariană, 18 lei foietajul și 14 lei cupa de înghețată.

Quo vadis, Sibiu?