VIDEO | La Cisnădie se află cea mai mare fermă de pești exotici din România:„Ducem din Botoșani până în Turnu Severin, din Tulcea până în Satu Mare” 

Într-o hală ridicată inițial pentru sturioni, la Cisnădie, trăiesc simultan între 300.000 și 400.000 de pești ornamentali. Zebre, Guppy, Black Molly, Betta, Caras ornamental și numeroase varietăți ale acestora cresc aici în aproximativ 600 de metri cubi de apă, de la larve de câțiva milimetri până la exemplare pregătite să plece spre magazine din toată țara. Este, potrivit proprietarului, cea mai mare fermă de pești exotici din România.

Când intri în fermă, varietatea de culori, forme și mișcări din bazine și acvarii îți fură imediat privirea. În lumina naturală care pătrunde în hale sau în cea a unei lanterne, albastrul unor pești capătă nuanțe de verde, portocaliul poate deveni galben, iar solzii par instant mai metalici. La apropierea unui om, peștii din unele bazine se ridică imediat la suprafață și urmăresc mișcarea de la marginea apei.

Ciprian, managerul tehnic al fermei, îi privește și spune că tocmai reacția lor îl ajută să observe dacă sunt sănătoși.

„Trebuie să fie vioi, să nu fie letargici și să aibă apetit. Când le dai hrana, toți trebuie să vină. Dacă stau într-un colț, retrași, e o problemă. Sunt condiționați ca la experimentul lui Pavlov: când apari la marginea bazinului, vin la suprafață după hrană”, ne povestește el.

Locul în care se întâmplă toate acestea nu a fost însă gândit niciodată pentru pești ornamentali.

O hală de sturioni, transformată cu 500.000 de euro

Lucian Șchiau, proprietarul fermei, a intrat în domeniul peștilor ornamentali la Cluj, în anul 2000, plecând de la o pasiune apărută încă din copilărie. Pentru a-și extinde afacerea a căutat câțiva ani o locație potrivită prin țară, iar în 2015 a ajuns la Cisnădie, unde a găsit o hală construită pentru creșterea sturionilor, dar al cărei proiect fusese abandonat.

Clădirea avea deja bazinele încorporate și era greu de folosit pentru orice altă activitate. Șchiau a cumpărat-o și a adaptat-o pentru pești ornamentali, investiția ridicându-se, potrivit acestuia, la aproximativ 500.000 de euro.

Astăzi ferma este organizată în două hale, cu un sistem care cuprinde în total aproximativ 600 de metri cubi de apă. Are 17 bazine mari, de aproximativ 22 de metri cubi fiecare, cinci bazine de câte opt metri cubi și mai multe acvarii folosite pentru reproducere, creșterea puilor, tratamente și carantină. Astfel, ferma acoperă întregul proces, de la icră până la peștele matur.

De la icră la peștele pregătit pentru magazin

Într-o parte a fermei se văd icre transparente, în interiorul cărora se dezvoltă embrionii. După eclozare, larvele se hrănesc din sacul vitelin, iar mâncarea din exterior este introdusă abia după ce încep să înoate activ. La speciile precum Guppy și Molly, care nasc pui vii, o plasă îi separă pe cei mici de adulții care i-ar putea mânca.

Puii sunt mutați pe măsură ce cresc și sortați de mai multe ori în funcție de dimensiune. O pontă întreagă, uneori chiar două apropiate ca vârstă, ajunge într-un bazin. Pentru sortare, peștii sunt atrași cu hrană într-un coș, iar când mai rămân doar câteva exemplare, nivelul apei este coborât pentru ca acestea să poată fi prinse.

În total, ferma crește între 10 și 12 specii și peste 30 de varietăți. Printre cele mai căutate sunt Black Molly, Guppy, Zebrele și Terneții. Dincolo de simpla creștere și reproducere, aici se încearcă și încrucișarea unor specii diferite, pentru a obține varietăți proprii.

„De exemplu, Guppy Leopard nu este o specie în sine, este o varietate. Din selecție încercăm să-i facem să arate ca fenotipul care se cheamă Guppy Leopard. Suntem la a patra generație dintr-o încrucișare”, spune managerul tehnic.

Sistemul care menține în viață sute de mii de pești

Pentru ca sutele de mii de exemplare aflate simultan în hale să supraviețuiască, apa circulă permanent printr-un sistem închis, în centrul căruia se află un biofiltru de aproximativ 30 de metri cubi. Acolo trăiesc bacteriile care transformă amoniacul produs de pești în nitriți și apoi în nitrați. Fără acest proces, amoniacul s-ar acumula și ar deveni toxic.

Pentru că apa din zona Sibiului este moale și are puține minerale, pH-ul este verificat zilnic, iar duritatea și ceilalți parametri sunt măsurați, de regulă, săptămânal. O centrală proprie menține apa între 24 și 26 de grade Celsius, în timp ce pompele, filtrele și instalațiile de oxigenare trebuie să funcționeze fără întrerupere.

Și hrana este aleasă în funcție de specie. Molly și Carașii au nevoie inclusiv de componente vegetale, iar meniul fermei mai cuprinde hrană cu spirulină, artemia, scoică, produse congelate și hrană vie.

De funcționarea întregului sistem se ocupă cinci oameni. Ziua lor începe în jurul orei 7 și continuă cu verificări, curățarea bazinelor și îngrijirea peștilor aflați în etape diferite de dezvoltare.

„Hrănit, sifonat, pești sortați, de ambalat, de curățat bazine, de pus la depus, de scos de la depus… Când sunt eu, mai trec seara, mai arunc o privire la opt, când se stinge lumina”, adaugă Ciprian.

Drumul spre pet-shop: 30% apă și restul oxigen pur

Peștii ajunși la dimensiunea potrivită sunt pregătiți pentru transport. Nu mai sunt hrăniți cu 24–48 de ore înainte de plecare, pentru a reduce cantitatea de amoniac și de reziduuri produse în timpul călătoriei.

„Îi punem în pungi speciale, cu 30–40% apă și restul oxigen pur din butelie. Pungile sunt ambalate în cutii de polistiren pentru izolație termică și transportate cu mașini climatizate. În felul acesta pot rezista până la 48 de ore”, explică managerul tehnic.

De la Cisnădie, peștii pleacă mai întâi spre centrul de distribuție al companiei, de la Cluj. Acolo, alături de exemplarele crescute în fermă, ajung și pești cumpărați de la alți producători români sau importați din Singapore și Thailanda. În mod obișnuit, ferma nu vinde însă direct persoanelor fizice.

„Noi dăm direct către pet-shopuri din toată țara. Avem în jur de 200 și ceva de magazine unde ducem, din Botoșani până în Turnu Severin, din Tulcea până în Satu Mare. Inclusiv la Acvariul din Constanța noi le-am trimis pești. Ne-au dat comandă de pisică de mare și de alte specii; ce am avut, am trimis, iar ce nu am avut am adus din import”, spune Lucian Șchiau.

Ferma funcționează la 20% din capacitate

În ciuda acestei rețele și a dimensiunii instalațiilor, ferma folosește în prezent doar aproximativ 20% din capacitatea sa. Lucian Șchiau spune că vânzările reduse și costurile necesare încălzirii, filtrării și oxigenării apei nu permit creșterea producției.

„Mâncare, oxigen, filtrare, reîntoarcerea apei… Cheltuielile sunt foarte mari și, din cauză că vânzările sunt slăbuțe, suntem la 20% din capacitatea din care am putea să facem. La peștii aceștia „materia primă” este căldura. Cea mai mare cheltuială este energia termică, a doua energia electrică, care învârte toate pompele, iar pe locul trei este apa”, declară patronul fermei.

În acest context, planurile de viitor nu vizează deocamdată extinderea sau construirea unor bazine noi. Miza imediată este continuarea activității începute în urmă cu zece ani la Cisnădie.

„Ne-am bucura dacă ne-am putea ține în picioare pe viitor. Deci de mărire și de-astea nici vorbă. Am vrea să mergem și la export, dar depinde foarte mult de prețul energiei din România. Adică eu nu pot să mă duc la export să concurez cu bulgarul sau cu ungurul care are curentul mult mai ieftin decât mine. Dacă îți cresc cheltuielile, nu mai ești competitiv în Europa. Plus că, atunci când te duci în Olanda și în Germania, concurezi cu toată Europa și inclusiv cu Asia, unde cheltuielile au rămas aceleași de atâta timp. Eu aduc pești din Asia de 15 ani și prețurile sunt aceleași”, încheie Lucian Șchiau.