Antonia Bojincă, tânăra din Sibiu care îmbină medicina cu pictura și voluntariatul: Indiferent dacă voi ține în mână o seringă sau o pensulă, îmi doresc să fiu de folos și să las în urma mea bucurie

La 21 de ani, Antonia Ionela Bojincă reușește să îmbine medicina cu pictura și voluntariatul. Tânăra este voluntară a Crucii Roșii Sibiu, iar atunci când nu studiază, alege să picteze și să fie alături de cei mici – tot prin pictură.

Antonia este originară din comuna Peștișani, Gorj, locul natal al lui Constantin Brâncuși. A venit la Sibiu pentru facultate, iar în prezent este studentă în anul III la Facultatea de Medicină din Sibiu, specializarea Asistență Medicală Generală.

„Sibiu a devenit pentru mine mai mult decât orașul în care studiez. Este locul în care îmi doresc să rămân definitiv și în care sper să îmi construiesc, pas cu pas, viitorul. Îmi place să fiu acolo unde este nevoie de mine, fie că este vorba despre sănătate, ajutor, voluntariat sau, pur și simplu, despre a aduce puțină bucurie în sufletul cuiva.

Sunt și voluntară la Crucea Roșie Sibiu, iar voluntariatul mi-a oferit foarte multe momente pe care nu le voi uita. Îmi place să mă implic în activități care au legătură cu sănătatea și sprijinirea oamenilor, dar și în acele momente în care putem aduce zâmbete și fericire”, a povestit tânăra pentru turnulsfatului.ro.

Cum a început să picteze

Primul eveniment de pictură în care tânăra i-a pictat pe micuți pe față a avut loc în 1 Iunie și a fost organizat prin intermediul Crucii Roșii Sibiu.

„Pentru mine a fost ceva cu totul special. Să vezi un copil venind curios, să îl pictezi, iar apoi să îi vezi chipul luminându-se când se privește în oglindă este un sentiment greu de descris în cuvinte. Cred că atunci am înțeles și mai bine cât de mult îmi place să lucrez cu cei mici”, a mai spus ea.

În prezent, ea realizează tablouri pe pânză, pictate manual și spune că fiecare tablou nu este un simplu obiect, ci poate deveni o amintire dragă pentru cineva.

„Nu știam atunci că acea simplă încercare avea să devină o parte atât de importantă din viața mea. Am pictat, mi-a plăcut ceea ce a ieșit și am simțit că vreau să continui. De atunci, înainte să încep un tablou, de cele mai multe ori îmi imaginez în minte ceea ce vreau să creez. Îmi place să pornesc de la o idee și să o transform, încet, în ceva real”, a povestit ea.

Pe lângă tablouri, Antonia a început să meargă la evenimente și să facă pictură pe față pentru copii, prin proiectul Studio Zâmbete Pictate.

„Îmi place foarte mult această parte a activității mele pentru că este legată de una dintre cele mai mari bucurii ale mele – copiii. Fiecare copil vine cu o altă dorință, o altă imaginație și o altă poveste. Unul vrea să fie prințesă, altul supererou, altul fluturaș. Iar eu încerc să transform ceea ce își imaginează ei în ceva ce pot purta pe chip. Pentru mine, cel mai frumos moment este cel de la final, când copilul se privește în oglindă și zâmbește. Atunci simt că am făcut ceva care contează”, a mai spus ea.

Cum îmbină medicina cu pictura

Deși, la prima vedere, medicina și pictura par două lucruri complet diferite, pentru Antonia ambele au la bază grija față de oameni.

„Medicina mă învață să am grijă de sănătatea oamenilor, să fiu atentă, răbdătoare și empatică. Pictura îmi oferă posibilitatea să creez și să aduc emoție și bucurie.

Îmi place să mă implic în tot ceea ce ține de sănătatea oamenilor și îmi doresc ca viitoarea mea profesie să fie una în care să pot ajuta. Dar, în același timp, mă atrag enorm acele momente în care există fericire, copii și oameni care se bucură. Cred că acesta este și motivul pentru care am ajuns să le fac pe amândouă.

Nu vreau să aleg între medicină și pictură. Îmi doresc să le păstrez pe amândouă în viața mea. Pe plan profesional, îmi doresc să devin un asistent medical bun, să continui să învăț și să pot fi de folos oamenilor. În același timp, vreau să dezvolt tot mai mult partea artistică și să fac din această pasiune ceva frumos și durabil”, a mai spus ea.

Un vis

Unul dintre cele mai mari visuri ale Antoniei este ca, în viitor, să își deschidă propriul atelier pentru copii în Sibiu. Își imaginează un loc plin de culoare, în care copiii să poată picta, să creeze, să se joace și să își lase imaginația liberă.

„Mi-ar plăcea ca acel atelier să fie un loc în care copiii să vină cu zâmbetul pe buze și să plece și mai fericiți. Când mă uit în urmă, mă gândesc că totul a pornit foarte simplu: de la o pensulă și dorința de a încerca ceva nou.

Astăzi, pensula aceea a devenit o parte din mine. Iar dacă într-o zi voi avea propriul meu atelier pentru copii, voi ști că visul acela a început cu mult timp înainte, într-o zi obișnuită, când am avut curajul să încerc. Îmi doresc ca, indiferent dacă voi ține în mână o seringă sau o pensulă, să pot face același lucru: să fiu de folos și să las în urma mea puțină lumină, puțină bucurie și, de ce nu, un zâmbet”, a concluzionat ea.

Foto: Arhiva Personală