Profesoara de religie din Ațel a fost campioană mondială la lupte în cușcă. Acum le predă copiilor și îi antrenează la arte marțiale

Christiana Budică, prima româncă devenită campioană mondială la lupte în cușcă, predă din septembrie religie la Școala Gimnazială din Ațel. Împreună cu soțul ei, Octavian, antrenează peste 100 de copii și tineri din Ațel și din satele vecine, iar povestea lor a fost publicată miercuri de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean (CJ) Sibiu.

Soții Budică au lăsat agitația Bucureștiului pentru liniștea Ațelului, comuna din nordul județului Sibiu aflată la câțiva kilometri de granița cu județul Mureș. „Locuim într-o veche casă săsească. Aici, casele au ceva special, care vine din secolele de existență”, spune Christiana Budică.

Sătenii s-au mirat la început când au văzut-o alergând pe ulițe în zori, dar reacțiile au fost mai degrabă de admirație. „Mă trezeam la cinci dimineața să alerg prin sat. M-a oprit o vecină să-mi spună că, dacă ar fi fost mai tânără, ar fi alergat cu mine”, povestește ea.

„Ca sportiv, eu nu mă bat, ci lupt”

Christiana s-a născut în București, „la capătul liniei tramvaiului 14 din Pantelimon”, și a crescut într-o familie de sportivi. Mama ei a fost jucătoare profesionistă de bowling, iar tatăl a practicat jujitsu, așa că drumul spre artele marțiale a venit firesc. Încă din liceu a devenit campioană națională la kyokushin, a obținut bronzul la europene și a ocupat locul opt la mondiale.

Deși visa să devină medic, a ales să se apropie de credință și a absolvit Facultatea de Teologie din București, secția Artă Sacră și Pictură Iconografică. Întrebată dacă bătaia este ruptă din Rai, răspunde fără ezitare. „De acolo a căzut. Sfinții sunt bătuți în pustie de forțele întunericului. Ca sportiv, eu nu mă bat, ci lupt.”

În ring este cunoscută sub numele „Mongol”, care înseamnă „Neînvins”, iar porecla i-a purtat noroc. În 2012, la Tallinn, a devenit prima româncă deținătoare a titlului mondial la Muay Thai, după o luptă în cușcă, și au urmat numeroase medalii la kempo și MMA. „Depinde cum te raportezi la pierdere sau câștig. Important este ca atunci când pierzi să cauți lucrul sau învățătura care îți aduce un câștig”, spune ea.

51 de copii la antrenamente, în căminul cultural

Elevii din Ațel știu cu toții de meciurile profesoarei lor, pe care au descoperit-o singuri pe YouTube. Christiana Budică spune că a găsit la ei ceva ce lipsește adesea la oraș. „Copiii de la țară sunt mai respectuoși decât cei din marile orașe. Aici, când trec pe lângă un adult, dau bună ziua. Prin ochii lor Îl văd pe Dumnezeu.”

Pe lângă orele de religie și pictura de icoane, soții Budică au devenit antrenorii de arte marțiale ai copiilor din sat. „Din aprilie organizăm astfel de cursuri în căminul cultural, loc în care avem și ateliere de pictură. Sunt 51 de copii și adolescenți, cu vârste cuprinse între 5 și 21 de ani, care vin la antrenamente. La pictură participă și adulți”, spune Octavian Budică, fost sportiv de performanță, în prezent antrenor, jurnalist și producător de film.

Activitățile s-au extins și în satele vecine Alma, Șmig și Giacăș, unde tinerii au îmbrăcat la rândul lor chimonourile. „Nu învață doar un sport, ci și istorie și geografie. Le vorbim despre locurile de unde provin artele marțiale, oamenii care le-au practicat și istoria lor”, explică Octavian Budică.

Peste 100 de tineri sunt implicați în proiectele Asociației Cultural-Sportive „Mongol”, condusă de cei doi soți. „Ne dorim o sală de sport cu ring de luptă și campionate balcanice și europene. Ațelul poate deveni un punct de referință pe harta artelor marțiale, avem potențial”.

Christiana a ajuns și pe marele ecran, în rolul unei războinice mongole, într-un film prezentat la mai multe festivaluri internaționale. Privind înapoi la drumul ei, spune că nu are niciun regret. „Câteodată mă gândesc că aș fi putut exersa mai mult tenisul în vremea copilăriei.”

Cel mai mult o bucură însă sinceritatea elevilor. „I-am întrebat de unde vine rugăciunea «Tatăl nostru». Cei mai mulți au spus că de la «mami» sau de la «buni», adică de la acele femei care le-au mijlocit legătura cu Dumnezeu.”