Povestea Bisericii „Sfânta Treime” din Sibiu, la 300 de ani de la punerea pietrei de temelie. „Ochiul lui Dumnezeu”, confundat de turiști cu un simbol al francmasonilor. „Nimic mai fals!”

Detalii interesante despre Biserica „Sfânta Treime” din centrul Sibiului sunt oferite pe pagina de Facebook a președintei Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, în povestea de miercuri a rubricii Oamenii și locuri de poveste. Se împlinesc 300 de ani de când a fost pusă piatra de temelie a biseriicii, după ce ani întregi comunitatea catolică s-a rugat în vechea „Hală a Croitorilor”, în Biserica Franciscană de pe actuala stradă a Șelarilor sau într-o capelă a Casei Lutsch.

Ctitorirea lăcașului de rugăciune, devenit azi unul dintre cele mai vizitate monumente istorice ale Sibiului, s-a datorat comandanților austrieci ai Transilvaniei, care au sprijinit prezența iezuiților în această parte a Imperiului Habsburgic.

„Voi așeza Locașul Meu în mijlocul vostru”, a spus preotul Adamus Sandschuster, pe 4 iulie 1726, la punerea pietrei de temelie a viitoarei biserici.

„Motto-ul ales nu era întâmplător, ci un fel de răspuns la opoziția inițială a sașilor cu privire la așezarea iezuiților în oraș și construcția unei noi biserici”, spune prof. Marius Șpechea, lector al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Potrivit lui, lucrurile au fost complicate încă de la început.

„Magistratul orașului a încercat, printr-un interpus, să contraliciteze achiziționarea unui imobil în zona centrală, unde se dorea construită noua biserică”, mai adaugă universitarul sibian.

La început era o biserică militară

Lucrările la biserică au durat opt ani, fiind realizată în stil baroc vienez târziu. Inițial, a fost doar văruită la interior în alb și dotată cu un altar principal și șase laterale, amplasate în nișe.

„La început era o biserică militară care deservea, în mod particular, militarii din garnizoană și familiile acestora. Ulterior, după desființarea Ordinului Iezuiților, în 1773, se transformă într-o biserică parohială, așa cum o înțelegem astăzi”, adaugă lectorul Marius Șpechea, amintind totodată că aici au ales să-și doarmă somnul de veci comandanții militari ai acelor vremuri, precum generalul-guvernator Franz Anton Paul de Walis, de numele căruia este legată și amplasarea, în centrul Sibiului, a statuii Sfântului Nepomuk, sau contele, comandant militar, Otto Ferdinand de Abensperg, al cărui monument funerar domină zona altarului principal.

Pragul bisericii nu a fost trecut doar de muritorii de rând, ci și de împărații Francisc I, în septembrie 1817, și Franz Iosef I, în iulie 1852. Tot aici avea să predice timp de un deceniu un prinț.

„Între anii 1908-1918, comunitatea catolică sibiană îl primește ca păstor «cu mare entuziasm», așa cum este consemnat în Cronica parohiei, pe tânărul preot Karl Egon, prinț de Hohenlohe. Instalarea festivă a fost făcută de către Episcopul Transilvaniei, Karol Gustav, conte Majlath, în noiembrie 1908”, mai arată universitarul sibian.

Impresionantă este pictura frescei altarului principal, care reprezintă încoronarea Maicii Domnului de către Preasfânta Treime, realizată în 1777 de austriacul Anton Steinwald, pictorul guvernatorului Samuel von Brukenthal. Atrag privirile și cele 10 vitralii realizate la Budapesta, donate în 1904 de familiile catolice înstărite.

Demnă de menționat este pictura Sfintei Tereza de Avila, în haine civile, nu de mănăstire, ținând o carte în mână. „Promovarea educației feminine prin reprezentarea unei sfinte catolice cu o carte în mână devenea un mesaj puternic pentru cei care treceau pragul bisericii”, descrie lectorul Marius Șpechea mesajul picturii.

Simbol al francmasonilor? Nimic mai fals

Lectorul explică și confuzia creată de simbolul amplasat deasupra amvonului: „Avem «Ochiul lui Dumnezeu», înconjurat de un triunghi care reprezintă Sfânta Treime. Lucrurile sunt clare, însă vin destui turiști să-l fotografieze, susținând că este un simbol al francmasonilor. Nimic mai fals!”

Primul Război Mondial a lăsat turla bisericii cu un singur clopot. Celelalte au fost rechiziționate și transformate în muniție, ajungând să semene moarte pe câmpurile de luptă. Doar în 1931 au putut fi cumpărate și instalate actualele clopote, care anunță fiecare sfert de oră, precum și începutul liturghiei din zilele de duminică.

„Au existat acei «nași de clopot», în persoana unor reprezentanți ai familiilor care s-au asociat pentru cumpărarea clopotelor. În fotografii, nașii apar ținând palmele pe noile clopote în timpul slujbei de sfințire organizate în fața bisericii.”

Perioada comunistă a fost grea pentru cultele din România, cu numeroase abuzuri săvârșite asupra credincioșilor și a preoților. Numele părintelui Fuchs Gabor, devenit paroh al Bisericii Romano-Catolice „Sfânta Treime” după șase ani de pușcărie și alți patru de muncă silnică, este cunoscut catolicilor sibieni. Cu doctorat obținut la Berlin, este cel care, la începutul anilor ’70, a salvat de la degradare acoperișul bisericii și mica turlă a acesteia.

Părintele Otto Nutz a curățat și reînnoit pictura interioară între 1977-1978, reușind să recupereze statuia Sfântului Nepomuk și să o amplaseze, în 1987, în curtea parohiei.

„Iubirea aproapelui, iertarea, solidaritatea, grija față de cei aflați în suferință și respectul pentru demnitatea fiecărui om sunt valori care ar trebui să ne apropie pe toți”

Astăzi, destinul bisericii ridicate acum trei secole se împletește cu cel al tânărului preot Róbert-Attila Birton. Are 42 de ani, din care 12 i-a petrecut studiind cuvântul Domnului la Seminarul Teologic din Alba Iulia, la Universitatea Pontificală Gregoriană de la Roma și la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

De la 1 august 2025 se îngrijește de cei aproape 1.600 de credincioși romano-catolici din parohiile județului Sibiu și spune că rugăciunile enoriașilor săi se îndreaptă, în principal, pentru „încetarea războaielor, pacea între popoare, înțelegerea și respectul reciproc”.

Este conștient de diferențele dintre istoria și spiritualitatea fiecărei confesiuni creștine.

„Aceste diferențe există și merită cunoscute și respectate, însă nu ar trebui să devină motive de separare sau de îndepărtare între oameni. Iubirea aproapelui, iertarea, solidaritatea, grija față de cei aflați în suferință și respectul pentru demnitatea fiecărui om sunt valori care ar trebui să ne apropie pe toți.”

Este îndemnul pe care tânărul preot îl adresează tuturor celor care trec pragul bisericii în care au pășit împărați, au slujit prinți și își duc somnul de veci generali de oști.

Foto: Daniela Cimpean – Presedinta Consiliului Judetean Sibiu/Facebook