Peste 160 de lei pentru o cină în Târgul de Crăciun. Shaorma, ciolan cu legume și murături la 90 de lei kg

Sibiul și-a deschis Târgul de Crăciun în aceeași zi cu Viena, în timp ce celebrul târg din Nürnberg își mai lustruiește globurile până la finalul lunii. Noi ne grăbim spre sărbători, numai că vremea nu a primit invitația. Vineri au fost 20 de grade și spre seară a plouat, așa că a semănat mai mult cu o primăvară care și-a pus beculețe. Căsuțele târgului și-au deschis obloanele încă de la ora 11.00, dar am ales să aștept până la startul oficial să mănânc ceva.

La ora 19 au vorbit mai marii Sibiului, s-a numărat invers de la zece și luminile bradului, aflat anul ăsta în centru, s-au aprins. Aglomerat, domnule, foarte aglomerat. Oamenii se mișcau ca într-un autobuz la oră de vârf, fără să pară că au o țintă anume. Am văzut și tineri cu pantaloni trei sferturi și pe cineva care mânca liniștit o înghețată, semn că spiritul Crăciunului e pe undeva prin târg, blocat probabil în aglomerație. 

Ca să decid unde mă opresc pentru o cină de sărbătoare, m-am strecurat și eu în recunoaștere. În materie de mâncare găsești multe. Sunt langoși, burgeri, pui crispy, hot dog, cremvurști, clătite, gogoși, shaorma, kebab (încă nu știu care este diferența dintre ele) și dulciuri. Dacă închid ochii și ascult doar meniul pot să jur că sunt pe o terasă la mare, în august. Bucătăria de Crăciun pare să fi rămas, cel mult pe mușamaua cu conuri de brad de pe unele tejghele sau în borcanele de murături din unele vitrine. 

Am luat cu mine un membru al familiei. După prima alegere o să vă dați imediat seama cam ce vârstă are. Ne-am oprit la shaorma și am comandat una, 33 de lei pentru 340 de grame, cerută „cu de toate, dar nepicantă”. „Numai la cerere punem picant”, a spus domnul care lua comenzile. A venit într-o lipie, cu siguranță nu făcută de ei, cu pui, varză, castraveți murați, musai cartofi prăjiți dacă e cu de toate și sosuri care chiar și-au făcut treaba. La început pare mare, dar se micșorează pe parcurs, cam ca bugetul de sărbători, deși până la urmă te lasă sătul. A fost chiar bună și nu doar noi am fost doritori pentru că cineva, ne-a întrebat, cu o poftă evidentă, de unde am cumpărat-o.  

Eu am ales să merg la o căsuță cu mâncare gătită, unde ciolanele stăteau în vitrină ca la paradă. Pentru că era destul de târziu, am cerut un ciolan cu legume. În viziunea mea, mă așteptam ca unul dintre ciolanele expuse să troneze pe un pat de legume în loc de fasole. Realitatea însă m-a lovit cu o farfurie de plastic plină de culoare în care câteva bucăți da carne arătau ca niște invitați care au greșit adresa. Am optat și pentru murături asortate (90 de lei/kg) și o sticlă de suc care să ajute la digestie. Ce-i drept, am uitat de pâine, dar a mers și așa. Și furculița pe care am luat-o a fost tot din plastic, pentru că, deh, noi, adulții, suntem ambițioși. Nu le avem cu protejarea planetei și mereu mai e loc pentru veșnicul „merge și așa”.

La gust a fost bun, n-am ce spune, ca o zacuscă în care legumele sunt tăiate mari sau ca o garnitură generoasă. Cert este că ciolanul a fost doar pe afiș, nicidecum vedeta. Foarte bune au fost murăturile asortate. Un sfat prietenesc, dacă sunteți mai mulți, o porție de murături ajunge lejer pentru două persoane. Pentru toate am plătit 80,90 lei.

Desertul ne-a pus răbdarea la încercare. Am stat în jur de 20 de minute pentru a lua un kürtős cu zmeură și Oreo, un compromis diplomatic pentru două tabere, pentru care am plătit 50 de lei. L-am luat fierbinte, iar aluatul aromat mirosea minunat. A câștigat partea cu zmeură ușor acrișoară, cel mai probabil liofilizată (întâi congelată, apoi scoasă apa în vid), că prea sunt la modă. Partea cu Oreo a fost ușor arsă, dar bine acoperită de biscuiții negri fărâmați mărunt. A fost o experiență pentru papile, dar nu a bătut clasicul cu nucă. 

 Am plecat cu trei bonuri care au însumat 163,90 lei. E mult, puțin? Să decidă cine dorește. Eu m-am decis să aștept decembrie, să vină frigul, să ningă, să miroase a brad și a mâncare făcută acasă, fără coadă, fără bon fiscal. Până atunci târgul rămâne o repetiție generală, cu decor de sărbătoare în care nu am găsit ieslea cu Nașterea lui Iisus (poate n-am văzut-o de aglomerație), dar am văzut căsuța de masaj și nelipsitul Moș Crăciun.