În locul restaurantului unde mânca Iohannis acum e Blür. Nu cred că ar regreta dacă s-ar mai întoarce

Cunoscut ca reprezentativ pentru zona restaurantelor „cu ștaif” din Sibiu, restaurantul Max din Orașul de Jos (unde îi plăcea fostului președinte al României să mai cineze) a stat închis mai bine de un an. Până la începutul acestei veri, când în clădirea de pe strada Ocnei s-a deschis Blür.

Are una dintre cele faine terase amenajate într-o curte din Sibiu, cu umbră naturală, groasă, dar și cu marchize retractabile. Prin urmare, a venit ca o decizie normală ca într-una din după-amiezele trecute, când am mers să mâncăm la Blür, să alegem o masă de afară. La interior, mese găsești și la parter și la etaj și la mansardă.

Era cu 11 minute înainte de ora 15:00, iar acesta este un detaliu important la Blür. Unul dintre tinereii ospătari ne-a adus meniul de brunch. Pentru meniul de după-amiază ne-a spus că trebuie să așteptăm cele 11 minute, întru împlinirea orei 15:00. Noroc cu faptul că apa cerută înainte să se împlinească așteptata oră ne-a fost adusă de o altă ospătăriță, care cu zâmbetul pe buze ne-a înțeles foamea și ne-a adus și celălalt meniu. Acesta poartă numele de „À partager”, deoarece o parte dintre preparate le poți cere în porție mai mare, pentru două persoane.

Meniul de la Blür jonglează cu influențe franțuzești, italiene și est-europene cu o dezinvoltură care merită atenție, mai ales că nu este stufos (semn bun, bucătarii nu se aruncă să promită marea cu sarea). Cei care caută pizza nu vor găsi la Blür. Dar pot alege Tartarul de Boeuf aux Moelle — carne preparată la cuțit, servită pe măduvă de vită coaptă, cu cornichons, muștar Dijon și gălbenuș de ou, o combinație care pune textura în prim-plan, disponibilă și în variantă pentru două persoane (85 lei).

Tot din registrul preparatelor de împărțit, Blür Schnitzel aduce un accent local: sosul cremos din brânză de burduf din Mărginimea Sibiului și dulceața de ceapă promit să transforme un clasic vienez într-un preparat cu identitate proprie (66 lei pentru două persoane).

La brunch, Shakshuka cu ouă poșate în sos de ardei, feta, chimion și garam masala (48 lei) și Sandwich Vitello Tonnato cu antricot și sos de capere (45 lei) se numără printre opțiuni. Deserturile din meniu par și acestea promițătoare. Baklava Cheesecake vine cu fistic, alune și sirop de trandafiri (32 lei).

Ne-am trezit că suntem în criză de timp, așa că am rugat ospătărița care părea să le fie șefă celorlalte (foarte amabilă și profesionistă) să ne aducă toate preparatele principale comandate deodată.

După un timp decent de așteptare, însiropat cu atmosferă de concediu ca urmare a fundalului sonor, masa la care ne-am așezat a fost populată cu farfurii pline de culoare.

Eu am început cu Pelmeni Maison, o rețetă adusă de la bunica ei de bucătăreasa din Ucraina. Sunt niște colțunași artizanali, umpluți cu carne de porc, ușor grasă, pe care i-am luat cu mâna și i-am întins pe rând prin cele două farfurioare, în care se aflau smântână cu verdețuri și, respectiv, mujdei. Absolut delicios preparatul, surprinzător de fragilă combinația care, pe cât o mestecai mai mult, pe atât combina mai fain gusturile.

Dar și mai interesant ni s-a părut modul în care se combinau gusturile din vânăta afumată. Promisă a fi coaptă lent, vânăta era asezonată cu feta maturată, melasă de rodie, nucă prăjită și ceapă verde. Dulceața brânzei amestecată cu feta se stingea pe măsură ce spărgeai între dinți boabele de rodie, astfel că gustul dominant devenea încet acrișor. Iar în timp ce aromele se eliberau din când în când, texturile făceau un dans al lor, propriu.

De cealaltă parte a mesei a mai fost comandată și o salată Caesar. Puiul fraged, salata crocantă, fără să fie înecată în sosuri, aveau toate detaliile unui preparat corect, prin urmare.

În fața mea a mai fost așezată și o farfurie cu „porchetta forestiere a la truffe”. Am ales-o în detrimentul caracatiței (care mi-a fost promisă fragedă) și chiar nu mi-a părut rău. Cele două bucăți de porchetta chiar erau foarte fragede, iar lingura de sos de trufe pusă într-o margine de farfurie a aromatizat plăcut piureul de cartofi, însoțit de câteva feliuțe de ardei copt. Aranjamentul era completat cu o ciupercuță, pe care am mestcat-o cu plăcere.

În timp ce așteptam și desertul – probabil fiindcă proprietarul ne-o fi recunoscut – la masa noastră a venit și bucătarul arab, însoțit de o porție de „Café de Paris Entrecôte Steak”. Tânărul bucătar, foarte afabil și binedispus, ne-a povestit că nu degeaba acest preparat este pus în fruntea meniului: sosul casei Café de Paris este „semnătura” lui. Doar că era o ditamai porție de antricot maturat de vită, așternută peste un pat de cartofi prăjiți aurii și cu verdețuri de sezon deasupra. Ne grăbeam tare deja, mai aveam și desertul, așa că am gustat un pic și am cerut cadoul la pachet. Mai târziu, aveam să aflu de la colegii din redacție că „farfuria-semnătură” de la Blür a fost foarte apreciată.

La desert, am comandat fiecare același preparat: syrniki – galettes de Kiev. Sunt niște găluște pufoase din brânză dulce, rumenite în unt. Faptul că au venit peste un strat de smântână și cu un sos de fructe de pădure, peste care erau și câteva afine și bucăți de zmeură mi-a creat impresia unor papanași. A fost doar o impresie, desertul fiind surprinzător de răcoritor grație sosului acrișor. Iar zmeura m-a trimis cu gândul în grădina bunicii.

Mâncarea de la Blür a fost chiar gustoasă. Porțiile sunt însă mici. Cei care aleg un singur preparat, de o persoană, cu siguranță vor mai cere. Prețurile nu sar calul din zona zero a Sibiului, dar se învârt pe acolo. Acest lucru trebuie pus în balanță și cu proporția porțiilor.

243 de lei ne-a fost trecut, la final, pe nota de plată (aceasta nu includea și antricotul oferit cadou). 45 de lei a costat vânăta afumată, tot atâta și salata Caesar, 40 de lei am plătit pentru porchetta cu trufe și 25 de lei pentru o porție mică de pelmeni. Cele două deserturi syrniki au mai costat câte 35 de lei fiecare, iar pentru sticla de apă plată la trei sferturi am plătit 18 lei.

Oasis