Dumbrava Sibiului, Canionul Mihăileni și calcarele de la Turnu Roșu intră în prima listă națională a zonelor unde natura are prioritate. În total, peste 900 de hectare în județ cu protecție strictă

Pădurea din Dumbrava Sibiului, canionul săpat de pârâul Calva la Mihăileni, calcarele eocene de la Turnu Roșu – Porcești, o pajiște de trei hectare de pe Dealul Zackel și o turbărie de 7.000 de metri pătrați de la Mlaca Tătarilor sunt zonele din județul Sibiu propuse pentru includerea în primul Catalog național al zonelor prioritare pentru biodiversitate. Totodată, lacurile glaciare, pădurile virgine și golul alpin din Munții Făgăraș sunt propuse pentru un regim special de protecție, acestea fiind numite „sanctuare de integritate ecologică”. În aceste zone exploatarea lemnului ar fi limitată drastic, iar pe unele suprafețe pădurea ar fi lăsată să evolueze fără nicio intervenție umană.

Proiectul de ordin care enumeră zonele a fost pus în consultare publică în această săptămână, transmit reprezentanții Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP). În total, la nivel național, documentul cuprinde 472 de zone, pe circa 2,54% din suprafața terestră a țării, și reprezintă un angajament asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Dacă termenul nu este respectat, România riscă o penalizare de până la 25,6 milioane de euro.

Zonele prioritare pentru biodiversitate, prescurtate ZPB, sunt un instrument nou în legislația românească, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2026. Nu e vorba de arii protejate noi, ci perimetre delimitate în interiorul unor arii deja existente, în care se aplică reguli mai stricte de conservare. Pentru fiecare zonă a fost întocmit un formular de fundamentare care descrie habitatele, speciile, presiunile și măsurile obligatorii de conservare. Turnul Sfatului le-a analizat pe cele care descriu zonele din județul Sibiu.

Dumbrava Sibiului, cea mai mare suprafață: 84% din rezervație

Cea mai extinsă zonă prioritară din județ este propusă în Dumbrava Sibiului, pe 831,92 hectare, ceea ce reprezintă 84,35% din suprafața totală a rezervației naturale. Habitatul vizat este cel de păduri dacice de stejar și carpen, iar formularul menționează șapte specii identificate, printre care izvorașul cu burta galbenă, brotăcelul și trei specii de lilieci, inclusiv cel urecheat cenușiu.

În fișa tehnică este descris argumentul desemnării: „Zonă importantă pentru biodiversitate, suprapusă cu rezervația naturală Dumbrava Sibiului, ce cuprinde și păduri seculare de stejar și carpen. Acestea oferă habitat pentru importante specii de amfibieni, reptile și chiroptere de interes comunitar”.

Presiunile identificate aici nu sunt tăierile, ci replantarea pădurii cu arbori care nu sunt nativi și speciile invazive. Astfel, este propus un regim de management activ, adică „îmbunătățirea stării de conservare a ecosistemelor forestiere prin monitorizare, controlul presiunilor și aplicarea unor măsuri active de conservare și restaurare ecologică, adaptate structurii arboretelor și cerințelor ecologice ale habitatelor și speciilor de interes conservativ, fără scop productiv”.

Lucrările silvice rămân posibile, dar strict condiționate. „Intervențiile se aplică exclusiv atunci când există o justificare de conservare, pentru refacerea compoziției habitatului, susținerea regenerării naturale, reducerea riscului de degradare a stării de conservare sau menținerea integrității și funcționalității ecosistemului forestier”, prevede formularul pentru Dumbrava Sibiului.

În lista măsurilor de conservare este impusă și o limită pentru arboretele bătrâne. „În arboretele trecute de vârsta exploatabilității tehnice, care necesită măsuri de conservare, lucrările speciale de conservare nu depășesc un procent de extragere de 5% din volumul total pe picior al arboretului pe perioada de aplicare a amenajamentului silvic”.

Fișa mai precizează că terenurile din zonă sunt atât în proprietate publică, cât și privată.

La Turnu Roșu, pădurea lăsată complet în seama naturii

În situl Hârtibaciu Sud – Vest sunt propuse 64,15 hectare, adică 0,28% din suprafața sitului, împărțite în două zone distincte. Prima, de 48,48 hectare, se suprapune cu rezervația Calcarele eocene de la Turnu Roșu – Porcești, protejată încă din 1994 printr-o hotărâre a Consiliului Județean Sibiu. Pentru habitatele forestiere de aici este propus cel mai restrictiv regim din întregul catalog, cel de non-intervenție.

„Fără intervenții asupra structurii pădurii: nu se aplică lucrări de exploatare sau lucrări care modifică structura/compoziția arboretului; evoluția este lăsată pe baza proceselor naturale”, se arată în formular.

Chiar și arborii doborâți trebuie să rămână pe loc, cu o singură excepție, când pot fi relocați, nu extrași din pădure: „Lemnul mort (în picioare și la sol) se păstrează ca element natural al ecosistemului, iar arborii-habitat nu se extrag; îndepărtări sunt permise doar punctual, strict pentru siguranța publică (de exemplu pe trasee turistice), dar materialul se relocă, nu se scoate din ZPB”. De asemenea, este propusă limitarea „deranjului produs de activitățile umane”, fiind vorba de „acces motorizat, turism necontrolat și recoltări neautorizate”. Iar în perioadele de cuibărit, reproducere sau hibernare ar putea fi instituite restricții sezoniere.

Tot în această zonă o atenție sporită în lista măsurilor de conservare este acordată activităților de cosire sau pășunat: „(…) Cosirea se realizează astfel încât să permită retragerea faunei, menținându-se anual suprafețe-refugiu necosite temporar. În zonele sensibile lucrările de cosit se realizează cu metode prin care se evită compactarea solului și degradarea microreliefului. Pășunatul se realizează exclusiv în regim controlat și extensiv, cu adaptarea încărcăturii animale și a perioadelor de utilizare la capacitatea de suport a habitatului și la obiectivele de conservare”.

Printre speciile de faună, este menționat faptul că zona adăpostește lupul, ursul, liliacul cârn, acvila țipătoare mică și mai multe specii de ciocănitori.

A doua suprafață din același sit, de 15,67 hectare, cuprinde păduri de stejar cu carpen și rămâne în regim de management activ. Aici formularul listează, între altele, barza neagră, huhurezul mare, ierunca, vipera comună și șarpele lui Esculap.

La rubrica presiuni semnificative, pentru ambele zone documentul notează „nu este cazul”.

Canionul Mihăileni, pereți de până la 25 de metri deasupra pârâului Calva

În situl Podișul Hârtibaciului, sunt propuse 607,76 hectare, respectiv 0,20% din suprafața ariei naturale protejate, distribuite în două zone. Situl se întinde pe teritoriul a două județe, Brașov și Sibiu.

Cea mai spectaculoasă zonă este monumentul naturii Canionul Mihăileni, pe 11,83 hectare, pentru care e propus tot un regim de non-intervenție.

Descrierea din fișa tehnică este detaliată în felul următor: „Canionul Mihăileni se desfășoară pe o lungime de aproximativ 0,5 – 0,6 km de-a lungul malului stâng al pârâului Calva. Pereții laterali, puternic faliați și supuși eroziunii regresive, au o verticalitate pronunțată și ating înălțimi cuprinse între 6 și 25 de metri, oferind formațiunii un aspect tipic de micro-canion sau râpă adâncă”. Documentul continuă cu explicația microclimatului: „ Canionul este parțial mascat de o perdea vegetală densă, arbustivă și arborescentă, dezvoltată la baza pereților și pe flancurile exterioare, ceea ce îi conferă un microclimat umed”.

Singura presiune identificată pentru această zonă este eroziunea, iar speciile menționate sunt ciocănitoarea sură și muscarul mic.

A doua zonă din Podișul Hârtibaciului, pentru care formularul indică restul de 595,93 hectare, cuprinde ecosisteme de păduri temperate, presiunea semnificativă indicată fiind „gestionarea și utilizarea pădurii și plantației”.

Aici sunt listate 22 de specii de păsări, printre care acvila țipătoare mică, șerparul, viesparul, ciuful de pădure și ciuvica.

„Intervențiile se aplică exclusiv atunci când există o justificare de conservare, pentru refacerea compoziției habitatului, susținerea regenerării naturale, reducerea riscului de degradare a stării de conservare sau menținerea integrității și funcționalității ecosistemului forestier” este prima măsură de conservare descrisă în fișa zonei.

Trei hectare de stepă pe Dealul Zackel

Pe situl Insulele Stepice Șura Mică – Slimnic sunt propuse 3,08 hectare, adică 0,70% din suprafața ariei, care corespund rezervației Dealul Zackel. Habitatele de aici sunt de tip prioritar la nivel european: pajiști stepice subpanonice și stepe ponto-sarmatice.

Lista de specii este bogată în ciuda suprafeței mici de pajiște. Formularul enumeră doi fluturi rari și 16 specii de plante, între care varza tătărească, ruscuța de primăvară, migdalul pitic și mai multe specii de irizi și de jaleș. „Zona include pajiști semi-naturale caracterizate prin diversitate floristică ridicată și prin rolul lor în susținerea unor comunități importante de nevertebrate și alte specii asociate habitatelor deschise. Menținerea practicilor tradiționale de utilizare a terenurilor contribuie la conservarea structurii și funcțiilor ecologice ale ecosistemului”, se arată în document.

Aici presiunea principală este pășunatul, iar măsurile propuse nu interzic activitatea agricolă, ci o condiționează. „Fiecare suprafață de pajiște trebuie să beneficieze anual de cel puțin o activitate minimă de management extensiv (cosit, pășunat sau sistem mixt), necesară pentru menținerea habitatului deschis și evitarea instalării vegetației lemnoase (…) Cositul se realizează astfel încât speciile de interes conservativ să poată forma semințe înaintea intervenției, evitându-se cosirea „în ras” și menținându-se o înălțime de recoltare compatibilă cu regenerarea covorului vegetal (…)”.

Terenul este în proprietate publică.

Mlaca Tătarilor – mlaștini cât un teren de fotbal cu un rezervor de carbon

Cea mai mică zonă propusă în județul Sibiu are 0,70 hectare și se află la Mlaca Tătarilor, o turbărie protejată prin lege ca rezervație naturală, sub denumirea Lacul Tătarilor. Suprafața este mică, dar acoperă 19,02% din aria naturală protejată în care se încadrează.

Habitatul vizat este unul dintre cele mai rare din România. Formularul de fundamentare explică: „Turbăriile și mlaștinile reprezintă habitate rare cu floră relictă (sphagnale, plante carnivore), rezervoare importante de carbon și indicator al regimului hidrologic intact. Turbăriile reprezintă un rezervor major de carbon stocat în sol, cu rol important în reducerea efectelor schimbărilor climatice”.

Pe cele 7.000 mp și în jurul lor, formularul enumeră 12 specii de păsări de interes conservativ, printre care acvila de munte, șoimul călător, barza neagră, barza albă, șerparul, cristelul de câmp, precum și trei specii de amfibieni.

Pentru o mlaștină de dimensiunea unui teren de fotbal sunt identificate două presiuni: prelevarea de plante și secarea. Măsurile propuse pornesc tocmai de la apă: „Drenajele existente se blochează sau se atenuează prin baraje cu impact redus, pentru refacerea nivelului apei și a regimului hidrologic natural. Se interzic noi lucrări de drenaj, captări, excavări sau extragere de turbă; lucrările de restaurare se realizează doar în cadrul unor proiecte autorizate cu obiectiv exclusiv de conservare (…)”.

Formularul mai prevede ca accesul să se limiteze la traseele de monitorizare, iar vizitarea publică să se facă doar pe poteci sau platforme amenajate, pentru a evita tasarea.

Includerea turbăriei nu este întâmplătoare. Referatul de aprobare al proiectului de ordin al ministrului precizează că, dincolo de pădurile primare și seculare, „o atenție deosebită se acordă și altor ecosisteme bogate în carbon, cum ar fi turbăriile, pășunile, zonele umede, pajiștile bogate în specii”.

Munții Făgăraș și alte zone care intră parțial în județul Sibiu

Există și câteva zone care se întind parțial pe teritoriul județului Sibiu. Aproape o cincime din situl Natura 2000 Munții Făgăraș, respectiv 37.643 de hectare de păduri virgine, lacuri glaciare și gol alpin, este propusă pentru includerea în primul Catalog național al zonelor prioritare pentru biodiversitate. Pe cele mai valoroase suprafețe, pădurea ar fi lăsată să evolueze fără nicio intervenție umană, iar lemnul mort ar rămâne pe loc.

Zona se întinde pe teritoriul a patru județe, Argeș, Brașov, Sibiu și Vâlcea, și se află integral în regiunea biogeografică alpină. Dintre rezervațiile aflate pe partea sibiană a munților, documentul invocă explicit Valea Bâlii și Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu și Suru, ambele protejate prin Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate.

Pentru Munții Făgăraș, turismul apare explicit între sursele de risc pentru lacurile glaciare. „Se identifică și se reduc sursele potențiale de degradare a calității apei și a habitatelor asociate, inclusiv cele generate de activități turistice, campare necontrolată sau abandonarea deșeurilor”, se arată în formularul dedicat zonei. O altă măsură cere limitarea degradării malurilor lacurilor glaciare „prin gestionarea accesului vizitatorilor și menținerea circulației pe traseele turistice marcate”.

Pentru golul alpin Moldoveanu – Capra, golul alpin dintre Podragu și Suru, golul alpin Valea Rea – Zârna, Valea Bâlii, Valea Vâlsanului și Lacul Iezer – zonă ce depășește 22.600 de hectare – evaluarea din formular este următoarea: „Această ZPB este unul dintre cele mai complexe și valoroase sisteme ecologice din Europa, asigurând o conectivitate neîntreruptă între crestele alpine și bazinele hidrografice montane”.

Siturile Podișul Secașelor, Frumoasa și Sighișoara – Târnava Mare sunt și ele cuprinse în catalog.

Consultări la Sibiu încă din 2024

Formularele arată că discuțiile cu autoritățile interesate din județ au început acum aproape doi ani. Prima consultare a avut loc la Sibiu în 23 septembrie 2024, urmată de o întâlnire la Direcția Silvică Sibiu în 10 decembrie 2024. În 23 ianuarie 2026 a fost organizată o consultare online cu participanți din județul Sibiu, iar în 24 februarie 2026 o consultare publică la Prefectura Sibiu.

Autoritățile de la București precizează că strategia Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru 2030 prevede protejarea legală a cel puțin 30% din suprafața terestră a UE și protecția strictă a cel puțin o treime din zonele protejate, respectiv 10% din suprafața terestră a Uniunii.

În România, obligația a fost preluată prin PNRR, sub Jalonul 34, care cere intrarea în vigoare a actelor normative pentru desemnarea acestor zone. Inițial denumite „zone de protecție strictă”, perimetrele au fost redenumite, pentru că, așa cum arată Ministerul Mediului, termenul anterior „are deja o conotație juridică foarte riguroasă în România”.

Citește și:

Controverse în jurul impunerii zonelor de protecție strictă. „Fiecare comună poate fi afectată, prin interdicția de a continua în proximitatea lor orice dezvoltare”

Zonele de protecție strictă, cerute de UE, primite cu suspiciune la Sibiu: ”Subminează autonomia locală”

Ministerul Mediului, pas înapoi în discuția despre zonele de protecție strictă: ”Vor fi declarate acolo unde există acord”. Reacția inițială a sibienilor: ”Subminează autonomia locală”