Doi soți din Germania restaurează de zece ani, pe cheltuiala proprie, biserica săsească veche de 600 de ani din Copșa Mare. „Aici timpul nu este atât de important”

Sabine și Max Reither, un cuplu de germani din apropierea orașului Passau, petrec de un deceniu fiecare concediu restaurând o biserică săsească veche de aproape 600 de ani din Copșa Mare, sat al comunei Biertan. Cei doi au ajuns în sat ca turiști și au rămas, iar în ultimii zece ani au investit deja o sumă pe care o compară cu prețul unei mașini bune și au redat glasul clopotelor care amuțiseră de decenii.

Sunt zece ani de când Sabine, asistentă medicală, și Max, inginer în industria construcțiilor de mașini, călătoreau prin Transilvania. Habar nu aveau că acel concediu le va schimba viața.

Dintr-un concediu, o misiune

Totul a pornit dintr-o vizită la biserica evanghelică din Biertan, când au aflat că mai există una la câțiva kilometri distanță. „Când am văzut întâia oară biserica din Copșa Mare, care părea că veghează întregul sat, am știut că are ceva special și că trebuie să am grijă de ea”, rememorează Sabine, căreia localnicii îi mai spun acum „doamna cu biserica”, potrivit unui text publicat de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, pe pagina ei de Facebook.

Înainte, cuplul călătorise extensiv – prin Africa, Statele Unite ale Americii – Sabine lucrând o perioadă și ca traducătoare. De când au descoperit Copșa Mare, întreg timpul liber și-l petrec în sat.

Zece mii de țigle și un ceas repornit

Concediile soților Reither înseamnă astăzi căratul molozului, montatul schelelor și înlocuitul țiglelor. Cele 10.000 de țigle schimbate au oprit infiltrațiile de apă care amenințau construcția. Tot ei au repornit ceasul din turn, mut de aproape trei decenii – de atunci, ora exactă este din nou dată de clopote, care vestesc inclusiv sferturile și jumătățile de oră.

Acțiunile lor nu au fost lipsite de peripeții. La un moment dat, un sătean a urcat în turn și a înfășurat o șosetă din lână peste ciocanul care lovea clopotul mare, invocând deranjul produs de sunet. „Noi am dat șoseta jos, iar omul s-a obișnuit cu sunetul clopotului, ca și întreg satul, de altfel”, povestește Sabine.

Donații din SUA și bani de acasă

Pentru strângerea fondurilor necesare restaurării, Sabine a înființat Asociația „Pro Gross Kopisch” – „Gross Kopisch” este denumirea săsească a Copșei Mari. Printre donatori se numără și cetățeni americani ai căror strămoși provin din sat. Asociația a mai beneficiat de sprijinul Fundației Biserici Fortificate și, la un moment dat, al Ambulanței pentru Monumente. „Fiecare leu contează, iar în restaurare este nevoie de bani mulți”, spune Sabine.

La toate acestea s-au adăugat și banii proprii ai familiei. „Cred că am cheltuit cam cât pentru o mașină nouă. Nu un «Porsche», că nu ne permitem, dar ca pentru o mașină bună, în mod sigur”, explică Sabine.

„Biserica este a comunității”

Cuplul închiriază fosta casă a clopotarului, pe care o amenajează ca locuință, și angajează localnici la lucrările de restaurare. „La început, oamenii ne priveau cu reținere. Dar dacă îi tratezi de la egal la egal, devin rapid prietenoși”, spune Sabine.

Cât despre proprietate, poziția celor doi este clară. „Nu ne dorim să o avem vreodată în proprietate, întrucât credem că biserica, terenurile și anexele sale sunt ale comunității și nu ar trebui să aparțină vreodată unui singur om.”