„Am ales să fiu fericit”. Povestea lui Erhard Seiler, sasul din Cristian care a înotat în vremea comunismului 1.600 de metri ca să-și găsescă drumul. A ajuns afacerist în Germania

Avea 20 de ani, un buletin și 300 de lei într-un slip, când a intrat noaptea în Dunăre, la sud de Drobeta-Turnu Severin, acolo unde fluviul are 1.600 de metri lățime. În spate rămâneau Cristianul, satul lui de lângă Sibiu, o Românie comunistă în care, spune el, „nu puteai face nimic”, și doi tineri care încercaseră același drum cu patru ani înainte, unul împușcat, celălalt înecat.

În față nu era nimeni care să-l aștepte. Avea doar necunoscut și gândul că, dacă reușește, viața lui poate arăta altfel. A reușit. Patruzeci de ani mai târziu, Erhard Seiler conduce lângă Rosenheim, la poalele Alpilor bavarezi, o firmă de saltele ortopedice cunoscută în toată Germania și nu numai, practică terapia Dorn pe care a învățat-o direct de la țăranul bavarez care a inventat-o, a scris trei cărți și organizează, de 15 ani, un congres la care vin până la trei mii de oameni din toată lumea. Să nu uit de carnavalul de la finalul lunii ianuarie în care reușete să aducă șapte formații diferite pentru spectacol. Asta e, pe scurt, poveste unui om născut în județul Sibiu care a plecat cu o singură certitudine, că vrea mai mult.  

O Românie fără ieșire

Erhard Seiler s-a născut pe 24 decembrie 1966, în Cristian, lângă Sibiu, într-o familie de sași. A urmat școala generală în comună, apoi Liceul Tehnilogic nr. 7 din Sibiu și o școală din „Vasile Aron”, unde a învățat să fie lăcătuș mecanic. A lucrat o vreme la Întreprinderea Rețelelor Electrice Sibiu, iar apoi a plecat în armată, la Cluj. În sat, poveștile veneau des din altă direcție. Sașii care emigraseră deja în Germania se întorceau în vizită și povesteau cum arată viața acolo. Contrastul cu anii ceaușiști, mai ales cei grei, 1986 și 1987, ai lipsurilor și ai interdicțiilor de tot felul, i-a întărit lui Erhard gândul că vrea altceva. Povestește că n-avea însă nicio rudă în Germania la care să se ducă, niciun sprijin, niciun plan pregătit din timp, doar decizia.

Iar înainte de a o pune în practică, s-a antrenat pe ascuns, înotând în lacul de la Orlat.

Noaptea în care a trecut Dunărea

La șase săptămâni după terminarea armatei, la 20 de ani, Erhard Seiler a mers singur, noaptea, la Dunăre, în zona de sub Turnu Severin, unde fluviul avea 1.600 de metri lățime. Patru ani mai devreme, doi tineri încercaseră aceeași evadare: unul fusese împușcat, celălalt se înecase. El a fost primul care a mai încercat după acel eșec dublu.

„Adrenalina. Gândiți-vă că mergi prin pădure două ore, să spunem, și apoi înoți în neștire”, spune el despre acele ore. Singurul mod în care descrie ce simțit că poate fi împușcat sau se poate îneca.

A intrat în apă îmbrăcat doar în slip, cu buletinul și 300 de lei asupra lui. Grănicerii l-au observat aproape imediat și au tras rachete de semnalizare deasupra apei, dar el a înotat fără să se mai uite înapoi, până a atins malul sârbesc.

Douăzeci și una de zile de arest

Trecerea graniței nu a însemnat și libertatea imediată. Erhard povestește că a fost prins de poliția iugoslavă și dus în arest, unde a stat 21 de zile, perioada standard pe care o știa dinainte că trebuie s-o facă oricine e prins fugind din România. Nefiind fumător, a găsit repede moneda de schimb a locului. Cei care se ofereau voluntari la muncă primeau o conservă de pateu, un pachet de țigări și o pâine albă. Țigările erau cel mai de preț bun din arest, iar el, neavând nevoie de ele, le-a folosit la troc pentru haine.

După eliberare a ajuns la consulatul german, unde a primit un pașaport provizoriu. O lună mai târziu se afla deja în Germania.

A ajuns la Rosenheim, un oraș bavarez așezat chiar la poalele Alpilor, pe care îl compară adesea cu Sibiul sau cu satul lui natal. La început a lucrat ca lăcătuș de întreținere, iar în 1992 și-a deschis propria firmă, ca persoană fizică autorizată.

Din capul locului voia mai mult decât un loc de muncă oarecare, acesta fusese, de altfel, gândul cu care plecase din România, și s-a orientat spre un domeniu care avea să-i marcheze tot restul carierei: sănătatea. A pornit de la vitamine. După doisprezece ani a schimbat profilul afacerii, trecând la saltele ortopedice, domeniu în care activează și astăzi. Anul acesta firma sa, OrthoDorn, împlinește douăzeci de ani de la această reorientare.

Întâlnirea cu Dieter Dorn și nașterea unei metode

În 2006, Erhard Seiler l-a cunoscut pe Dieter Dorn, țăranul bavarez autodidact ale cărui tehnici manuale de realiniere a coloanei și articulațiilor au devenit cunoscute în toată lumea sub numele de metoda Dorn (Dorn-Methode), o terapie recunoscută astăzi în special în Germania, Austria și Italia. Principiul explicat de Erhard Seiler arată că vertebrele care se deplasează pot presa pe un nerv, iar spune că sunt specialiști care estimează că cel puțin 70% dintre problemele de sănătate ale oamenilor pornesc de la coloana vertebrală.

S-a specializat pe zona somnului și pe tratarea directă a pacienților, devenind, potrivit propriei prezentări, atât practician (Dornanwender), cât și instructor (Dornausbilder) al metodei.

De-a lungul timpului Erhard a scris trei cărți. Una dedicată terapiei Dorn, una despre ventuze (Schröpfen), terapie pe care spune că a văzut-o pentru prima dată practicată chiar în Cristian, de o femeie din sat și a treia despre acupunctură. Le predă și astăzi, sub formă de cursuri de câte două zile, la care vin medici și oameni din cele mai diverse domenii.

„Chiar acum, de curând, a venit cineva din Sibiu la mine să-l tratez”, povestește el.

Congresul care a crescut de la an la an

Acum cincisprezece ani, Erhard Seiler a pus bazele unui congres dedicat metodei Dorn, care între timp a devenit unul dintre cele mai cunoscute evenimente de profil din lume. Este vorba despre Dorn-Kongress, găzduit la Stadthalle din Memmingen, un oraș bavarez din regiunea Allgäu. Ediția din acest an are loc pe 17 și 18 octombrie 2026, desfășurată pe durata a două zile, în mai multe săli ale clădirii, cu prelegeri, ateliere practice și zeci de expozanți. La congres vin, spune Erhard, între 2.000 și 3.000 de oameni din toată lumea.

Timp de zece ani, Erhard  Seiler a scos și o revistă proprie, „Ihre Gesundheit” („Sănătatea dumneavoastră”), distribuită prin chioșcurile din toată Germania. Succesul ei s-a transformat însă, în timp, într-o povară logistică prea mare pentru resursele firmei, așa că a renunțat la publicație. Cursurile de terapie, în schimb, continuă aproape lunar.

O afacere fruntașă și o idee de care se râdea acum 20 de ani

Astăzi, firma lui Erhard Seiler ocupă locul întâi în regiunea sa la vânzarea de saltele, cu peste 43 de parteneri de distribuție în Germania și Luxemburg, dar și clienți în România, inclusiv în județul Sibiu. Saltelele sunt creația și patentul său. Primul model a fost lansat acum 20 de ani. La cinci ani de la prima saltea a urmat al doilea model, iar după 10 ani, al treilea. Toate au fost gândite astfel încât să poată fi personalizate pentru problema fiecărui pacient în parte. Susține că nu a avut nicio reclamație în douăzeci de ani de activitate.

„Acum douăzeci de ani se râdea de mine, că vin pe o piață deja plină, cu o idee. Dar apoi s-a vorbit despre mine și acum nu pot spune că nu sunt persoane care mă invidiază”, spune el.

Saltelele lui nu sunt chiar ieftine. Pot ajunge și la 2.000 de euro, preț pe care Erhard îl consideră normal pentru piața germană, dar mai ridicat pentru cea românească. În ce privește terapia, deși a fost invitat să meargă în alte țări, preferă să rămână la Rosenheim. „Cine e interesat de tratament sau cursuri poate veni în Germania. Am constat că e mai bine așa”, spune el.

Familia, casa din Cristian și viața de acasă

Erhard Seiler este căsătorit din 2003 și are gemeni, un băiat și o fată, născuți prematur și ajunși acum la 23 de ani. Fiica lucrează deja alături de el, în firmă. Băiatul însă a rămas cu probleme medicale de la naștere care nu-i permit să se implice.

Firma include, pe lângă producția de saltele, și un atelier de tâmplărie unde confecționează mobilă și paturi. Erhard s-a dezvoltat și pe partea de imobiliare. Spune că a învățat câte ceva de la tatăl său care era zidar și a construit câteva case pe care le închiriază.  

Povestește că legătura cu Cristianul n-a slăbit niciodată. Se întoarce ori de câte ori are treabă acasă, iar în sat are o casă despre care vorbește cu drag.

„Chiar dacă sunt plecat de atâta timp, Cristianul rămâne acasă. De asta am și casă. Și în Germania sunt tot acasă. Avem destule aici”, spune el, așezând cele două locuri, satul natal și orașul bavarez, pe aceeași treaptă din suflet.

Un colț de România la Rosenheim

Departe de birou și de centrul de terapie, Erhard Seiler spune că și-a construit o mică Românie lângă Rosenheim. Are 20 de stupi de albine, din care obține aproximativ 800 de kilograme de miere pe an, 200 de pomi fructiferi și 20 de oi, ținute mai degrabă cu rol practic. Pasc iarba de pe terenurile pe care altfel ar trebui să le cosească. Consideră că apropierea de natură este necesară oricui lucrează, ca el, cu foarte mulți oameni.

La finalul lunii ianuarie, în orașul său din Germania, organizează și un carnaval la care vin șapte formații de dansatori pentru a oferi un spectacol apreciat de toți locuitorii.

Privind în urmă la decizia luată la 20 de ani spune că nu are regrete.

„Dacă atunci era ca acum, cel mai probabil nu plecam. Acum în Sibiu se poate face de toate. Am plecat pentru că aveam viziune și am fost harnic. Sunt fericit, sunt împlinit și încerc să ajut cât mai mulți oameni cu ceea ce știu să fac. Poți să-ți schimbi soarta în funcție de cum vrei să fii, fericit sau nefericit. Eu am ales să fiu fericit”, încheie Erhard.

Pe Erhard Seiler îl găsiți și pe Tiktok , pe care spune că l-a descoperit acum un an, ori pe Instagram dând sfaturi ortopedice în filmulețe de unul sau două minte.