Duel otoman pe Bălcescu. Șaormeria Istanbul contraatacă

Pe Bulevardul Bălcescu se conturează încet, dar sigur, un mic război turcesc. În ultimele luni, pe principala arteră pietonală a orașului au apărut două șaormerii turcești aproape față în față: mai întâi Kapadokya, iar de vreo lună-două, chiar peste drum, Istanbul 34. Dacă judecăm după numărul de clienți pe care i-am văzut la ora prânzului, Kapadokya conduce momentan duelul. Istanbul 34 însă vine tare din urmă, mai ales că și-a pus oferta direct la stradă, acolo unde foamea trecătorului poate fi convinsă mai ușor decât orice reclamă.

Pe mine m-au atras înăuntru cu o promisiune simplă și greu de ignorat: meniu de 30 de lei. Șaorma, cartofi prăjiți și băutură răcoritoare. La ora la care am ajuns, pe terasă erau exact doi oameni, iar în interior nu mai era nimeni. Am comandat meniul și, pentru că tot eram acolo și vitrina cu deserturi îmi făcea cu ochiul, am mai luat două preparate specifice: o porție de kataif cu fistic și o porție de baclava.

Șaorma cu gramaj, nu cu presupuneri

Prima surpriză a venit chiar la tejghea. Față de toate celelalte șaormerii pe care le-am încercat în ultima perioadă, Istanbul 34 este singura unde am văzut carnea cântărită înainte să ajungă în șaorma. Într-o farfurie, pe cântar, exact la gramaj. Nu „după ochi”, nu „mai puneți și mie puțin”, fără legătură cu metoda tradițională prin care porția depinde de cât de bine s-a înțeles clientul cu omul de la tejghea.

Și tot aici am scăpat, în sfârșit, de una dintre marile mele probleme existențiale: cartofii prăjiți în șaorma. Nu-i suport amestecați cu carne și legume. Transformă un preparat care ar putea fi parțial dietetic direct într-o bombă calorică, mai ales dacă e și scăldată în sosuri. Am mai ales pe lângă carnea de pui varză roșie, salată, niște castraveți murați și am mers pe recomandarea ei în privința sosurilor.

Șaorma din oferta de 30 de lei este cea mică, exclusiv cu carne de pui. Pentru vită trebuie să mai scoți niște bani din buzunar. Dar chiar și varianta de pui mi s-a părut una dintre cele mai bune șaorme pe care le-am mâncat în ultima perioadă. Carnea a fost bine pregătită, ingredientele s-au potrivit, sosurile au fost bine alese, iar lipia mi-a plăcut foarte mult, e diferită față de majoritatea.

Singurul dezechilibru pe care l-am găsit a fost cantitatea de castraveți murați. Nu pentru că ar fi fost răi. Dimpotrivă, au fost chiar excelenți. Doar că au fost atât de mulți încât, în destule îmbucături, castravetele a devenit solistul principal, iar carnea și restul ingredientelor au trecut în plan secund. Un fel de concert turcesc în care murătura a primit microfonul și n-a mai vrut să-l dea nimănui.

Baclava contra kataif. Eu am ales deja tabăra

Și pentru că șaorma de 30 de lei nu era suficientă pentru un om care plecase de acasă hotărât să mănânce doar ceva rapid, am ajuns și la vitrina cu deserturi. Desert care mi-a servit și o mică lecție despre gramaje și prețuri.

Pe vitrină, atât baclavaua, cât și kataiful aveau afișat prețul de 16 lei. Doamna de la tejghea mi-a explicat foarte amabil că bucățile deja tăiate nu se încadrează neapărat în gramajul pentru care este afișat acel preț, așa că le-a pus pe cântar. Două bucăți de baclava au ajuns la 20 de lei, iar o singură bucată de kataif a costat 28 de lei. Adică, pentru kataif, am plătit cu doar doi lei mai puțin decât pentru meniul complet cu șaorma, cartofi și băutură. Are și viața modurile ei de a-ți spune că desertul nu este o garnitură.

Baclava însă a meritat. Foarte bine însiropată, fără să fie exagerat de dulce, cu foi fine care devin crocante în combinație cu fisticul măcinat. Este genul de desert pe care îl mănânci și îți spui că mai merge unul, după care îți amintești prețul și îți spui că unul a fost suficient.

Kataiful mi s-a părut mai uscat și mult mai crocant, cu un gust destul de apropiat de cel al baclavalei. Fisticul însă nu s-a simțit prea mult, iar mie mi s-a părut și mai dulce. Așa că, în acest duel turcesc, am o preferință clară: team baclava.

Istanbul 34 mai are de recuperat teren până la Kapadokya dacă judecăm strict după numărul de clienți pe care îi adună la prânz. Dar, după ce am mâncat aici, nu cred că ar trebui să fie scoasă din calcule. Aventura în Istanbul m-a lăsat mai sărac cu 78 de lei și 64 de bani. Data viitoare, fără desert.

Soleiman pașa