„Ziceam că pe basculă nu merg niciodată. Și pe basculă am ajuns”. Georgiana, soție și mamă a doi băieți, singura femeie șofer dintr-o balastieră din Sibiu

Georgeta Stoichiță, Georgi pentru prieteni, are 35 de ani, doi băieți adolescenți și un permis pentru camion luat în noiembrie anul trecut. De trei luni conduce o basculantă pe șantierele din județul Sibiu. E singura femeie șofer profesionist din firma în care lucrează și una dintre puținele din județ. În ultima zi de lucru a acestei săptămâni, am petrecut câteva ore alături de ea, în cabină.

Vineri, chiar dacă soarele a fost privat de monopol pe cer, a fost zi caldă și frumoasă de toamnă. Pe un drum pietruit, printre salcâmii îngălbeniți de la Colun, se apropie o basculantă Scania roșie, prăfuită până la geamuri. La volan stă Georgi. Îi fac cu mâna.

Poartă tricou roz, blugi și adidași albi, în cotrast cu praful dintr-un șantier, un praf ce se lipește aproape de tot din jur. Părul lung, blond și ondulat îi cade pe umeri. Îmi face semn să ocolesc mașina și să urc în dreapta ei. A fost primul test al zilei. Trei trepte înalte și un mâner. Pentru ea, doi timpi și trei mișcări. Pentru mine, un mic exercițiu de alpinism.

Programul începe dimineața și se termină la 17:00, dar se poate și prelungi. „Dacă ai încărcat și prinzi trafic, se depășește ora. Nu e ca în fabrică, să-ți iei ghiozdanul și să pleci. Dar orele suplimentare se plătesc, la fel și weekendurile în care lucrezi. Apoi nu este obligatoriu. Mergi dacă vrei”, povestește ea, cu ochii ațintiți la trafic.

Azi duce balastru. Trebuia să ajungă la Șelimbăr, dar destinația s-a schimbat pe drum. A descărcat la Turnu Roșu. „Misiunea mea e să ajung în siguranță la client. Și să descarc.”

Prima dată pe TIR

Georgiana a crescut la Mârșa. Timp de 15 ani a lucrat în broderie mecanizată. Culmea, o meserie caracterizată de finețe. Voia de mult să fie șofer profesionist, dar cât timp copiii au fost mici, a ales să stea lângă ei.

Are permisul B de la 19 ani. Nu l-a luat chiar din prima. La un semafor, a intrat în intersecție ca a treia mașină, deși instructorul o avertizase că semaforul ține prea puțin. Examinatorul a frânat. „M-a umflat plânsul pe loc.” A doua oară l-a luat.

În noiembrie anul trecut a luat C, E și atestatul profesional. De data asta din prima. Soțul, șofer profesionist și el, o îndemna de mult să facă și categoria pentru camion.

„Mi-am zis că, dacă îl fac, vreau să-l și practic. Plănuiam să mergem amândoi pe TIR. Ziceam: «Eu pe basculă nu merg niciodată.» Și pe basculă am ajuns.” Râde. Ochii ei sunt de un albastru deschis. Când zâmbește, se strâng puțin la colțuri.

O lună a fost pe TIR, cu soțul ei, pe curse tur-retur. Salariul de la final nu a fost cel promis, așa că au renunțat. Din acea lună, amintire i-a rămas Viena.

„În a doua mea tură de condus am intrat cu camionul în Viena, într-o zonă în care nu aveam ce căuta. Firma ne dăduse adresa birourilor, nu pe cea de descărcare. Acolo erau numai biciclete și mașini mici. Atunci am zis prima dată: «Cine m-a pus pe mine să fac treaba asta?» Am ieșit singuri, după GPS, dar cu mult stres”, își amintește ea.

Soțul ei a mai lucrat la firma de agregate și l-a întrebat pe patron dacă-i poate angaja pe amândoi. Patronul a acceptat, deși ea nu avea experiență. „Vreau să-i mulțumesc pentru asta. Este un om foarte deschis. După o lună mi-a spus că, dacă mai cunosc femei care vor să lucreze ca mine, le angajează. Unii colegi au întrebat dacă are garanția că toate vor lucra ca mine.” Zâmbește. „ Adevărul este că eu am avut și noroc cu soțul meu care mi-a arătat toate secretele. Pe de altă parte, dacă nu angajează, nici n-are de unde să știe”, continuă Georgi.

17 tone și un buton

Basculanta pe care suntem e o Scania pe patru axe, 8×4. Goală, cântărește 17 tone. Are cutie automată și e limitată la 90 de kilometri pe oră. Bena se ridică hidraulic, de la un buton. Partea grea nu e butonul.

„Pe șantiere e mult mai dificil decât pe asfalt. Intri pe pământ, pe balastru, poți să patinezi, să rămâi blocat. Trebuie să parchezi mașina dreaptă, musai, altfel te poți răsturna. Dacă basculezi pe o grămadă, dai cât mai în spate, dar nu atât încât să-ți plece mașina peste cap. Sunt foarte multe detalii la care trebuie să fii atent.”

În cabină vezi mai bine decât dintr-o mașină mică. Dar camionul pornește greu de pe loc, iar distanța de frânare e mult mai mare, mai ales încărcat.

După descărcare sau încărcare, Georgi verifică să nu fi rămas material pe benă și se uită la roți.

„Pietricelele prinse între crestele cauciucurilor nu se pot scoate”, spune ea. „Când sar, pot să spargă un parbriz. De aceea este foarte important ca ceilalți șoferi din mașinile mici să păstreze distanța, ori să depășească dacă o pot face în siguranță.”

Georgi spune că nu o dată a fost șicanată în trafic de șoferi care conduc mașini mici din cauza pietrelor sărite din roți.

„Odată, un șofer a frânat brusc în fața mea, s-a tras pe dreapta și a deschis ușa spre carosabil. O basculantă încărcată nu se oprește în doi metri. Am avut noroc că din sens opus venea un șofer profesionist, și-a dar seama că nu pot frâna și a încetinit, ca eu să pot ocoli. Apoi s-a oferit să-i fie martor, dar am refuzat. N-am vrut să-i fac rău inconștientului.”

O meserie frumoasă, dar nu ușoară

Meseria îi place, dar nu o descrie ca pe una ușoară. „E destul de solicitantă psihic, din cauza traficului. E și riscantă. Trebuie să ai o doză de adrenalină. Traficul este mereu imprevizibil, indiferent ce mașină conduci. Dar nu mi se pare ceva de nereușit.”

Georgi lucrează pe orice vreme, cât timp apa nu îngheață în balastru. Cel mai greu e prelata, care trebuie întinsă peste benă când ieși pe asfalt. E nevoie de forță. „Am privilegiul că lucrez cu soțul meu. El mă mai ajută.”

Când nu are curse, lucrează la stația de sortare. Basculează balastru în buncăr, iar benzile transportoare îl împart pe dimensiuni. A învățat toate sorturile, ca să știe la ce grămadă să se așeze. Materialul ajunge la drumuri, la stații de betoane, la canalizări, la drenurile din jurul caselor. „Îmi place tot ce e nou. Dacă stau de vorbă cu cineva și îmi oferă o informație, o absorb.” Ar vrea să învețe și să încarce cu excavatorul.

La prima oprire, cea de la Turnu Roșu, privesc în jur. Sunt grămezi mari de pietriș și nisip. Un încărcător frontal își ridică cupa. Lângă el stă un tractor Claas cu roți portocalii. Mai încolo, un excavator Caterpillar galben. Dincolo de balastieră, dealurile au început să se coloreze. Zgomotul utilajelor nu se oprește.

Unii bărbați se freacă la ochi când o văd

Georigi spune că nu folosește aplicații de navigație. Merge după indicațiile colegilor: „Am avut o lucrare pe acolo. La a doua stradă faci dreapta.”

Clienții nu știu că vine o femeie. „Rămân surprinși. Unii își freacă ochii, să se asigure că nu au vedenii. Alții fac glume.”

„Impun un respect din prima. Mereu spun «Bună ziua», nu «Bună, ce faci?». Scurt, la subiect. Discuția se rezumă strict la serviciu. Nu mi s-a întâmplat ca cineva să depășească o limită și nici să fiu privită în derâdere. Simt un soi de admirație în privirea celor pe care îi întâlnesc cât sunt la serviciu. Mă ajută și faptul că inclusiv unde lucrez eu colegii sunt foarte ok”.

Dacă se întâmplă să audă că femeia trebuie să stea la cratiță. Ea întreabă atunci ce caută bărbații să fie bucătari?

Despre șoferi a auzit des că „orice prost face meseria asta” sau că sunt nespălați. Sunt mituri, spune ea. „Este adevărat că trebuie să-ți placă cu adevărat ca s-o faci, dar suntem oameni extraordinari. Iar pe drum sunt parcări cu dușuri, cu magazine, cu tot ce trebuie. Chiar dacă sunt șoferi care pleacă la drum lung, internațional, mereu au locuri în care pot avea grijă de ei.”

Georgi spune că se câștigă mult mai bine decât într-o fabrică, dar nu într-atât încât să alegi meseria asta doar pentru bani.

Acasă

Familia locuiește la Racovița. Georgi și soțul ei sunt căsătoriți de 18 ani, el fiind cu șapte ani mai mare.

„Suntem total diferiți. Mie îmi place adrenalina, mă urc în toate la distracții. De multe ori zic: «Cum Dumnezeu de ne înțelegem?» Dar ne completăm. El mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu.”

Se iubesc și se respectă și au împreună doi băieți. Cel mare are 17 ani și învață la un liceu tehnic din Sibiu. Îi place șoferia de mic și abia așteaptă să facă 18 ani pentru permis. Cel mic are 14 ani, îi place școala, dansează într-un ansamblu de dansuri populare și iubește poezia. Are deja patru poezii publicate.

Georgi mai are și două surori, una asistentă medicală și celaltă grefier. Una dintre ele ar evita volanul dacă ar putea. Se susțin însă una pe alta. Despre vecini și cunoscuți spune că o privesc cu admirație și respect.

În timpul liber are o pasiune în a fi feminină. „Îmi fac unghii, port rochii și îmi place să am grijă de mine.”

Bacalaureatul de la 33 de ani

Despre parcursul ei Georgi spune că a fost clădit greu. Dar cu determinare. Și-a cunoscut soțul și s-a îndrăgostit de el când avea 17 ani. După patru luni a cerut-o în căsătoire și a spus „DA”. Era în clasa a X-a când a venit primul copil și atât au rămas. După 15 ani, s-a întors la școală, a terminat liceul la frecvență redusă și a luat bacalaureatul la 33 de ani.

„Începutul meditațiilor a fost chineză totală”, își amintește ea. „Nu eram familiarizată deloc cu materia. Apoi aveam și casă și serviciu. Băieții nu credeau că o să fac față. Dar am reușit și m-au felicitat.”

În meseria de pe șantier cel mai des e întrebată dacă se descurcă și dacă îi place. Răspunsul ei este atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

„Dacă nu e niciun pic de plăcere, nu poți să faci meseria asta. Dar dacă îți place, măcar încearcă. Dacă nu încerci, n-ai de unde să știi dacă te descurci. Chiar vreau să inspir femeiele să încerce orice meserie destinată bărbaților, dacă ele cred că le-ar plăcea. Cu dorință și cu ajutorul lui Dumnezeu pot obține orice își doresc.”

La finalul celor povestite pornim din nou, spre Glâmboaca. Acolo va încărca balastru pentru Colun. Basculanta pleacă încet de pe loc. Încărcată, nu demarează ca o mașină mică.

Înainte să ne despărțim, Georgi m-a întrebat dacă mi-a fost frică cu ea la volan. Nici vorbă. Patru ore am văzut drumul de sus, din cabină. A fost interesant să descopăr șantierul și șofatul profesionist prin ochii ei. În Europa, doar aproximativ 4% dintre șoferii de camion sunt femei, potrivit Uniunii Internaționale a Transporturilor Rutiere. Georgi e una dintre ele.