Povestea unui erou sibian descoperit din intamplare

În cimitirul eroilor din Pădurea Dumbrava, printre cele 600 de borne de beton, se află și o singură cruce pe care scrie cu litere negre: “Erou colonel Popa Petre, comandantul Regimentului 9 de Infanterie, căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei la 20 septembrie 1944. Glorie eternă”.
Răsfoind buletinul veteranilor editat de regretatul colonel Gheorghe Popescu, am găsit în ultimul număr (6, 2006) un serial de 3 articole cu titlul: “Amintiri despre comandantul nostru erou colonel Popa Petre”, semnate de foști comandanți de companii și batalioane în acest regiment de eroi, respectiv  veteranii de război sibieni: colonel rez. Teodor Cernătescu, lt. col. Gheorge Pampu și lt. rez. Ioan Cristea, foști membri ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război, filiala Sibiu”. Din noianul de amintiri ale celor trei veterani am reținut că Regimentul 90 Infanterie Sibiu era format, atât trupa cât și cadrele de comandă, din voluntari și prizonieri români din structurile armatei Imperiului Austro-Ungar, care s-a destrămat în timpul Primului Război Mondial ( 1914-1916). Între aceștia s-a aflat și tânărul Popa Petre, care, pe parcursul timpului va ajunge comandatul acestui regiment, cu care va participa la cel de-al Doilea Război Mondial de la 22 iunie 1939 până la 20 septembrie 1944, când a căzut eroic în luptele pentru eliberarea Transilvaniei.

Popa Petre a văzut lumina zilei în loc. Băița, într-o familie de plugari. Autoritățile austriece l-au repartizat la o școala de cadeți din Viena, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent, după care a fost trimis la Paris, în vederea perfecționării. La 20 de ani, a fost încorporat într-un regiment austriac format numai din români, cu care a luat parte la luptele duse de armata austriacă pe Frontul de Vest, până în Italia, fiind încadrat “stegar”. A fost grav rănit și internat într-un spital militar din Cehoslovacia, după care a fost lăsat în concediu medical. În timpul concediului s-a produs destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Consiliul Național Român l-a numit Comandant al Gărzii Naționale din Hunedoara cu misiunea de a ocroti populația română și noile autorități românești înființate după Marea Unire de la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia.

După 1 decembrie 1918, la cererea sa, a fost încadrat prin decret regal în Regimentul 90 Infanterie, prima unitate militară românească înființată în Transilvania de către Consiliul Dirigent. Apoi a fost avansat la gradul de colonel și promovat comandant al acelui regiment, care a făcut parte din Divizia 18 Infanterie. O perioadă de doi ani (1938-1940) a fost detașat pe granița de vest, respectiv pe malul de Est al râului Tisa. Din acest dispozitiv s-a alăturat trupelor române comandate de generalul Traian Mosoiu și a luat parte la luptele pentru alungarea trupelor maghiare până la Budapesta. Între anii 1938-1939 a fost dislocat cu regimentul pe granița de vest pentru a participa la zădărnicirea unei ofensive din partea Ungariei, iar spre sfârșitul anului 1940 a fost readus în Garnizoana Sibiu, unde a început pregătirile în vederea participării la campania din Est de Prut. La începutul anului 1940 a fost dislocat pe granița de Est, respectiv pe râul Prut. La 22 iunie 1941 a participat cu regimentul la luptele pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei și la Est de Nistru, până la porțile Stalingradului. După 23 august 1944, ia parte la luptele de acoperire a frontierelor și la eliberarea Transilvaniei de sub dominația Ungariei Hortyste. Moare pe râul Mureș, la 20 septembrie, căzând în luptă. Din ordinul Șefului de Stat Major al regimentului s-a confecționat un sicriu care a fost transportat de patru soldați. A fost decorat post-mortem cu Ordinul Cavalerilor “Mihai Viteazul”, clasa a III-a cu spade.

de col. (r) Victor Neghină

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului