Cum e să te declari colecționar român. ”Ne întreabă imediat dacă țara asta n-are alte probleme”

Thomas Emmerling s-a născut în Nurnberg. Până acum, nicio legătură cu Sibiul. Și-a făcut început educația în Germania, a absolvit o școală de pilotaj, apoi o facultate de drept din Stanberg, landul german Bavaria. Nu, încă nicio legătură cu județul nostru. Acum vreo zece ani vine pentru prima dată în țară și se îndrăgostește de România, iar apoi de Transilvania. Având în spate amintirea că părinții lui au plecat în 44 de undeva de lângă Bistrița, se decide să rămână aici. În Cluj.

Legătura cu Sibiul se face imediat. Aduce aici, mai ales la Muzeul Brukenthal foarte multe expoziții din colecția sa. Este unul din cei mai importanți colecționari din artă din țară și acum se declară român, în licitațiile internaționale la care participă.

El este cel care acum a adus 40 de litografii originale, semnate Salvador Dali în Sibiu.

Reporter: Știu că nu acesta este principalul subiect al unei discuții legate de o expoziție Dali în Sibiu, însă cu toate acestea, îmi puteți spune vă rog care este valoarea estimată a acestei colecții?

Thomas Emmerling: Nu am voie să spun nimic legat de acest subiect din cauza cerințelor societății care a asigurat această colecție.

Rep.: Atunci la ce sumă se ridică asigurarea?

T. E.: Vă pot spune că puteți achiziționa liniștit o mașină de lux.

Rep.: Locuiți în România, în Cluj. Vă pot întreba de ce?

T. E.: Strămoșii mei sunt din județul Bistrița și din acest motiv am o relație specială cu Transilvania. Îmi place această țară și am decis acum șapte, opt ani în urmă să locuiesc aici. Avem aici inclusiv birourile, inclusiv colecțiile. Puteam să ne stabilim birourile oriunde, puteam să o facem în Berlin, puteam în Paris, dar am vrut să încurajăm oamenii de aici, să le arătăm o perspectivă. E destul de șocant atunci când întâlnim oameni noi, la o licitație de exemplu, când ne întreabă de unde suntem și le răspund că suntem din România. Ne întreabă apoi direct: «țara asta nu are alte probleme?» și trebuie să le spunem atunci că e o țară normală.

Rep.: Sunteți singurul colecționar de acest nivel în România sau mai sunt și alții?

T. E.: Cred că în România sunt o mulțime de colecționari de artă, dar colecționarii de artă români nu vorbesc despre asta.

Rep.: De ce?

T.E.: Poate că le e frică să o spună, poate sunt prea modești și pe de altă parte multora le este frică de riscuri, de expunere. Mie nu mi-e frică să-mi arăt colecțiile. Vreau să le expun, vreau să fie vizibile, vreau ca oamenii să se bucure de ele și mai ales vreau ca oamenii să întrebe, să pună întrebări: de ce e asta albastră, de ce nu e altă culoare, unde sunt animalele.

Rep.: Și vă place să le răspundeți…

T. E.: Nu e necesar să le răspunzi, e necesar ca oamenii să-și pună întrebări.

Rep.: Nu arată puțin egoism să colecționezi artă doar pentru tine?

T. E.: Bineînțeles. Dar doar atunci când cumperi artă și o expui în propriul garaj, și te uiți la două-trei zile să vezi dacă mai e acolo. Atunci, da, vorbim de egoism. Dar arta trebuie împărtășită și altora, trebuie expusă, arătată oamenilor. Fac expoziții peste tot. Anul acesta am avut 45 de expoziții în întreaga Europă, în Luxemburg, Olanda, o grămadă de țări. Vreau să arăt această artă.

Rep.: Îmi puteți spune care este cel mai prețios lucru din colecția dumneavoastră?

T. E.: E o întrebare bună. Am o mulțime de lucrări de la Picaso, Renoire, Dali, dar pentru mine cel mai frumos mi se pare ceea tocmai a fost expus la Muzeul Brukenthal, colecția Durer, care s-a încheiat săptămâna trecută.

Cele 40 de litografii originale din Biblia lui Dali sunt expuse din 12 septembrie în cinci biserici fortificate din Transilvania: Cisnădioara, Cisnădie, Palatul Brukenthal din Avrig, mănăstirea cisterciană din Cârța și biserica fortificată din Cincșor. Vizitarea în cele cinci locații se poate face cu un singut bilet, achiziționat o singură dată, în valoare de 20 de lei pentru adulți și de 10 lei pentru elevi și studenți.