Iordănescu, în fața instanței pentru că a colaborat cu Securitatea: ”am încercat doar să supraviețuiesc”

Director executiv al Camerei de comerț, cadru universitar, sfătuitor al celor mai importante administrații publice din județ, Eugen Iordănescu a apărut în fața instanței în dosarul în care CNSAS îl acuză de colaborare cu Securitatea. În timpul studenției, încheiată în 1989, Eugen Iordănescu a trimis note informative fostei Securități despre colegi de-ai săi. ”Nu am fost un opozant al sistemului, nu am fost un anticomunist, am încercat doar să supraviețuiesc”, s-a justificat Iordănescu în fața judecătoarei, descriind un peisaj în care Securitatea i-ar fi persecutat familia.

Săptămâna trecută s-a desfășurat la Curtea de Apel București prima și singura ședință de judecată a dosarului deschis ca urmare a faptului că Eugen Iordănescu - printre altele și director executiv al Camerei de comerț, industrie și agricultură Sibiu – a fost descoperit drept unul dintre cei care colaborau cu Securitatea, potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Nota de constatare a acestuia din urmă este supusă controlului instanței de judecată, cea care va confirma sau infirma statutul lui Eugen Iordănescu de colaborator al Securității, unealta cu care Partidul Comunist Român a menținut un regim dictatorial în țara noastră.

”La momentul respectiv foarte mulți studenți colaborau”

Eugen Iordănescu a acceptat să devină colaborator al Securității la amenințarea acesteia din urmă. Eugen Iordănescu a acceptat de bună-voie să colaboreze. Acestea au fost cele două scenarii prezentate în fața judecătoarei Corina Podaru, din cadrul Curții de Apel București, la termenul programat pe 11 septembrie.

Cel mai mult a vorbit avocata pârâtului Eugen Iordănescu, în repetate rânduri întreruptă de judecătoarea care cerea avocatei să își restrângă pledoaria. Potrivit celor prezentate de avocata Anamaria Gabriela Chelaru, Eugen Iordănescu s-a înscris la admiterea ca student al Facultății de Istorie din Cluj-Napoca în 1982. În fișa de înscriere, Eugen Iordănescu a trebuit să detalieze dacă persoane din familia sa au suferit condamnări penale. Avocata a arătat că Iordănescu a recunoscut că tatăl său suferise o condamnare penală, pentru delapidare. Dar că, în realitate, această condamnare penală avea alt motiv, și anume acela că tatăl lui Eugen Iordănescu ar fi fost de fapt legionar. ”Din cauza «originii nesănătoase» a tatălui, este respinsă posibilitatea de a da admitere la facultate”, a susținut avocata.

În continuare, Eugen Iordănescu și-a satisfăcut stagiul militar, s-a angajat, după care, în 1985, s-a înscris din nou la admiterea la cursurile aceleiași facultăți. Doar că de această dată a omis să mai declare în fișă faptul că a avut un părinte cu o condamnare penală.

”Este un fapt cunoscut: la momentul respectiv foarte mulți studenți colaborau cu Securitatea”, a susținut senină avocata lui Iordănescu în fața instanței. Drept urmare, a continuat apărătoarea lui Iordănescu, în octombrie 1985, după ce acesta a devenit student, Securitatea din Cluj a fost informată că Eugen Iordănescu a omis să amintească, la înscriere, de condamnarea tatălui său. Prin urmare, autoritățile din județul Sibiu au fost solicitate să dea relații despre Iordănescu, iar acestea au comunicat în aprilie 1986 că tatăl acestuia fusese condamnat penal la închisoare.

În iunie 1986, sub pretextul că este chemat la telefon, un ofițer de securitate l-a abordat pe Eugen Iordănescu într-o altă cameră a căminului studențesc în care era cazat. ”I-a fost adus la cunoștință că s-a descoperit că a mințit și i s-a cerut să nu spună la nimeni despre acea întâlnire, altfel îi vor fi spulberate șansele de a mai rămâne student”, a descris avocata. Care l-a descris pe Iordănescu drept un tânăr de 22 de ani care s-a speriat și a completat, la cererea securistului, o notă explicativă referitoare la împrejurările de atunci, precum și un CV amănunțit. ”Era în panică, speriat, și avea o dorință acerbă de a rămâne student”, a continuat avocata.

Următoarea întâlnire cu Securitatea a fost programată peste două săptămâni, mai precis pe 25 iunie 1986. Potrivit versiunii prezentată de avocata lui Iordănescu, acesta ar fi fost șantajat de ofițerul de Securitate, care i-ar fi impus să devină colaborator, altfel ar fi fost informat decanatul Facultății că acesta a ”mințit” în actele completate la înscriere. ”Varianta oferită de Securitate era cea mai puțin proastă pe care le avea Eugen Iordănescu”, a mai declarat avocata.

”Și tatăl său a făcut asta”

După noianul de descrieri prezentate în fața instanței de către avocata apărării, reprezentanta CNSAS nu a mai apucat să spună decât câteva cuvinte. În care a arătat că, de fapt, Eugen Iordănescu nu a fost deloc constrâns să devină colaborator. Potrivit raportului de recrutare, ofițerul de Securitate i-ar fi explicat că dacă nu acceptă oferta, întâlnirea dintre cei doi ar fi fost ”legendată” sub un oarecare alt motiv. ”Ar fi putut foarte bine să refuze”, a menționat reprezentanta CNSAS.

Iar potrivit raportului despre cum a decurs recrutarea, ”se arată foarte clar că Eugen Iordănescu s-a declarat întru totul de acord, fără nicio reținere”. ”Iordănescu a menționat în mod expres că și tatăl său a făcut acest lucru timp de mai mulți ani”, a amintit reprezentanta CNSAS în fața judecătoarei.

Potrivit celor susținute de reprezentanta CNSAS în fața instanței, în informările pe care Iordănescu le-a transmis Securității, acesta detalia ”activitățile potrivnice regimului comunist”. ”Aceste informații încălcau dreptul la o viață privată”, a mai arătat cea care a reprezentat CNSAS în acest proces.

Note și despre cei care îl vorbeau de rău pe Ceaușescu

Șase note informative au mai descoperit cei de la CNSAS în arhive ca fiind semnate de Eugen Iordănescu și înmânate ofițerului de Securitate cu care ținea legătura, Liviu Culian.

În timpul procesului, s-a discutat despre o notă referitoare la un student grec, dar și referitor la una în care Iordănescu ar fi descris cum unul dintre colegii săi, Sorin Micu, îl vorbea de rău pe Nicolae Ceaușescu. În varianta apărării, prin respectiva notă Eugen Iordănescu ar fi încercat, de fapt, să îi facă de fapt un favor colegului său, deoarece descria că acesta ar fi fost influențat să facă astfel de afirmații. Eugen Iordănescu ar fi informat Securitatea și despre un alt coleg, Victor Popa, care ar fi făcut afirmații nesănătoase despre regimul comunist.

”Din probatoriu nu reiese că Eugen Iordănescu ar fi fost cel care contacta organele de Securitate. Întotdeauna acesta a fost cel care a fost contactat de Securitate. Nu a fost niciodată remunerat pentru această colaborare”, a mai arătat avocata. Potrivit căreia, colaborarea lui Iordănescu cu Securitatea s-a încheiat în 1987, când ofițerul cu care Iordănescu ținea legătura a plecat din funcție.

”Eram prea deștept pentru asta”

La cererea avocatei, la finalul ședinței de judecată a vorbit și Eugen Iordănescu. Pe un ton afectat, acesta a descris instanței că provine dintr-o familie ”care a fost aproape distrusă de Securitate”, din cauza poziției politice. ”Am fost învățat acasă că cel mai mare dușman este ofițerul de Securitate și că dacă pici pe mâna lui nu mai ai scăpare”, a povestit Iordănescu. ”Aveam valori de 18 ani în acea societate”, a mai declarat Iordănescu, amintind că nu Ceaușescu era principalul vinovat, ci ”regimul în sine”.

A povestit că a făcut armata la o unitate de munci, cu condiții ”inumane” pentru dușmani ai poporului. Iordănescu spune că, de fapt, prin relația cu Securitatea și-a protejat colegii, deoarece în camera sa de cămin se asculta Europa Liberă și ”jucau cărți ca aproape niște adolescenți”.

”Nu am fost un opozant al sistemului, nu am fost un anticomunist, am încercat doar să supraviețuiesc” - Eugen Iordănescu, în fața instanței de judecată

A susținut că s-a numărat printre organizatorii unui marș studențesc la Cluj, în 1987. Iar ca urmare a acestui fapt a fost constrâns să scrie zeci de pagini, în care să descrie cine a participat la acel marș. ”Am descris doar lucruri mărunte, de notorietate publică”, a mai spus Iordănescu. ”Nu aveam cum, la 22 de ani, să susțin un regim comunist, când eu citeam Kant și Hegel. Eram prea deștept pentru asta”, a mai susținut Iordănescu. El a mai declarat că nu a răspuns niciodată la comenzile date de Securitate. ”Făceam pe prostul”, a mai completat Eugen Iordănescu, care spunea că a fost pus sub presiune de mai mulți ofițeri de Securitate.

Chichițele avocățești

Avocata lui Eugen Iordănescu a încercat să convingă judecătoarea și de faptul că Eugen Iordănescu nu ar trebui să fie judecat, invocând o excepție a calității procesuale pasive. Practic, apărarea lui Iordănescu a încercat să arate că funcția deținută de acesta nu face parte din rândul celor pentru care CNSAS-ul să caute a descoperi calitatea de colaborator al Securității.

Camera de comerț, industrie și agricultură din Sibiu, condusă de Eugen Iordănescu, nu ar fi tocmai o organizație neguvernamentală (ai cărei șefi pot fi verificați de către CNSAS, potrivit legii), ci mai mult una patronală, a susținut avocata. Cu toate acestea, chiar pe site-ul CCIA Sibiu, statutul publicat descrie camera drept ”o organizație autonomă, neguvernamentală, apolitică, fără scop patrimonial, de utilitate publică”. Iar funcția de director executiv al lui Iordănescu ar fi una care nu este reglementată legal, ci este una ”opțională”, a mai arătat avocata, cerând respingerea acțiunii CNSAS.

Instanța a rămas în pronunțare. Iar pronunțarea a fost fixată pentru ziua de 25 septembrie 2019.

Citește și CNSAS: Eugen Iordănescu, colaborator al Securității

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).