Reportaj în secția ATI Covid a Spitalului Militar. „Este cumplit să anunți copiii că le-au murit ambii părinți”

Trag aer în piept și intru în salon. Știu de la medicii care ne însoțesc că Marcela Șerban are 38 de ani, iar forma de COVID cu care a fost internată nu este una tocmai ușoară. Femeia abia respiră, chiar dacă are masca de oxigen pe față. Este speriată și anxioasă. „Cum vă simțiți?”, o întreb, deși îmi dau seama că este o întrebare tare nepotrivită în acest context. „Și mai bine și mai rău. Simptomele sunt foarte dureroase. Dureri de cap, de spate, nu prea m-am așteptat, dar este adevărat”, spune abia șoptit. Nu este vaccinată și regretă. Pe patul de spital toți ajung să regrete, dar este tardiv pentru că boala deja îi macină. În jurul femeii cadrele medicale sunt în permanentă mișcare. Saloanele Sectorului COVID ale Spitalului Militar sunt inundate de soarele plăcut al unei dimineți de noiembrie, iar din difuzoare se aude o muzică ușoară, în surdină. Doar foșnetul combinezoanelor te scoate din starea de calm. Este un foșnet alert, aproape dureros.Toate paturile ATI COVID sunt ocupate de pacienți în stare gravă, care au permanent nevoie de atenție. Șapte dintre ei sunt în stare critică.

Citește continuarea reportajului