Acum aproape 100 de ani, în municipiul Sibiu, erau mult mai multe locuri în cinematografe decât sunt acum, iar mersul la cinema era de departe cea mai folosită formă de petrecere a timpului liber.
Bianca R. Karda, blibliotecar în cadrul Bibliotecii ASTRA a realizat un studiu despre primii ani ai industriei cinematografiei în Sibiu, iar lucrarea a apărut în Anuarul Societății de Științe Istorice din România Filiala Sibiu din anul 2018.
Prima proiecție a unui film a fost în Sibiu în anul 1905 la 9 ani de la prima reprezentație bucureșteană (1896) și la 7 ani de la prima din Transilvania, desfășurată în Alba Iulia, în 1898.
A existat o tradiție în Sibiu începând cu cinematograful itinerant amplasat în Piața Unirii/ Hermannsplatz, în fața fostei cazărmi de infanterie, a cărui primă proiecție a avut loc cu ocazia serbărilor de inaugurare a Astrei din august 1905. Se numea Apollo-Bioskop deținut de Emil István Tóth, notează autoarea în lucrarea ”Filme de propagandă versus capodopere cinematografice în Sibiul interbelic”.
După Unire, în anul 1919 în Sibiu existau două cinematografe: cel municipal, aflat în Piața Unirii pe locul actualului teatru ”Radu Stanca”, aflat în administrarea Minkăi Scholtes, și Apollo aflat pe locul actualei clădiri a Cercului Militar, fosta Gesellschafthaus (Casa societăților), în proprietatea lui Emil Toth.
Citește și:
În octombrie 1921, Consiliul Municipal decide mutarea cinematografului municipal în Piața Cibin cu denumirea Omnia. Cinematograful Apollo se mută în locația din Piața Unirii la nr. 6 și este condus de Melanie Tóth.
Din 1923 (sau 1925) acesta trece în proprietatea lui Ioan D. Petri, iar după decesul căruia, în 1931, este preluat văduva sa, Ana I. Petri, până în 1936. A fost preluat apoi de familia Mânzat, până la naționalizare.
În noiembrie 1924 a apărut și cinematograful Urania, tot al municipalității, aflat la Gesellschafthaus. Administrator rămâne Minka Scholtes Radimetzky, care administra și cinematograful Omnia. Sala de la Urania se închiria pentru concerte și alte manifestări culturale sau sociale în zilele de joi, vineri și sâmbătă, celelalte zile fiind rezervate pentru cinematograf.
A fost o concurență acerbă între proprietarii privați de cinematograf pe de o parte (Emil Tóth, Ioan Petri) și cinematografele subvenționate de Primărie, scrie Bianca Karda.
”Acum, când lucrul câmpului îi lasă pe oameni să răsufle, cinema-ul vine cu automobilul său”
În 1923 și-a început activitatea și cinematograful popular săsesc, un cinematograf itinerant non-profit, care se ocupa de educarea și distracția oamenilor de la sate. Cel care l-a înființat a fost învățătorul de seminar dr. Rudolf Porsche (1885 – 1965), care l-a și condus ani de zile cu multă pasiune. „Odată cu apropierea toamnei și iernii, cinematograful popular își reia activitatea. Acum, când lucrul câmpului îi lasă pe oameni să răsufle, cinema-ul vine cu automobilul său, cu mașinile și aparatele, colindând din nou din sat în sat, dând în fiecare după-amiază câte o reprezentație copiilor de școală și în fiecare seară pentru adulți”, povestește Hellmut Seraphim în 1925 despre activitatea sezonieră a instalației de filme.
Și ASTRA a depus eforturi pentru iluminarea și învățarea poporului. O trupă de film itinerantă basarabeană a despărțământului Chișinău cu proiectoarele lor de filme a poposit la Sibiu în martie 1930. În 1928 fundația „Astra cinegrafică pentru industria de film și cinema Sibiu S.A.” a primit concesiunea cinematografică din partea ASTREI (Asociațiunea n.n.) cu condiția ca fundația să vireze 10% din profit Asociațiunii. Directorul fundației era Ioan Banciu iar membru al comitetului director era Ioan Petri, proprietarul cinematografului Apollo.
Citește și:
Din cauza evaziunii fiscale Consiliul Municipal îi retrage Minkăi Radimetzky-Scholtes concesiunea cinematografelor Urania și Omnia, conducându-le în regim propriu. Din aprilie 1932 noul director este Ernst Ott.
Din iunie 1929 cinematograful Urania se va numi Thalia. În luna mai 1934 a avut loc inaugurarea grădinii de vară Thalia, aflată în spatele clădirii, cu „cel mai bun echipament tehnic” și o capacitate de peste 2000 de locuri.
”În noiembrie 1929 se inaugurează cinematograful Modern, numit din 1933 Roxy, apoi din 1937 Rio, pe str. Faurului nr. 19, pe locul fostei săli de dans Thomas Diele cu o capacitate de 400 de locuri. Deschiderea noului cinematograf în Orașul de Jos a fost o inițiativă lăudabilă din partea consilierilor locali germani, facilitând locuitorilor de etnie română accesul la filme. În 1933 s-au achiziționat un proiector de ultimă generație marca Zeiss-Ikon Ernemann II și un sistem de sunet de producție britanică marca Western” se precizează în studiu.
Sibul în anii 20-30. Sursa foto: Razvanpop.ro
Cinematograf la tine acasă. Acum aproape 100 de ani
Odată cu scăderea costului filmelor, la sfârșitul anilor 1920, cinematografele de casă au devenit foarte apreciate. În 1928, Drogheria V. Loew din strada N. Bălcescu făcea reclamă cu sloganul „Cinema în locuința dumneavoastră” pentru proiectorul de casă „Pathe-Baby.” La cumpărarea unui film se puteau împrumuta 500 de filme contra unei taxe. Iată că se formase un prim centru de închirieri în Sibiu.
Un eveniment major pentru istoria locală a orașului este inaugurarea festivă a celui mai mare cinematograf sibian, cunoscut de generații întregi cu denumirea „Pacea.”
În chiar ziua de Crăciun a anului 1936, 25 decembrie, se deschidea cinematograful numit „Corso”, din 1949 “Pacea”, pe strada Cisnădiei nr. 35, azi Nicolae Bălcescu nr. 29, o inaugurare comparabilă prin festivismul ei cu cele din marile orașe și capitale vest-europene. Avea o capacitate de 1000 de locuri, parchet pe jos, balcon și locuri în lojă.
Arhitectul care a proiectat clădirea a fost Alfred Cernea, iar proprietar Vasile Căpățînă. Înaintea inaugurării protopopul Emilian Cioran a realizat o slujbă de sfeștanie. Din 1946 sala a fost folosită și pentru concertele Filarmonicii sibiene. A fost naționalizată probabil în 1952. La începutul anilor 70 ai secolului trecut sala a fost dotată cu scaune plușate datorită unor modificări de structură, ceea ce presupunea 800 de locuri + 180 la balcon. A fost închis în luna iunie 2004.
Iată că sibienii au primit pe această cale un valoros cadou ce survenise poate ca o compensare, intenționată sau nu, în urma scandalului de la Apollo. Din păcate, nu peste mult timp, mai exact în august 1939, la mai puțin de o lună de la izbucnirea războiului, în plină dictatură carlistă sala de la Corso a fost transformată în spațiu de manifestare a propagandei naziste plenare și fără echivoc, se precizează în lucare.
În noaptea de 12/13 ianuarie 1938 a avut loc incendiul de la Gesellschafthaus (cinema Thalia). Din cauza lipsei de apă incendiul nu a putut fi stins până dimineața.
Păltiniș în anul 1930
Ce filme puteau urmăriate în Sibiu, în perioada interbelică
În 1919, ”Scene din luptele de la Oituz, Mărăști și Mărășești”, un film documentar realizat de Societatea Cinematografică ”Mărăști” aflată în proprietatea Ministerului de Război rula în cinematografele din Sibiu. Încasările din film reveneau orfanilor războiului și a fost urmat de filme precum Sosirea ardelenilor la Iași, Atentatul împotriva lui Clemenceau, Vizita Reginei Maria în Franța, Cununia Principesei Elisabeta.
Dintre filmele facile de producție germană autoarea menționează: Mireasa hoților/ The Robber Bride/ Die Räuberbraut cu Henny Porten, o comedie mută germană din 1916. Frieda Ulriche Porten (1890-1960) a fost o actriță și producător de film german din era filmului mut, prima vedetă majoră a filmului german
”J'accuse”, Franța 1919, o dramă inspirată din războiul mondial ale cărui efecte erau încă extrem de vii în conștiința tuturor. Subiectul: doi bărbați, unul căsătorit, celălalt amantul soției primului, se întâlnesc undeva în tranșeele războiului. Drama lor personală devine un fel de exorcizare a răului și a atrocităților războiului. Filmul a stârnit violente proteste, fiind considerat ”defetist.” El se vrea ”un strigăt bărbătesc împotriva zăngănitului belicos al armelor, un strigăt obiectv împotriva militarismului german și asasinatului pe care acesta l-a produs în Europa civilizată.
Propaganda antirăzboinică este eclatantă în acest film-manifest. Concludentă din mai multe privințe este receptarea cunoscutului film american anti-război Nimic nou pe frontul de vest (1930), care a însemnat o producție de referință fiind unul dintre primele filme sonore.
Începând din martie 1924 apar noi prevederi ale Ministerului de Interne privind performanțele cinematografice: fiecare film trebuia să fie judecat de un juriu înainte de realizarea acestuia, cu o descriere detaliată a scenelor inclusiv cu textul principal și subtitlurile. Programul și publicitatea erau permise în ”limbile minorităților”, însă era obligatorie subtitrarea lor în limba română.
La începutul lunii septembrie 1926 dr. ing. Hugo Eckener în calitatea sa de comandant al aeronavei Zeppelin a ținut o prelegere la cinematograful Urania în fața a 3500 de ascultători despre primul zbor al aeronavei peste Atlantic, anticipând zborul real din 1929.
În august 1931 Ciocoii/ Cântecul străinului regizat de Horia Igiroșanu, proiecție însoțită de orchestră și dansuri naționale. Regizorul (1896-1960) a fost considerat copilul teribil al filmului românesc, fiind un prieten și admirator al lui Corneliu Zelea-Codreanu. Tematica filmelor sale cu haiduci/ciocoi nu este deloc întâmplătoare în plină ascensiune politică a lui Codreanu.
Tainele văzduhului/ The lost Squadron un film american de acțiune și propagandă, o producție a anului 1932 cu Erich V. Stroheim și Richard Dix. Acțiunea filmului se concentrează asupra a trei piloți militari din Primul Război Mondial care își găsesc slujbe de cascadori la Hollywood după război.
Trenul Fantomă, o producție românească din 1933 („primul film vorbit și cântat în limba romană”) în regia lui Jean Mihail, avându-i în distribuție pe: Tony Bulandra, George Storin și Dida Solomon a fost un thriller realizat după o piesă cu același nume scrisă de Arnold Ridley în 1923 și ecranizată de mai multe ori.
Odată cu venirea la putere a lui Hitler în 1933 a crescut mult numărul de producții cinematografice germane.
Fericirea supremă/ Homecoming to Happiness/ Heimkehr ins Glück, o comedie germană din 1933 cu Louise Ulrich, Paul Hörbiger și Heinz Rühmann.
Sezonul în Cairo/ Season in Cairo o comedie muzicală germană din 1933 cu Renate Müller și Willy Fritsch. Protagonista (1906-1937) a fost o cântăreață și actriță germană de film mut și sonor, și de teatru. Una dintre cele mai de succes actrițe germane de film și teatru, a fost curtată de Partidul Nazist pentru a apărea în filme care promovau idealurile partidului, dar a refuzat. Decesul brusc survenit la vârsta de doar 31 de ani a fost inițial pus pe seama epilepsiei, dar după sfârșitul celui de al doilea război mondial, unii martori au afirmat că ar fi fost ucisă de ofițeri Gestapo, cu toate că o altă teorie ar fi aceea că s-ar fi sinucis.
Don Quijote, 1933, o coproducție germano-rusă cu tenorul Fiodor Ivanovici Șaliapin, unul dintre cei mai mari artiști lirici ai tuturor timpurilor; Clubul sinucigașilor/ Umheimliche Geschichten/Uncanny Stories o comedie horror germană din 1932, cu Paul Wegener (1874-1948) un actor, scenarist și regizor de film german cunoscut pentru rolul de pionierat în cinema-ul german expresionist; Frumoasa din Aranjuez/ Happy Days in Aranjuez/Die schönen Tage von Aranjuez, comedie germană din 1933, cu Brigitte Helm (1906-1996); Dragoste cu năbădăi/ Liebe muss verstanden sein, o comedie germană din 1933 cu Rosy Bársony, Georg Alexander, W. Albach Retty. Rosy Barsony (1909-1977) a fost o actriță, cântăreață și dansatoare maghiară.
În aprilie 1936 guvernul Gheorghe Tătărescu emite un decret conform căruia distribuitorii de filme sunt obligați să le subtitreze în limba română.
Proporția de filme germane de cultură și artistice era în 1928 în România de 40%. În 1938 scăzuse vertiginos la 14,1% . Din cele 516 filme proiectate, 298 adică aproape 60% erau de origine americană, 88 proveneau din Germania, restul din Franța și Anglia. Odată cu apropierea de Germania a crescut numărul filmelor de producție germană.
Primele filme din Sibiu
O categorie aparte de filme erau cele documentare realizate de cineaști autohtoni sași, de regulă amatori.
În octombrie 1932 dr. Gustav Wagner (1900-1942), medic și cameraman amator prezintă câteva dintre filmele sale la Adunarea generală a Asociației Carpatine Ardelene (Siebenbürgische Karpetenverein) la hotelul Împăratul Romanilor: ”Din munții Retezat”, o plimbare de la Bâlea la Bărcaciu, două filme cu tematică sportivă de iarnă (”O zi de schiat la Păltiniș: campionatul de schi al unor elevi în prezența regelui Carol II”), și unul cu o oră de gimnastică demonstrativă de la Liceul de Fete sub îndrumarea lui Adalbert von Fels.
În 1933, Wagner a filmat Campionatul național de slalom și sărituri din Brașov, cu săritorul norvegian Sigmund Ruud, în 1934 startul planorului lui Egon Pastior – prima decolare cu tracțiune din România la care s-a folosit o mașină militară.
De asemenea, incendiul sondelor de la Mediaș, care a fost o senzație timp de ani de zile, atrăgând mulți curioși de aproape și de departe.
În vara lui 1934, G. Wagner, scriitorul de istorisiri de vânătoare Emil Witting și Oskar Pastior sen. au întreprins o excursie de fotografiat și filmat în Carpații împăduriți ai României din nordul Transilvaniei.
Rezultatul acestei călătorii aventuroase au fost un film cu dansuri țigănești, excelente fotografii etnografice și mai multe texte, în care Witting descria dansurile și împrejurările în care se făcuseră fotografiile: „E nevoie de o mare cantitate de putere de convingere, amețire cu rachiu, tutun și zgândărire a mândriei fetelor […] pentru a-i putea prinde pe acești oameni pe peliculă.”
În ianuarie 1935 a urmat un film cu fugărirea lolelor din Agnita, înregistrat în timpul unei excursii a Asociației Sebastian Hann sub conducerea dr. Julius Bielz și a dr. Rudolf Spek. Unii îl văd ca pe primul film despre cultura săsească, în orice caz dintre toate filmele lui Wagner este cel care are parte de cele mai dese proiecții – numai în sala de sport din Agnita a rulat de zece ori în fața ochilor spectatorilor care se înființau aici adunați pe vecinătăți, scrie autoarea studiului.
Deja la scurt timp de la terminarea lui, filmul a fost achiziționat de către Muzeul Brukenthal pentru filmoteca sa, astfel încât putea fi și închiriat.
În 1936 a fost proiectat pentru elevii Liceului Brukenthal, împreună cu alte filme mai noi despre tradițiile legate de predarea funcției de conducătoare a comunității de tinere fete din Cisnădioara. În toamna lui 1935, Wagner a realizat un mic reportaj despre concursul de gimnastică de pe Măgura Cisnădiei.
Sursa foto: Bel-sprit.ro
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: istoria cinematografului in si , ce cinematografe sunt in sibiu , cinematograf in sibiu , filme in sibiu , cinematograf , filme
Vizualizari: 3772
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Eu
Acum 1 oră
@ @renzi
Acum 1 oră
Emil
Acum 1 oră
Sibienii sunt omorâți cu zile!
Acum 1 oră
Paul