Simboluri masonice, ascunse în văzul tuturor, în centrul Sibiului

Pentru cine știe să privească, centrul istoric al Sibiului este înțesat cu simboluri ale Masoneriei. De la Sala Thalia până în Piața Mare și Piața Huet, foștii masoni ai Sibiului au dorit să transmită un mesaj discret lumii întregi. Orașul nostru a avut o lojă masonică doar pentru o scurtă perioadă de timp, aproximativ 30 de ani, în secolul al XVIII-lea, dar urmările ei se văd în zilele noastre. Trebuie doar să știi unde să privești.

Când mergeți în vizită la Târgul de Crăciun din Piața Mare, principalul obiectiv turistic al Sibiului zilele acestea, faceți doi pași spre Palatul Brukenthal și aruncați o privire peste porțile impunătoare din lemn masiv. Baronul Samuel von Brukenthal, probabil cel mai cunoscut membru al Masoneriei sibiene, a lăsat un mesaj pentru generațiile viitoare.

”Avem cele două uși la intrare. Pe partea dreaptă vedem scutul cu capul Medusei, iar deasupra avem coiful și bufnița. Deasupra lor este o ghirlandă. Scutul, coiful și bufnița sunt simboluri ale Minervei, zeița romană, și reprezintă inteligența divină și meșteșugurile. Când intrăm în Palat pornim pe partea dreaptă și vedem simbolurile Minervei și scutul cu Medusa, una dintre frumoasele Gorgone care a fost posedată de Poseidon, părul ei fiind transformat în șerpi, iar cine o privea se împietrea.

Mesajul lui Brukenthal este opusul. Pe noi trebuie să ne împietrească trivialul, când pășim în palat trebuie să lăsăm la ușă tot ceea ce este rău, trivial, ignoranța, indiferența, și facem apel la inteligență, ne pregătim sufletul și mintea pentru ce avem să descoperim aici și ce vom acumula prin cunoaștere. Parcă Baronul Brukenthal ne spune, peste secole: Lasă, omule, la ușă tot ce este rău și vino cu sufletul deschis să înveți! Coiful simbolizează protecția înțelepciunii, așa cum bufnița este simbol al înțelepciunii. Iar ghirlanda de deasupra este simbol al fraternității, al legăturii strânse. În același timp mai vedem instrumentele artiștilor, plus dalta, ciocanul, compasul, echerul, lira, firul cu plumb – măsura adevărului, toate simboluri pentru frumos și descoperire, pentru a artă și știință.

Iar la ieșire, pe cealaltă ușă, avem alte simboluri. Vedem simbolul lui Apollo, protectorul muzelor, al artei. De asemenea, vedem cornul abundenței, cu înțeles de abundență spirituală, trompeta, fluierul, caduceul cu cei doi șerpi, toiagul mesagerului și simbol al medicinei. Nu în ultimul rând, vedem aripile frânte. Oricât de mult aspirăm, trebuie să avem grijă, pentru că pe cât de mult și de repede putem urca, la fel de ușor ne putem prăbuși. Conduita necesită grijă mare. Aceasta este, pe scurt, povestea pe care Brukenthal ne-a transmis-o pe poarta lui, ca mesaj care dăinuie de sute de ani”, a explicat Adela Dadu, ghid de turism în Sibiu, specializat printre altele în simbolurile masonice din oraș.

Nu este niciun secret că Baronul Samuel von Brukenthal a fost membru respectat al masoneriei, Muzeul Național Brukenthal organizând în trecut diverse evenimente tematice dedicate Masoneriei.

Aici trebuie făcută o precizare. Imaginea Masoneriei de astăzi, adesea comparată cu diverse organizații oculte și agende secrete, este complet diferită de rolul inițial al Masoneriei sau evoluția ei de acum 300 de ani. La jumătatea secolului XVIII rolul Masoneriei era de dezvoltare și educație a societății, prin exemplu personal de verticalitate și moralitate.

Sibiul a avut o lojă masonică atestată în perioada 1767-1790, în apogeul ei reunind peste 300 de membri, dintre care aproximativ jumătate proveneau din diverse țări ale Europei. Loja masonică din Sibiu s-a numit ”St. Andreas zu den drei Seeblättern / Sf. Andrei la cele trei frunze de nufăr”, fiind fondată nouă studenți sași care s-au întors acasă după ce au studiat în Europa de Centrală și de Vest, intrând în contact cu masoneria acolo. Reîntorși acasă, prin loja masonică înființată, doreau propagarea ideilor Iluminismului. Franz Neuhauser, Martin Hochmeister, Samuel Hahnemann, Franz-Joseph Müller von Reichenstein sau Ioan Piuariu-Molnar sunt câțiva dintre oamenii de cultură fondatori.

Sfântul Andrei a fost ales pentru că este considerat cel care adus lumina creștinătății peste neamul românesc, el fiind un pilon al dezvoltării spirituale și morale. Cifra trei are o bogată simbolistică încă din cele mai vechi timpuri, iar nuferi ar fi putut fi aleși pentru că la vremea aceea Sibiul era înconjurat de lacuri și mlaștini, nufărul fiind o plantă des întâlnită.

La câțiva pași distanță de Palatul Brukenthal din Piața Mare se află clădirea Liceului Brukenthal. Inițial a fost atestată documentar la 1380, fiind ce mai veche școală de pe teritoriul României de astăzi. Clădirea actuală a fost construită în anul 1779, în perioada Lojei Masonice sibiene, chiar la intrare având o serie de simboluri specifice masoneriei. Mesajul de deasupra porții este ERVDITIONI.VIRTVTI.AC.EXEMPLIS.SACRA (Lăcaș pentru cultură, virtute și modele), în ton cu țelul și aspirația Masoneriei vremii.

Pe urmă, pe tavanul sălii festive, apare o stucatură cu frunze ornamentale, două trompete și două cărți închise, alături de o carte deschisă, simbol al cunoașterii. Conform Prof. Olga Suciu, care descrie ornamentele inclusiv pe site-ul școlii, ”pe paginile cărții se pot citi: NATVRA ATQVE REVELATIO (Natură și revelație), ultimul cuvânt fiind despărțit în două părți: reve/latio. Natura, -ae desemnează universul, totalitatea ființelor și fenomenelor create de Dumnezeu, iar revelatio (revelație sau descoperire din latinescul revelo, -are = a dezvălui, a descoperi) arată acțiunea prin care Dumnezeu Se descoperă pe Sine lumii create”.

Rolul declarat al Masoneriei în acele timpuri era de a da ceva înapoi comunității, de a sprijini dezvoltarea intelectuală și spirituală, prin puterea exemplului, dar cu discreție și bun simț.

Nu în ultimul rând, un loc din Sibiu înțesat de simboluri masonice, dar create în zilele noastre de această dată, este în fața Casei Calfelor. Pe stâlpul din față, dacă ne oprim câteva secunde, vedem pentagrama, compasul și echerul. Toate simboluri ale masoneriei, păstrate din cele mai vechi timpuri. Între primii masoni, modul lor de organizarea, evoluție și viziune, și calfele călătoare care ajung la Sibiu în fiecare vară există o paralelă interesantă, plină de mesaje și simboluri. Toate la vedere. O paralelă și mai interesantă există între Masoneria veche și breslele Sibiului.

Informațiile prezentate mai sus au fost culese sâmbătă după-masă, în timpul turului tematic ”Dincolo de fațade, de la bresle la loji masonice”, prezentat de ghidul de turism Adela Dadu. Ele reprezintă doar o mică parte din prezentarea Adelei Dadu, o prezentare interactivă, pe alocuri presărată cu umor și înțesată de informații interesante. La eveniment, care s-a bucurat de mare succes, au participat aproape 30 de persoane, sibieni și turiști, unii sosiți din Cluj-Napoca, Brașov sau Sighișoara. Turul este dedicat atât pasionaților de istorie, cât și curioșilor, iubitorilor de frumos sau celor care pur și simplu vor să vadă dincolo de aparențe.

La final, vă lăsăm cu o întrebare, o simplă temă de gândire, nu o certitudine. Sugestia aparține tot Adelei Dadu și pune pe gânduri mulți turiști. Toată lumea a auzit de ”ochii Sibiului”, acele guri de aerisire din podurile caselor. Ele există și în alte orașe din Transilvania, dar predomină în orașul nostru, în special în centrul istoric. Ar putea exista o paralelă între acești ochi și simbolul ochiului providenței, acel simbol masonic care simbolizează ochiul protector al lui Dumnezeu asupra omenirii? Să-și fi pus vechii masoni ai Sibiului ochii în acoperiș?