”Ești atât de bătrân, încât n-ai cum să fii rasist (și poți înlocui acest cuvânt cu altele din această categorie)”.
E o replică dintr-un desen animat modern, nu, nu cu „Miaunel și Bălănel”, varianta comunistă a lui ”Tom și Jerry”, cu care am crescut eu.
S-a vorbit mult după moartea bărbatului din autobuzul din Sibiu, ignorat în agonia sa de către toți călătorii.
S-a vorbit mult că nu este doar o tragedie individuală, ci o oglindă crudă a unei societăți, tot mai anesteziate emoțional.
Că situația aceasta nu vorbește doar despre un episod nefericit, ci despre un tipar: absența reflexului de a te uita la cel de lângă tine ca la un om, nu ca la un obiect de decor social.
Că în povestea de față, ce lovește cel mai tare nu este doar faptul că un om a murit, ci felul în care a murit: înconjurat de oameni, dar profund singur.
Citește și:
S-au folosit mult cuvintele frică („să nu mă bag, să nu fiu implicat”), comoditate („mă grăbesc, am treabă, nu pot opri tot pentru un om leșinat”), dezumanizare („e un străin, nu mă privește direct”), neputință învățată („oricum nu ajută la nimic, ce pot eu să fac?”), teama sau lehamita de autorități („vine milițianul și mă ține ore în șir să dau declarații”).
Toate acestea descriu de fapt un gol major de educație socială și emoțională. Și cred că de fapt despre asta este vorba.
Pentru mine, ca individ, e clar că se pot face tot mai puține pentru a mă ”updata” la o versiune mai bună. Mie și altora de vârsta mea, cel puțin. Sunt atât de bătrân, față de lumea asta, încât nici nu-mi dau seama, vorba replicii din desenul animat.
Dar.
Tragedia de la Crans-Montana. Știți, comparația cu ”Colectiv”. În ambele locuri au murit zeci de tineri sufocați și arși într-un spațiu care nu ar fi trebuit să existe.
În multe țări occidentale, tragedia din Elveția, nu a rămas doar o știre, ci un moment colectiv de reflecție. Chiar așa. Colectiv.
În foarte multe școli s-a ținut un minut de reculegere, dar nu unul formal, așa cum vedem la televizor.
În toate școlile din Italia, de exemplu, în toate clasele, de la cei mai mici, la cei mai mari, de liceu, după acel moment de reculegere s-au deschis discuții.
Au vorbit elevi și profesori despre ce s-a întâmplat, despre cum se poate preveni, despre cum se reacționează în caz de urgență, despre suferința familiilor îndoliate. Despre ce ar fi făcut ei. De ce au continuat să filmeze și după ce au văzut flăcările. Au consumat momentul și au încercat să învețe ceva din el.
Acolo, tragedia a devenit ocazie de educație și conștientizare. La noi, tragedia rămâne, din păcate, de multe ori doar subiect de știre și de indignare de moment, apoi este uitată.
„Viețile oamenilor contează”. „Ceea ce se întâmplă la sute sau mii de kilometri distanță te privește și pe tine ca om.” „E important să înțelegi, să discuți, să empatizezi, să înveți cum să reacționezi.”
Despre asta a fost vorba în aceste discuții.
Acest tip de dialog crește generații care, atunci când văd un om căzut pe stradă sau inert într-un mijloc de transport, au deja un reflex: verifică dacă răspunde, cheamă ajutor, cere oprirea vehiculului, se implică.
În schimb, la noi, chiar și tragediile locale – un om mort în autobuzul în care tu ești prezent – abia generează o reacție minimă. Diferența nu este una de „genă” sau „popor”, ci de cultură educațională și practică socială.
Educația nu înseamnă doar matematică, română și Eminescu, ci și umanitate.
Ce cred că lipsește este educația aceea care să îi învețe pe copii de mici că omul de lângă tine nu e o prezență anonimă, ci o viață.
Că tăcerea în fața suferinței nu e „neutralitate”, ci complicitate.
Că „nu mă bag” poate fi echivalent cu „las un om să moară singur”.
Că trebuie să ai curajul să deranjezi, să oprești, să insiști când e vorba de viața cuiva.
În loc de asta, mulți copii cresc într-o cultură a: „Nu te băga în treaba altuia”, ”lasă, că știu ei ce fac”, „să nu ai probleme, nu atrage atenția asupra ta”.
Exact ce cereau cohoarde de oameni, recent, tot în Sibiu. Pedepsirea profesoarei care le-a spus elevilor despre protestele pentru justiție. Să se întoarcă la materia ei. Pentru că un profesor formează caiete dictando, nu oameni.
Aceste mesaje, repetate zeci de ani, transformă copiii în adulți care văd un om prăbușit și trec mai departe, care văd un copil agresat și închid ochii, care văd un bătrân care abia se ține pe picioare și nu se ridică de pe scaun.
Cred că deja e mult prea târziu să tot dăm vina pe comunism, că ne-a dezumanizat. Enorm de mulți dintre noi s-au născut după 1990. E drept, comunismul se transmite, dar se transmite, din păcate, și în sala de clasă.
Nu știu în câte școli din țara asta s-a discutat despre ce s-a întâmplat despre Colectiv. Nu am făcut-o atunci, nu o vom face nici acum.
Moartea bărbatului din autobuzul Tursib este un test pe care l-am picat ca societate. Nu pentru că nu am fi avut tehnologia, ambulanțele, procedurile, ci pentru că ne lipsește reflexul elementar de a privi cu adevărat la omul de lângă noi.
O societate sănătoasă începe de la o idee simplă: viața omului de lângă tine te privește.
Dacă nu învățăm asta – în familie, în școală, în spațiul public – vom continua să trăim în autobuze pline de oameni singuri.
Noi nu mai putem să fim mai buni, mi-e foarte clar asta. Dar nu-i lăsăm nici pe copiii noștri.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Politic
Alătură-te comunității
12 răspunsuri
-
Omul este măsura tuturor lucrurilor.
Ei bine centrul problemei este egoismul, umanitatea ce și-a pus ochelari de cal.
Tot timpul se vorbește de rău de perioada aceea în care vrem nu vrem am trăit unii 20 alții 50 de ani.
Au trecut 36 de ani și nerealizările acestor ani în loc să fie dezbătute se aruncă cu zoae pe o altă perioadă poate chiar mai nefericită decât asta.
Văd partidele statele țările națiunile în loc să vorbească de sine umplu cu gunoi de grajd pe celălalt.
Problema stă noi ce am fost creați să fim buni, empatici, umani.
În perioada aceea atât de ponegrită sărăcia ne obliga să ne împrumutăm osul din ciorbă sarea uleiul făina pe când acum suntem îmbuibați.-
Ba are totala legatura cu comunismul care a distrus valorile crestine ale poporului roman. Pe vremea comunismului inca mai erau batrani dinainte din interbelic. Inca mai erau oameni credinciosi care mergeau la biserica, mai erau cativa oameni normali in societate. Astazi, progeniturile comunistilor au crescut atei globalisti care urasc tot ce tine de credinta si de traditii. Acesta este rezultatul. Cauza este razboiul asta impotriva credintei si a traditiilor, impotriva a tot ce este reprezentativ romanesc. Decrestinarea a dus la satanizare. Cine seamana vant, culege furtuna.
-
-
Indiferenta criminala, Nepasare colectiva si DEZUMANIZARE totala, pentru ca omul este vazut ca un „obstacol” in calea propriior interese ale fiecaruia in parte. Cand dorinta de a ajunge msi repede acasa e mai importanta decat Viata (oricui), vorbim de o profunda ruptura a empatiei. In orice limbaj am numi aceasta „indiferenta” la ce se in intampla in jurul nostru, ea duce la degradarea personala, sociala si colectiva. „Raul” e mai rau la indiferenta decat la ura.
-
Nu vreau sa generalizez pentru exista si exceptii, dar astea sunt generatiile de globalisti satanisti, crescuti ca burienile, fara credinta, fara valori morale. Spalateii pe creieri nu doar ca nu au pic de empatie, dar sunt de un egoism si un satanism feroce. Nu doar ca nu au fost invatati de acasa sa cedeze locul in autobuz persoanelor mai in varsta, sa fie respectuosi si sa se comporte demn in societate, dar au fost incurajati sa traiasca doar pentru ei, fara sa le pese de nimeni. Nu stiu sa asculte, nu stiu sa daruiasca, nu stiu sa iubeasca. Crescuti de un sistem satanist sa urasca biserica si credinta crestina, sa urasca traditiile si bunatatea proverbiala a romanilor, sa urasca neamul romanesc. Un neam se caracterizeaza prin unitatea de limba si de credinta. Anticrestinii locuitori in Romania pot fi multe lucruri, dar cu siguranta nu sunt romani. Sunt orice altceva, nimic daca nu se regasesc nicaieri, insa romani nu sunt in nici un caz. Nu au absolut nimic din valorile, credinta si bunatatea poporului roman. Asa au fost „educati” sa le fie rusine, sa le este scarba sa se numeasca romani sau crestini, Nu isi cunosc istoria, nu isi cunosc inaintasii, au fost invatati sa dispretuiasca tot ce tine de trecutul neamului lor. Acum acestea sunt rezultatele. Au reusit masonii nemernici sa aplice si in Romania reteta pe care au aplicat-o peste tot in lume, conform lui Bertrand Russell: “Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singura generatie.
Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial.“
„În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.”
„Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”
-
Din aceste motive francezii, nemții, englezii, etc, considera romanii nație de nomanzi semicivilizati.
https://www.timesnewroman.ro/monden/romanii-provin-din-tigani-10-adevaruri-tulburatoare-despre-daci-si-nu-numai/ -
Chestiunea s-a identificat, dezbatut, combatut si explicat in SUA inca din anii ’70, dupa un episod poate si mai dramatic (o femeie ucisa in strada, intr-un cartier rezidential cu zeci de ferestre care dadeau exact spre locul crimei…), concluzionandu-se ca nepasarea fata de „strain” e in bagajul nostru ancestral, in combinatie letala (in ambele cazuri) cu lipsa puterii exemplului…Adica, un singur om daca se implica, l-ar fi urmat in mod necesar cativa altii… Asa insa, cand toti intoarcem privirea, refuzand sa credem ceea ce vedem si sa ignoram toate alertele privind consecintele acelei imprejurari pe care creierul ni le trimite…iata tragedia. Pacat.
-
In toate ziarele se acuza „societatea” de nepasare.
Dar nici unul nu spune: cati pasageri se aflau in autobuz la ora aia?
Sa generalizezi comportamentul a 5, a10 pasageri mi se pare cam deplasat.
Ziarele, toate, vor doar sa exploateze o tragedie, nu neaparat sa informeze corect
si amanuntit ca s-a intamplat. -
presa care încălzește din nou FAPTUL DIVERS că a murit unul într-un autobuz. Să mai dăm niște lecții de morală, să mai apară vitejii de tastatură (toți ăia care au comentat indignați pe aici, ce ar fi butonat ei la 112, doar că n-au avut ocazia…) sau ahtiații după atenție. Ați scris despre un elev, Super Darius, care a văzut, susține el, un om simțindu-se rău. A sunat la 112, apoi a contactat toată presa să se laude cu isprava. L-ați nenorocit pe ăla mic, Super Darius, nu i-ați dat numele real, el care doar atât aștepta! Dacă mortul s-a urcat în autobuz în loc de ambulanță, e vina societății. Trebuie să-i salvăm pe toți, inclusiv pe ăia care n-au grijă de viața lor. Din fericire, viața nu e ca la ziar. Dacă ești sărac cu duhul și te urci în autobuz în loc să chemi salvarea, aia e, te cureți. Se numește selecție naturală. Hai cu dislekurile acum, să vedem, oare bat recordul de -100:)))
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Nu vă pricepeți la asta….V am dat exemplul cu Super Mama…. Acum vă zic de Kon Tiki…. Faceți niște restaurante…
O fi si cate ceva adevarat in ceea ce spun cei 2, dar jelania asta la autoritati de cand li…
Dacă un patron iși bate joc de un angajat, și angajatul poate să-și bată joc de patron, plecând fără preaviz,…
Se cunoaștea starea în care se depozitează mâncarea, mai ales la nunțile care aveau loc în cortul din incinta locației.…
Poate sa fie pleonasm ,dar gustul este super!
Citește și
-
Alin Chipăilă, președintele AJT Sibiu: Sibiul vrea să fie o destinație pentru un turist de calitate. Județul, pe locul trei în țară la turiști străiniSilvana Armat27 septembrie 2026Județul Sibiu este pe locul trei în țară la numărul de turiști străini și pe locul cinci la numărul total de turiști, potrivit președintelui Asociației Județene de Turism Sibiu, Alin Chipăilă. Turiștii străini au crescut cu 10% față de anul
Cele mai citite știri
-
Am fost să mănânc cu vârfurile Bătrâna și Surdu drept priveliște și-am plătit ca-n centrul Sibiului. Pe terasă la TraxilvaniaTurnul Sfatului27 septembrie 2026Atenția asupra terasei de la Traxilvania sweets and coffee – aflată oarecum vizavi de Arena Păltiniș – mi-a fost atrasă vara asta de muzica ce adesea răzbătea dinspre acest loc peste liniștea zonei. O muzică în contrast cu valurile de -
Economedia: Lotul 1 Sibiu – Boița al autostrăzii Sibiu – Pitești ar putea fi închis cel puțin trei luni. Traficul, mutat pe DN7 spre Valea OltuluiSilvana Armat27 septembrie 2026Lotul 1 Sibiu – Boița, de pe Autostrada Sibiu – Pitești, ar putea fi închis pentru 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la un an, pentru lucrările de la nodul Boița, scrie Economedia. Șoferii ar urma să fie redirecționați
Lasă un răspuns