Într-un spital din București, coridoarele sunt pline de râsete și pași grăbiți. Copii de toate vârstele se joacă, însoțiți de mame și de o echipă internațională de medici. Ana Maria, 12 ani, și Tudor, 5 ani, își găsesc aici prietenia și curajul, în timp ce inimile lor, și ale altor nouă copii, sunt pregătite pentru operații complexe, realizate cu profesionalism de Fundația Polisano și partenerii săi. Părinții, cu sufletul plin de emoție și speranță, învață să aibă încredere în echipă și să transforme temerile în recunoștință. Povestea lor e despre prietenie, curaj și bucuria de a redescoperi viața, chiar și după o intervenție chirurgicală delicată.
E o veselie generală, coridoarele sunt pline de copii și nimeni nu le spune: „Mai încet” sau „Oprește-te”. Unii aleargă, alții, mici, merg nesigur, dar hotărât; cei mai mari sunt acolo să îi țină de mână sau să îi urmărească, bebelușii participă la joacă din cărucior sau din brațe, iar mamele sunt așezate pe scaunele confortabile puse de-a lungul pereților și stau de vorbă. Deși se cunosc abia de o zi, deja s-au format conexiuni.

Toți unsprezece copilașii, de la cel de cinci luni la cel de șaisprezece ani, sunt parte a misiunii operatorii organizate de Fundația Polisano, alături de Asociația Kinderherzen din Germania. O echipă formată din douăzeci și trei de specialiști din Germania și Cipru a venit la București să opereze, într-un maraton operator de o săptămână, inimile acestor copii.
Prietenii din salon
Ana Maria are doisprezece ani și e colegă de cameră cu Tudor, în vârstă de cinci ani; s-au împrietenit la cataramă, se joacă și desenează împreună. Tudor a cerut să fie și el echipat ca medic și oprește pe toată lumea pe coridor să măsoare tensiunea sau să ia sânge. Ana a intrat în joc și are grijă de el și de cei mai mici.
Citește și: O malformație cardiacă, o șansă și o viață schimbată. Povestea salvării lui David
Nicoleta, mama Anei, este plină de veselie și de optimism. Împărtășește cu generozitate povestea ei. Este dintr-o localitate de lângă Zalău și are patru copii: Samuel, de douăzeci de ani; Timea, de paisprezece ani; Ana Maria și Matei, de opt ani. Soțul este pensionat pe motiv de boală, dar le-a însoțit la București. Următoarele zece zile va sta în apropiere, la o soră, lângă Târgoviște, deoarece e greu să găsești cazare în București.
Ana și-a petrecut primii doi ani din viață, în mare parte, în spitale. Într-un final, părinții au ajuns cu ea la Cluj, la Institutul Inimii, unde s-a descoperit malformația cardiacă cu care se născuse. „Au spus că are o gaură în inimă care trebuie peticită, dar nu mi-au spus unde să mă duc, ce să fac. Era tot bolnavă, nu am putut să intru cu ea în operație, nu poți să fii răcit când faci așa operație.”

Vremea a trecut, iar Ana a crescut. Nu se mai îmbolnăvea atât de des, dar obosea repede și își formase un gest reflex: ducea mereu mâna la inimă. În urma unei răceli mai severe, a fost consultată de doamna Ioana-Maria Golgoț, medic specialist cardiologie pediatrică, care le-a spus că inima Anei trebuie operată cât mai repede și care a îndrumat părinții spre Fundația Polisano. Din fericire, fetița a putut fi inclusă pe listele copiilor ce urmau să fie operați în misiunea operatorie din octombrie 2025, de la București.
Citește și: „Copilul tău va fi bine”. Povestea lui Matei, operat pe cord deschis cu sprijinul Fundației Polisano
Pregătirea pentru operație
Am stat de vorbă cu Nicoleta înainte de intervenția Anei: plină de bucurie, de recunoștință, cu încredere nemărginită în echipa medicală, fără pic de teamă. Pentru a nu risca vreo răceală care ar fi putut anula șansa de a fi operată, Ana nu a mers la școală trei săptămâni înainte de intervenția chirurgicală. „A spus doamna doctor să nu pierdem șansa asta pentru nimic în lume.”
Ultimele misiuni operatorii au beneficiat de suport psihologic. Atât părinții internați ca aparținători, cât și copiii, au putut sta de vorbă cu Bianca Radu, psihoterapeut, care, cu profesionalism, căldură și empatie, creează un spațiu sigur și explică, pe înțelesul tuturor, pas cu pas, etapele următoare, astfel încât copiii și mamele se pot pregăti emoțional pentru călătoria pe care o presupune o intervenție chirurgicală cardiacă.
Nicoleta povestește cu drag: „Amintiri frumoase! Avem poze cu domnii doctori, cu Bianca, cu Diana. Și când a mers Ana mea la operație, nu a avut emoții, a fost optimistă, nici eu nu m-am temut o secundă, am știut că este mâna lui Bunul Dumnezeu. Am știut că Dumnezeu este peste mâna de doctor și nu lasă să se întâmple ceva rău cu Ana mea și cu ceilalți copii. Pentru Ana, m-am bucurat că în spital și-a făcut prieteni, mai ținem legătura cu părinții, mai ne întrebăm de copii. Am rămas prietenă cu mama lui Tudor, eram împreună în salon. Tudor se îmbrăca în fiecare zi în doctor și consulta pe toată lumea pe coridoare.”
Prima întâlnire cu Fundația Polisano
Primul contact cu Diana Țâmpău, Fundația Polisano, a fost un moment delicat, pentru că Nicoleta a fost la un pas să îi închidă telefonul, crezând că aceasta dorește să îi vândă produse medicale. A înțeles repede că era vorba despre faptul că fundația acoperă costurile legate de intervenția Anei și și-a cerut scuze. Momentul în care s-au întâlnit, la București, față în față, a fost unul vesel pentru amândouă.
Citește și: Ștefan, un băiețel născut prematur și operat pe inimă, cucerește lumea prin curiozitate și curaj

Intervenția chirurgicală a Anei a durat patru ore, timp în care Nicoleta s-a rugat și s-a întărit alături de colega de cameră. Nimic nu leagă două mame mai puternic decât suferința copiilor. Ce credeți că a făcut Ana primul lucru când s-a trezit din anestezie, la terapie intensivă? A întrebat de Tudor, noul și micul ei prieten și tovarăș de suferință.
Citește și: „Inimioara peticită” a lui Andrei. O poveste despre curaj, iubire frățească și o a doua șansă la viață
Recuperarea și viața de zi cu zi
Am stat de vorbă cu Nicoleta și cu Ana la două luni după intervenția chirurgicală. Recuperarea a fost bună și relativ ușoară, dar Ana a mai prins doar câteva zile de școală din acest semestru și va avea mult de recuperat în perioada ce urmează. Este în clasa a cincea și se luptă puțin cu matematica și biologia; în schimb, îi plac româna și engleza. La două luni de la intervenția chirurgicală, Ana are o inimă sănătoasă și niciun fel de restricții. Poate face sport la școală, se poate juca afară cu copiii, poate merge cu bicicleta.
„Eu sunt o fire veselă. E mare har ce s-a întâmplat cu Ana mea, că am văzut cazuri unde se strâng multe mii de euro pentru operație, de unde biata mea să ai atâția bani?”
Citește și: „Inimioara peticită” a lui Andrei. O poveste despre curaj, iubire frățească și o a doua șansă la viață

Cât timp a fost în București, alături de Ana, Nicoleta a fost cu partea din suflet acasă, la Zalău, cu cei trei copii, care au rămas să se gospodărească singuri acasă, puțin îngrijorată, dar încrezătoare că se vor descurca.
„Timea a avut grijă de frați, a făcut mâncare, curățenie, a spălat la mașină aproape două săptămâni. Sami lucrează, e pe salariu, dar încă stă cu noi, pruncu’. Matei e mai zburdalnic, nu prea ascultă, mă tot suna pe mine; eu când eram cu Ana la terapie, nu prea puteam vorbi. I-a păzit Bunul Dumnezeu, am știut că nu îi lasă.”
Citește și: Doi ani de la o nouă viață. Povestea lui Mario, băiețelul cu o inimă operată și un zâmbet de neclintit
Recunoștință și viața de familie
Nicoleta e modestă și foarte recunoscătoare. „Eu nu am niciun merit, Domnul să îi răsplătească, pe medici și pe doamnele de la fundație, să le dea Dumnezeu înzecit înapoi. Mie mi-a dat Dumnezeu putere deloc, nu m-am temut nicio clipă, nicio secundă! Tot personalul a fost de milioane, de la infirmiere la doctori. Nu a făcut nimeni diferență că unul e așa, altul e altfel, de naționalitate, știți dvs.”
Împreună cu frații ei, Ana cântă în corul bisericii și e o fetiță zglobie, pusă pe șotii; uneori face glume și se amuză singură, râde în hohote minute în șir și molipsește pe toată lumea cu veselia ei. De Crăciun, pregătesc sarmale, șnițele și salată de beuf, iar întreaga familie merge la biserică.
„Vreau să le transmit doamnelor de la Fundația Polisano: sunteți niște persoane deosebite, vă pup și vă îmbrățișez cu cel mai mare drag, mă bucur că ne-am cunoscut.”
Articol trimis de Anca Popa pentru Fundația Polisano.
Citește și: Dr. Eniko Simai, medicul care leagă copilăria de viață și colaborarea cu Fundația Polisano
Citește și: Povestea unui copil curajos. Cum Albert a înfruntat o intervenție pe cord deschis la doar opt ani
Citește și: Cât de frumoasă poate fi operația unei inimi de copil? „Foarte frumoasă”, spune mama
Citește și: Fimia, fetița cu inima salvată datorită Fundației Polisano. O poveste despre curaj, iubire și implicare
Citește și: Ema cea cu vino-ncoa'. Operată la 11 luni cu ajutorul baschetbalistului Chris Cooper
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: afectiuni inima , ana maria , opratie pe cord deschis , operatie pe inima , Fundația Polisano , Spital București ,
Vizualizari: 1589


Ultimele comentarii
Acum 6 minute
Vremuri duse si apuse
Acum 7 minute
@gura pacatosului
Acum 13 minute
Bambolero
Acum 18 minute
De ce nu l-ai făcut din gură rotarule?
Acum 31 minute
Submediocru