Mesajele profesorilor din Sibiu către Ilie Bolojan: „Habar n-ai ce faci!”, „Și cei care ne conduc sunt rezultatul unui sistem de învățământ”

În cadrul protestului de azi a profesorilor de la ULBS, Turnul Sfatului a întrebat mai multe cadre didactice ce mesaje au pentru ministrul Educației, care, în prezent, este chiar prim-ministrul Ilie Bolojan.

Dana Stanciu-Păscărița, lector universitar

„Mesajul meu principal către Ministerul Educației și către prim-ministrul României, care este și ministru al Educației acum este că nu ar trebui să ignore nici cercetarea științifică, nici actul didactic, pentru că actul didactic este cel care formează oameni pe viitor și îi ajută pe oamenii aceștia să rămână în țară și să investească aici”.

Bogdan Vătavu, lector:

„Sunt niște decizii pe care el (Ilie Bolojan – n.n.) le vrea luate în educație și pe care nimeni altcineva probabil nu le va accepta. Decizii nu doar impopulare, dar și foarte dăunătoare sistemului de educație. Sistemul de educație este cenușăreasa bugetului tot timpul. Nu avem niciodată acel 6% din Educație pe care ni-l dorim. Tot timpul e mai puțin decât atât. Ba mai mult, având în vedere subfinanțarea cronică de ani și ani de zile, se mai adaugă și alte măsuri care vor să slăbească și mai mult un sistem deja foarte-foarte fragil. Și atunci mesajul nostru pentru domnul Bolojan este să-și vadă de alte treburi, nu de Educație. Mesajul meu e mai clar decât atât: Domnul Bolojan nici administrator de bloc n-ar trebui să fie. Literalmente ar trebui să lase pe altcineva să facă guvernare și nu el”.

Silviu Purece, Facultatea de Științe Socio-Umane:

„În primul rând, trebuie să se gândească că viitorul României totuși este asigurat de educație și dacă vrem să schimbăm ceva, educația și cercetarea sunt cele care pot să schimbe ceva în România. Până la urmă, inclusiv decizia politică, dacă e să gândim pragmatic și din punct de vedere social, ține de educație. Nu putem avea decizii politice bune. Nu putem să avem o societate funcțională dacă oamenii nu sunt educați. Trebuie să ținem cont totuși că în România este un număr limitat sau redus de oameni care au studii superioare comparativ cu celelalte țări din spațiul european și în primul rând trebuie să se gândească domnul prim-ministru că universitățile creează cetățeni, după aceea oameni care profesează. 

În al doilea rând, ar trebui respectată legea, pentru că știm cu toții că există o lege care prevede că învățământul trebuie să primească 0,6% din PIB. Această lege n-a fost respectată practic niciodată. Și în acest context noi mergem mai departe și în loc să oferim acei 6% din PIB încercăm să tăiem tot mai mult din zona învățământului. Ceea ce este ca și cum ne-am tăiat craca de sub picioare. Practic este un autosabotaj, în contextul în care o mulțime de bani merg în cu totul alte direcții care aparent sunt profitabile din punct de vedere economic, dar unde sunt întotdeauna problemă. În decursul timpului s-au creat tot felul de situații în care banii au fost cheltuiți mai mult decât ar fi trebuit, prin supralicitări, prin tot felul de alte lucruri. Eu cred că acolo ar fi trebuit să fie căutați banii în primul rând și după aceea să se taie de la educație. Până la urmă și cei care ne conduc sunt rezultatul unui sistem de învățământ în primul rând universitar. Cred că dacă vrem să avem o conducere utilă și benefică României, ar trebui să investim din ce în ce mai mult în zona universitară pentru a crea specialiști și bineînțeles a crea inclusiv oameni politici calificați pentru a conduce această țară”.

Ștefan Baghiu, lector universitar Facultatea de Litere și Arte:

„În primul rând, este inacceptabil să existe un ministru al educației interimar care să fie premierul. Sunt probleme specifice care trebuie rezolvate de către cineva care are măcar de formă competență. Deci, nu poți să mergi luni de zile cu interimat. Înseamnă că chiar îți bați joc de acel minister.

Să ne gândim ce criză s-ar produce dacă, de exemplu, la Ministerul Apărării într-un context de criză n-ar exista ministru. Am avut situația asta și a fost înlocuit imediat. La educație poți să stai cu lunile. Înseamnă că perspectiva ta asupra acelui domeniu e că nu e o urgență. Deci, plecând de la asta ar trebui să ne gândim cât de mult le pasă lor de educație. 

Când te gândești că educația înseamnă la nivel formal, sigur școli, universități, dar la nivel informal înseamnă tot ce ține, de fapt, de tot țesutul social, de ordine: ca oamenii să învețe niște lucruri, să aibă niște speranțe de viitor, ca să înțeleagă cum arată societatea, cum arată lumea și așa mai departe. Însă tu, de fapt, nu investești în cel mai probabil important de domeniu. 

Sunt studii care arată că înainte de economic, urgența cea mai mare în societate este educația. Or, ei își bat joc de lucrurile astea în variate forme și în repetate rânduri. 

Educația era locul din care nu aveai voie să te atingi, pentru că în primul rând este subfinanțată. Vorbim de 3% în loc de 6% din PIB și vorbim de 8-9% în loc de 15% din bugetul consolidat. 

Bolojan este omul care totuși anul trecut a spus: „Nu am văzut performanțe când am mărit salariul, n-am văzut performanță când am investit în educație”. Păi da, pentru că tu ai investit mai mult cu 2-5%; acum, în contextul în care tu oricum plătești jumătate decât ar trebui să dai, și iei de acolo (…) 

Pe lângă asta, ne referim la tot ce înseamnă infrastructură. Suntem într-o eră în care avem LLMs, avem AI. Noi am avut un ministru al Educației care ne-a spus doar că trebuie să ne dea două ore în plus. Asta a fost marea lui reformă anul trecut. Acuma nu există un ministru al educației care să accepte să fie, pentru că există de fapt propuneri doar din zona universitarului. Or, și asta este o problemă. Avem o educație care poate fi condusă doar de niște rectori din care unul care a fost propus e plagiator, altul este compromis? Mă refer la Marilen Pirta de la Timișoara, mă refer la rectorul de la Alba Iulia. Adică acestea sunt variantele noastre? Înseamnă că avem o problemă pe care n-o putem rezolva altfel decât ieșind în stradă și încercând să vorbim cu puterea să ne dea ceea ce ne datorează. Deci, în această situație, noi reprezentăm societatea românească la nivelul ei de educație universitară și tot ceea ce cerem este să ne se dea ce ni se datorează. Guvernul român ne datorează sau datorează societății în primul rând să ne dea un buget dublu, iar nouă, profesorilor, ne datorează foarte multe lucruri. În universitar, de exemplu, nu există programe guvernamentale de călătorii, de conferințe, decât foarte mici. Adică orice om la o universitate de afară, dacă ne uităm spre vest, au fonduri foarte clare oferite pentru dezvoltarea carierei și așa mai departe. La noi sunt minimale, salariile sunt foarte mici, adică un asistent universitar intră cu 3.000 și ceva de lei în contextul în care un vânzător la Kaufland are la fel. 

Știu care sunt lucrurile pe care le spune lumea. Că nu-s buni profesorii pe care îi ai. Asta este țara pe care o ai. Lucrurile se pot face doar investind mai mult, nu tăind. 

Mesajul scurt este: Habar n-ai ce faci.

Alina Mag, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic:

„Ce vreau să-i transmit domnului prim-ministru este că o țară care nu-și iubește educația, nu-și iubește copiii. Iar copiii sunt viitorul acestei țări. Nu suntem doar profesori universitari, suntem părinți și avem o datorie morală față de copiii noștri”.

Citește și: Profesorii de la ULBS au ieșit în premieră la un protest antiguvernamental. „Universitatea riscă să fie închisă”