Timp pierdut și stomac umplut. La Apostroph

Vremea caldă din weekend ne-a ademenit la o plimbare prin parc, iar când ne era relaxarea mai bună mi-am amintit că n-am scris cronica de restaurant. În astfel de cazuri – trebuie să recunosc, rare – nu-ți rămâne decât să deschizi Google Maps și să vezi care sunt localurile din apropiere, în care nu a pășit demult picior de „cronicar de pe Cibin”. Așa am ajuns la Apostroph.

E vorba de restaurantul pensiunii Rubin situat în piațeta Crișan din apropierea Parcului Sub Arini, unde ultima dată am fost acum aproape 10 ani, în iulie 2017.

Vremea liniștită și ciripitul păsărilor avea să fie înăbușit când ne apropiam de locație. Din interior răsuna o muzică puternică de discotecă. Avea să aflăm că e o sărbătoare privată – probabil o zi de naștere, dar că puteam să fim serviți și noi. Afară, la terasă, bineînțeles, pentru că înăuntru numai cineva căruia nu-i este jale de urechile lui putea sta. Era atât de tare muzica…

Dar angajații restaurantului au fost deschiși să ne primească și ne-au înmânat meniul: trei pagini A4 – una cu o selecție a mâncărurilor ce pot fi comandate, numit „Meniu aniversare”, alta cu meniul întreg în care putem vedea prețurile și a treia pagină cu băuturi.

Evitând puiul, iar opțiunea de păstrăv neluând-o în calcul, nu ne-a rămas decât să optăm pentru o porție de costițe și una de mușchiuleț de porc garnisit cu bacon. Ca garnitură am ales legume la tigaie, iar cel care nu a fost șofer a preferat și o bere cât am așteptat mâncarea.

Am așteptat-o aproximativ 25 de minute – rezonabil, zic eu, pentru că nu te aștepți să pârlească porcul.

Ajungând la mâncare, am primit două farfurii pline, colorate și frumos decorate, dar care nu transmiteau acea siguranță pe care o ai la un restaurant mic, de familie, în care primești mâncare proaspătă.

Glazura de pe costițe se vedea că era cam zvântată. Carnea era în schimb moale la interior și crocantă la exterior. Se dezlipea de pe oase. Am surprins acest moment în fotografie. La gust era bună, dar fie ceva nu-i ajungea, fie avea prea mult – spre exemplu, prea multă glazură pentru a-i oferi un gust. Legumele în schimb, mie mi s-au părut amare, dar n-am înțeles de ce.

De partea cealaltă, pretențiile față de legume nu au fost atât de aspre, de aceea nici nu insist asupra acestui aspect. Mușchiulețul de porc însă a fost apreciat ceva mai mult. poate pentru că bucățile învelite în bacon erau pe un pat de sos cremos, care a atenuat din nemulțumire. Or, porcul era și acolo cam „zvântat”.

Experiența de la Apostroph poate fi caracterizată ca una cu timp pierdut și stomac umplut. Aș fi preferat ca în această săptămână să nu-mi amintesc de această rubrică și să ne fi continuat plimbarea.

Pentru cei curioși, mai jos e nota de plată, cu un total de 117 lei. Măcar prețurile sunt rezonabile, semn că restaurantele din zona aceasta nu-și închipuie că sunt în Monaco.