Știm cu toții că Fundația Polisano a reparat în cei unsprezece ani de activitate inimile a peste 650 de copii născuți cu malformații cardiace. Dacă aici s-ar opri totul, ar fi o realizare extraordinară. Dar după ce am cunoscut o parte mică a părinților ai căror copii au fost salvați în cel mai dur sens al cuvântului și am stat de vorbă cu o mică parte din cadrele medicale implicate, am remarcat că lucrurile nu se termină aici. Ele continuă.
Fiecare părinte fericit că și-a văzut copilul salvat dorește să ajute alți părinți în căutările lor de a găsi soluția medicală corectă pentru copilul lor. Unii duc vestea mai departe și sunt activi în rețelele sociale sau oferă sprijin din propria experiență în grupurile de părinți.
Alții organizează evenimente caritabile, atenție, pentru alți copii, după ce puiul lor a fost deja operat. Sau își donează ziua de naștere, caută sponsori, determină oameni din jur să se alăture cauzelor Fundației Polisano. Medicii implicați colaborează între ei cu un scop comun, acela de a identifica și trata copii născuți cu inimioara defectă astfel încât niciun copil să nu rămână neoperat.
Aici stă cu adevărat forța Fundației Polisano. În acel ÎMPREUNĂ în care binele făcut se propagă ca apoi să se întoarcă la cei care au nevoie de inimioare reparate. Dacă vorbim despre sute de copii operați, vorbim și despre mii de părinți, de familii care își văd copii crescând sănătoși și ducând o viață activă, fără restricții.
E bine acum
„Andrei e unul din puținii copii care au mers non-stop din septembrie până acum la grădiniță, nu a fost răcit nicio zi. Are multă energie, se trezește înaintea tuturor și se îmbracă, vrea la doamna, la grădiniță, îi place mult.”
Nu e doar mândrie în glasul Liviei, e ușurare, e certitudinea că Andrei e bine acum, sănătos și puternic. Băiețelul are trei ani și jumătate iar sora lui, Anastasia, are șapte ani și este în clasa întâi.
Deși sarcina cu Andrei a fost atent monitorizată, nimic nu a dat de bănuit că bebelușul s-ar putea naște cu o malformație cardiacă. La externare din maternitate medicul neonatolog a recomandat un control cardiologic.
Citește și: Alex și operația lui pe viață și pe moarte. „Nu știam dacă îl voi mai primi înapoi”

Livia simțea că ceva nu este în regulă cu copilașul ei care nu lua în greutate și era apatic. În timpul controlului cardiologic s-a lăsat tăcere asurzitoare: Andrei s-a născut cu o găurică în inimă care se putea retrage sau mări, așa că bebelușul a rămas în monitorizare deoarece obosea sugând, transpira și scădea în greutate, în loc să crească iar după primele șase săptămâni de viață cântărea mai puțin decât la naștere, astfel încât a fost nevoie de internare de urgență.
„De la control am ajuns acasă plângând, nu știam ce să îmi bag în bagaj, cu cine o las pe Anastasia, soțul lucra. Ne-am internat, am stat zece zile în spital, nu ajunsese nici la trei kilograme.”
Citește și: 11 inimioare reparate într-o săptămână. Povestea lui Matei și a curajului unei mame
Lăsați să se descurce
La externare au primit bilet de trimitere cu programare la București. Au pornit la drum cu bebelușul, Andrei a fost consultat de specialiști care au constatat necesitatea internării și a intervenției chirurgicale dar spitalul nu avea locuri libere, astfel încât au fost nevoiți să se întoarcă acasă, la Dumbrăvița.
Găurica din inima lui Andrei crescuse de la cinci la nouă milimetri. Acesta a fost momentul în care părinții lui Andrei au simțit că au fost lăsați să se descurce pe cont propriu cu un copilaș cu inimioara bolnavă și au început să caute informații și soluții. Livia a dat peste postarea Mihaelei Hotea, a cărei fetiță a trecut printr-o intervenție cardiacă la Spitalul Sf. Constantin din Brașov.

Fără să se cunoască în prealabil, Mihaela s-a oferit să o pună pe Livia în legătură cu medicii care îi salvaseră fetița și să o ghideze prin tot acest proces complex pe care îl presupune intervenția cardiacă. „Atunci am simțit că o iau razna: Eu bat drumul până la București și la noi, la Brașov există soluție? Nu pot să cred. Anca Mandache, medic specialist chirurgie cardiovasculară pediatrică ne-a primit imediat și ne-a făcut legătura cu Fundația Polisano.”
Timpul trecea în defavoarea lui, Andrei avea aproape șapte luni și nu putea mânca nimic afară de puțin lapte, nu putea sta în funduleț iar găurica măsura deja peste un centimetru. ”Lua două lingurițe și vedeai că se blegojește.”
O campanie de strângere de fonduri
Deși locuiesc într-o localitate mică, unde fiecare cunoaște pe fiecare și oamenii își poartă socoteala și se judecă între ei, Livia și soțul ei au luat o decizie curajoasă: au dorit să nu lase întreaga povară financiară asupra Fundației Polisno și au hotărât să organizeze o campanie de strângere de fonduri pentru Andrei. „Soțul a spus inițial: aoleu, ce știi, cine mai aude! Știi care e treaba? Important pentru noi este să ne vedem copilul bine. Am intrat în cursă, facem totul pt copil. Toți banii care s-au strâns i-am pus în contul fundației, să fie și pentru alți copii.”

Andrei avea opt luni puțin sub 5,5 kg în ziua operației, 13 ianuarie 2023 ”În timpul operației priveam pe geam și citeam din cartea de rugăciuni, mă uitam cum trec trenurile, dacă mă întreba cineva câte vagoane au trecut în ziua aceea, îi spuneam pe loc, și ce locomotivă avea marfarul. Operația a decurs bine dar când m-au chemat să îl văd la terapie intensivă și am văzut aparatele, nu am mai știut nici cum mă cheamă. Îmi era frică să îi iau în brațe, era plin de fire.
Când i-au schimbat bandajul și am văzut operația, am zis: copilul e cu pieptul deschis. A doua zi îi era foame, a topit biberoane și mânca deja mâncare gătită.”
După intervenția chirurgicală pe cord deschis Andrei și-a turat toate motoarele. În prima lună a luat în greutate 1,7 kg iar la nouă luni făcea în premergător raliuri prin casă alături de Anastasia. Controalele regulate indică faptul că defectul la inimioară a fost reparat, Andrei are acum trei ani și jumătate, o inimioară peticită dar sănătoasă și nicio restricție.
Ajută, la rândul lor
Recunoștința Liviei pentru sprijinul primit din partea Fundației Polisano trece dincolo de cuvinte și se manifestă în gesturi de ajutor pentru alte mame care trec prin momente asemănătoare. „Am descoperit alte mămici care aveau nevoie de îndrumare și m-am gândit că un răspuns nu strică, și eu am fost în situația lor și m-am bucurat când mi-a răspuns Mihaela în toiul nopții. Cu unii părinți am rămas prieteni de familie, mergem în vacanțe la ei, vin ei la Brașov.
O mamă căreia i-am făcut legătura cu medicii din Brașov se temea că nu poate susține cheltuielile legate de intervenție. I-am spus că au fost familii care nu au avut un leu în buzunar dar copiii nu au rămas neoperați.

La două luni după intervenția lui Andrei am cazat la noi un tătic cât timp a fost soția internată cu copilașul. În curând va fi operată o fetiță cu Sindromul Down, tot cu sprijinul Fundației Polisano, i-am dat mamei numărul meu, dacă o pot ajuta cu ceva o fac cu mare drag, suntem aproape de spital, la treizeci de minute cu mașina.”
Prima zi de grădi a lui Andrei? ”I-a dat doamna să facă zece puzzle-uri din lemn. Andrei, când ai terminat, vine mami după tine. L-a pus la o măsuță să lucreze. După treizeci de minute mi-a trimis poză cu mesaj de la Andrei: le-am făcut, mă duc acasă, la mami.”
Citește și: „Copilul tău va fi bine”. Povestea lui Matei, operat pe cord deschis cu sprijinul Fundației Polisano
Recunoștință
A fost o perioadă dificilă pentru întreaga familie, în special pentru Anastasia care a trebuit să rămână acasă în perioada investigațiilor și a intervenției frățiorului ei și nu a putut merge la grădiniță mai multe luni pentru a nu-l supune pe Andrei riscului unei infecții.

Cei doi sunt acum precum Tom și Jerry: ca doi magneți, uneori se atrag, alteori explodează. Deși îi este greu, Livia este recunoscătoare că are amândoi copiii sănătoși și activi, nu ar schimba nimic la dinamica dintre ei, pentru nimic în lume.
Andrei este toată ziua în curte, se dă pe bicicletă, pe tractoraș. Ambii sunt dornici de ieșiri în parc și în natură iar atunci când nu pot ieși afară, colorează și pictează de zor. Uneori Livia merge, îngrijorată, să vadă ce este cu liniștea suspectă și îi găsește modelând cu plastilină. Este ceva ce nu vor însă să își împartă: pe mami, fiecare are nevoie de ea pentru el, în exclusivitate.

„Vreau să spun ceva despre Cătălina Costache, director executiv al Fundației Polisano: mai rar întâlnești un om să-ți ajungă unde trebuie cu cuvintele, are vocea aceea blândă. Să fie sănătoasă, să aibă putere să strângă pentru toate inimioarele, că sunt atâtea cazuri. Blândețea o să îi rămână mereu. Noi nu ne-am văzut vreodată și totuși ne-a ajutat atât de mult. Cât de frumos ar fi să se strângă la un loc toți copiii salvați de ei? Pentru noi a fost o decizie importantă să facem publică povestea noastră, nu contează cine te judecă, noi vrem să ajutăm în felul acesta alți copii născuți ca Andrei, cu inimioara bolnavă.”
Articol scris de Anca Popa pentru Fundația Polisano.





Citește și: Ștefan, un băiețel născut prematur și operat pe inimă, cucerește lumea prin curiozitate și curaj
Citește și: „Inimioara peticită” a lui Andrei. O poveste despre curaj, iubire frățească și o a doua șansă la viață
Citește și: „Inimioara peticită” a lui Andrei. O poveste despre curaj, iubire frățească și o a doua șansă la viață
Citește și: Doi ani de la o nouă viață. Povestea lui Mario, băiețelul cu o inimă operată și un zâmbet de neclintit
Citește și: Dr. Eniko Simai, medicul care leagă copilăria de viață și colaborarea cu Fundația Polisano
Citește și: Povestea unui copil curajos. Cum Albert a înfruntat o intervenție pe cord deschis la doar opt ani
Citește și: Cât de frumoasă poate fi operația unei inimi de copil? „Foarte frumoasă”, spune mama
Citește și: Fimia, fetița cu inima salvată datorită Fundației Polisano. O poveste despre curaj, iubire și implicare
Citește și: Ema cea cu vino-ncoa’. Operată la 11 luni cu ajutorul baschetbalistului Chris Cooper
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Sănătate, Educație













Lasă un răspuns