Arhitecta angajată să reorganizeze centrului Sibiului, despre rostul teraselor-seră: „Oamenii vor să fie acolo, în mijlocul lor, nu să privească lateral printr-un geam”

Hildegard Brandl este managerul Unith2B, firma angajată de Primăria Sibiu să elaboreze studiul de reorganizare și optimizare a centrului istoric. Studiul reglementează, printre altele, terasele sezoniere și permanente și a fost prezentat joi reprezentanților din HoReCa, în cadrul unei dezbateri publice. Am discutat cu Hildegard Brandl imediat după acea întâlnire.

Variantele de terase permanente propuse pentru viitorul centrului istoric sunt sub forma unor sere din sticlă securizată, a rezultat în urma dezbaterilor de ieri, la care Primăria a invitat atât reprezentanții Unit2B, cât și – pe rând – antreprenorii din industria HoReCa și cetățenii. Ideea teraselor-seră a ridicat multe sprâncene: cât de răcoare poate fi în astfel de terase din sticlă, chiar și cu acoperișul ridicat și cu lateralele deschise? Până la urmă, cel puțin declarativ, patronii au acceptat ideea.

Reporter: Propunerea dumneavoastră cu terasele-seră continuă tradiția de extindere a spațiului comercial pe domeniul public. De ce nu ar rămâne terasele strict sezoniere, cu umbrele, iar antreprenorii să investească în spațiile interioare?

Hildegard Brandl: Pentru că în centrele istorice, exact asta este atractivitatea: tu poți contempla spațiul. Din interior, dintr-o fațadă obișnuită, ai două-trei mese care văd ceva și doar lateral. Când ai o terasă vitrată, stai ca într-o volieră – vezi întregul spațiu. Acesta este magnetul Sibiului: fațadele, piețele, perspectivele. Oamenii vor să fie acolo, în mijlocul lor, nu să privească lateral printr-un geam. De aceea se fac aceste terase în zonele pietonale. Pe o stradă obișnuită, cu carosabil, terasele nu au același sens.

Vor fi mai multe bănci în centru? Există reproșul că lumea e „împinsă” spre terase.

Da, am adăugat foarte multe bănci – le vedeți și în planuri. Sunt bănci în jurul copacilor, singulare, în toate piețele. Nimeni nu trebuie forțat spre gastronomie. Dar trebuie să poți sta în spațiul public – asta a spus și doamna primar. Mobilierul urban contează. Un oraș în care nu poți să stai jos, nicăieri, nu este un oraș respectuos față de cetățenii lui.

Prețurile în centrul Sibiului sunt deja considerate prohibitive de mulți sibieni. Investițiile impuse prin noul regulament se vor reflecta în prețuri. Cum poate fi temperată creșterea prețurilor în contextul propunerilor pe care le faceți?

Antreprenorii sunt obișnuiți să facă investiții – au nevoie ca acestea să fie predictibile și cu sens, astfel încât să poată echilibra costurile cu câștigul, pe termen lung. Eu cred că cel mai sănătos este ca piața să regleze prețurile. Există și concepte de plafoane de preț – de exemplu, în sectorul locuințelor – dar sunt periculoase, pentru că introduci ceva artificial și undeva va suferi: calitatea, continuitatea, sustenabilitatea. Și antreprenorii sunt oameni, sunt cetățeni, și ei trebuie să se susțină. Dacă îi strângi prea tare într-un corset financiar, riști să nu mai vrei să fie antreprenor. Și atunci nu mai ai gastronomie, nu mai ai servicii. Antagonizarea dintre antreprenor și cetățean mi se pare greșită și nedreaptă.

Optimizarea centrului istoric al Sibiului va fi făcută în urma unor investiții care s-ar putea să se întindă pe mulți ani până când să fie finalizate. Cât timp rămân valabile propunerile din studiul dumneavoastră?

Minim 10 ani, dar studiul este gândit pentru o perioadă de 20 de ani. De aceea am ales o abordare atemporală. Dacă crești gradul de cromatică, dacă pui culori multe, poate arată bine în momentul inaugurării. Dar după doi-trei ani nu mai este plăcut. Noi nu putem vedea constant lucruri stridente. Uitați-vă la orașele din Franța, Spania, Austria, Italia – aceeași piatră, același lemn, aceleași tonuri de bej. Poate pare plictisitor când citești. Nu este plictisitor când ești acolo. Și nu îmbătrânește.

Criticii din Sibiu spun că ați primit acest contract pe filieră liberală…

Oricine poate să aibă criticile lui. Dacă vă uitați în registrele publice, veți găsi contracte ale firmei noastre cu administrații PSD, PNL și cred că și USR. Nu contează culoarea politică a celui cu care lucrezi – contează dacă proiectul are sens pentru comunitate.

„Îmi place mult Piața Mică”

Cum vi s-au părut reacțiile operatorilor HoReCa la propunerile dumneavoastră?

Aplicate și pragmatice, cum sunt antreprenorii. Un antreprenor gândește la probleme concrete: predictibilitate, claritate, costuri și dacă investiția poate fi recuperată într-un termen rezonabil. Mi s-a părut foarte bine că au reacționat pozitiv – au lăudat intenția, viziunea, și le-a plăcut în mod special gândirea arhitecturală pentru centru. Conceptele pe care le propunem au o identitate structurală omogenă și fluidă, cu o cromatică liniștită, și cred că pot aduce o mare plusvaloare.

A apărut și întrebarea cum se diferențiază un spațiu de altul, dacă totul tinde spre aceeași paletă?

Da, a fost ridicată această întrebare. Dar în centre istorice consacrate, diferențierea nu se face prin culoare sau prin geometrii decorative diferite. Se face prin ceea ce oferă fiecare spațiu: meniul, serviciul, calitatea gastronomiei, produsele. Identitatea unui loc vine din interior, nu din fațadă.

Cu cine credeți că se bate Sibiul pentru titlul de cel mai frumos centru istoric din România?

Competitorii principali sunt Brașov, Oradea, Timișoara, Iași. Și Sighișoara – care are ceva cu totul special.

Unde v-a plăcut cel mai mult să mâncați în Sibiu?

Am fost și mi-a plăcut în multe locuri: la Hermannia, la Kulinarium, la AmRing. Și mai este un local mic, la colț, vizavi de Primărie – Lumos. M-am oprit acolo foarte des. Iar lângă Lumos este un alt local mic care face o focaccia extraordinară, preparată acolo, în casă.

Iar ca loc, ca priveliște?

Îmi place mult Piața Mică. Este neregulată, și tocmai de aceea îți oferă perspective noi din orice unghi. Pe partea dinspre Turnul Sfatului, recunosc, e mai mult agitație. Eu prefer colțul vizavi de primărie – ai primăria în față și o fațadă liniștită. Acea zonă îmi place cel mai mult.