Stresul de la muncă poate ajunge boală de inimă sau de stomac. Psiholog la Spitalul Județean Sibiu: „Consecințele pentru sănătate pe termen lung pot fi devastatoare”

Stresul profesional poate ajunge să se transforme în boli cardiace, digestive sau dermatologice, iar primele semne apar la nivelul memoriei, atenției și al stării emoționale. Sunt explicațiile psihologului Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Sibiu, specializat în Psihologia Muncii și Organizațională, Bianca Lica-Niycui, într-un interviu publicat luni de reprezentanții spitalului.

Bianca Lica-Niycui a vorbit despre indicatorii burnout-ului, despre modul în care relația cu șeful influențează performanța unei echipe, dar și despre tehnicile prin care un angajat poate refuza o sarcină fără să pară indiferent.

Nu orice stres este dăunător

„Stresul poate fi benefic dacă se manifestă pe termen scurt, iar factorul stresor constituie o provocare pozitivă pentru realizarea unui obiectiv dificil. Stresul dăunător are mai multe surse și mai multe forme care suprimă emoțiile, generează blocaje și confuzie, ne pune la încercare relațiile și poate declanșa episoade depresiv-anxioase”, explică Bianca Lica-Niycui.

Sursele pot fi profesionale, sociale, financiare și medicale, iar un angajat poate avea unul sau mai mulți factori stresori în același timp. În funcție de intensitatea lor apar mai întâi indicatorii de burnout, iar apoi stresul se poate converti în simptome psihosomatice.

De la deficitul de memorie la bolile cronice

Primele perturbări țin de scăderea capacității de concentrare, dificultăți în mobilitatea atenției, deficit de memorie pe termen scurt, dar și de aspecte emoționale – scăderea stimei de sine și reacții impulsiv-agresive la solicitări intense, de lungă durată. În domeniul medical sunt frecvente și tulburările de somn, pentru că ritmul nictemeral este puternic influențat de munca în ture și de gărzi.

Ultima etapă este cea fiziologică, iar aici lista este lungă.

„Stresul crește ritmul cardiac și capacitatea sângelui de coagulare aspect care în timp generează dureri în piept, poate crește șansa de atac de cord și accident vascular cerebral. Afecțiuni gastrointestinale – stresul poate duce la eliberarea hormonilor cauzând indigestie, arsuri gastrice, greață, contipație, dureri de stomac, amețeli, leșin; dermatologice – alopecie, dermatită, psoriazis, acnee; endocrinologice etc.”, arată psihologul.

„Când cedăm în mod repetat în fața reacțiilor noastre condiționate și instinctive s-ar putea să nu resimțim imediat efectul negativ, însă consecințele pentru sănătate pe termen lung pot fi devastatoare”, avertizează aceasta.

Când presiunea nu mai dispare după odihnă

Principalii indicatori de burnout sunt epuizarea emoțională, depersonalizarea și nivelul redus de performanță. Semnalul cel mai clar apare atunci când presiunea nu se mai risipește după perioadele de refacere.

„Presiunea resimțită zilnic atât profesional, cât și extraprofesional, generată de lipsa somnului sau somnul neodihnitor, până la presiunea de la muncă, din familie și alte responsabilități sociale, în mod ideal se reduce la câteva momente după petrecerea evenimentului (spre exemplu, după o tură de 12 ore corpul are nevoie de odihnă, astfel după somn presiunea se diminuează), însă dacă pe o perioadă îndelungată nu se întâmplă acest lucru (pentru că uneori apar alte responsabilități zilnice care ne solicită) devine un stres cronic care pare continuu, fără sfârșit și imposibil de evitat”, explică Bianca Lica-Niycui.

Modul în care fiecare resimte stresul depinde de reziliența personală și colectivă. O persoană cu reziliență crescută se adaptează ușor și are încredere în propriile capacități, în timp ce una cu reziliență scăzută este mult mai predispusă la burnout și se sprijină pe echipă.

„Dezvoltarea rezilienței personale prin consiliere psihologică, mediul de lucru suportiv și eficient organizat, generează reziliența colectivă, aspect care crește mobilizarea eficientă a grupului pentru a îndeplini cu succes situațiile profesionale dificile, reducând stresul profesional și apariția burnout-ului”, spune psihologul.

Rolul șefului

Influența pe care o are un manager asupra motivației și performanței este descrisă drept „enormă”.

„Un superior care adoptă un stil de conducere echilibrat oferă suport și resurse de care membrii grupului au nevoie pentru atingerea obiectivelor comune, încurajează comunicarea asertivă, inițiativa și inovația, păstrând însă capacitatea sa decizională. Astfel membrii grupului pot simți apartenența la grup, rolul și importanța în cadrul grupului, se adaptează ușor noilor provocări, depășind împreună obstacole profesionale importante”, arată aceasta.

Cum se refuză o sarcină

„Uneori primim sarcini de la mai multe persoane în același timp. Pentru fiecare persoană sarcina sa este cea mai importantă și nu are de unde să cunoască gradul nostru de încărcare decât dacă transmitem. Dacă preluăm toate sarcinile indiferent de gradul de încărcare, riscăm să le începem pe toate și fie să le executăm eronat, fie să nu le finalizăm la timp”, explică în continuare psihologul.

În ședințele de consiliere, aceasta recomandă tehnica Eisenhower, care împarte sarcinile în funcție de urgență și importanță, dar și refuzul argumentat diplomat, atunci când încărcarea este prea mare. Un exemplu de formulare: „Desigur mă ocup imediat ce termin sarcina X”, dacă noua sarcină suportă amânare.

„Dacă ambele sarcini sunt urgente și nu suportă amânare cu siguranță una din ele necesită delegarea către alt coleg; indiferent de cât de bine intenționați suntem nu ne putem împărți în același timp în locuri diferite. Dacă nu transmitem gradul de încărcare și preluăm indiferent de efort și riscuri cel care ne-a trasat sarcina de lucru nu poate să înțeleagă dacă întârziem atingerea obiectivului, dacă suntem epuizați fizic și psihic după efortul intens susținut”, precizează Bianca Lica-Niycui.

Concluzia sa este că fiecare angajat trebuie să își cunoască limita de rezistență la efort fizic și psihic și să o respecte pentru a fi performant fără să își afecteze sănătatea.

Un singur sfat

Întrebată ce ar recomanda unei persoane care simte că nu mai este fericită la locul de muncă, psihologul are un răspuns scurt: să ceară ajutor de specialitate.

„Fiecare caz este particular și merită să fie abordat în unicitatea sa. Astfel o discuție deschisă și sinceră cu psihologul organizațional poate reduce semnificativ distresul emoțional. Împreună se găsesc cele mai potrivite soluții particularizate și cu pași mici dar constanți se obțin schimbări semnificative”, încheie Bianca Lica-Niycui.