Cât doarme un nou-născut și când trebuie trezit pentru masă. Răspunsurile unui medic neonatolog de la Spitalul Județean Sibiu

Un nou-născut doarme între 14 și 17 ore pe zi, însă fără un ritm zi-noapte, iar primele semne ale unui program apar abia după două-trei luni de viață. Sunt explicațiile doctorului Ioana Andrada Radu, medic specialist în neonatologie de la Spitalul Clinic Județean de Urgență (SCJU) Sibiu. Ea răspunde la cinci dintre cele mai frecvente întrebări ale părinților, într-un material transmis vineri de reprezentanții spitalului.

Ioana Andrada Radu a vorbit despre somn, icterul neonatal, îngrijirea bontului ombilical, colici și despre momentul potrivit pentru introducerea suzetei.

Somnul, fragmentat în primele săptămâni

În primele patru săptămâni de viață, bebelușii dorm 16-17 ore pe zi, iar ulterior aproximativ 12-15 ore, cu o variabilitate individuală mare, între 9 și 20 de ore.

„La naștere ritmul zi-noapte este slab dezvoltat sau lipsește. Pentru majoritatea nou-născuților, somnul normal este variabil, fragmentat și presupune multiple episoade pe parcursul zilei și nopții. Primele semne ale organizării acestui ritm circadian apar la aproximativ 10-12 săptămâni de viață”, explică medicul.

Pentru siguranța somnului se recomandă poziționarea pe spate, o saltea fermă, plană și neînclinată, evitarea supraîncălzirii și îndepărtarea pernelor și a jucăriilor din pătuț. Temperatura din cameră ar trebui să fie de 20-21 de grade Celsius pe timpul nopții, iar încăperea aerisită, curată și mai întunecată. Bebelușul poate dormi în aceeași cameră cu părinții, dar în propriul pătuț. O rutină de seară este asociată cu intervale mai lungi de somn și cu mai puține treziri nocturne.

Icterul, întâlnit la majoritatea nou-născuților

Icterul apare la aproximativ 50-80% dintre nou-născuții la termen și la peste 90% dintre prematuri, în prima săptămână de viață. Cel fiziologic debutează de obicei după a doua zi de viață și poate persista două săptămâni, până spre o lună.

„Pe durata icterului fiziologic nou-născutul poate fi mai somnolent, mai moale şi poate să-şi reducă numărul de mese. Se recomandă ca mama să trezească copilul pentru a-l alimenta dacă acesta are tendinţa de a face pauze mai mari de 4 ore între mese”, arată Ioana Andrada Radu.

Există însă și situații care impun un consult medical. „În situațiile în care după prima săptămână de viaţă icterul se asociază cu urini închise la culoare, scaune decolorate, dificultăţi de alimentaţie, erupţii cutanate, somnolenţă excesivă, staţionare în greutate, vărsături sau scaune modificate sau dacă icterul persistă mai mult de 4 săptămâni este obligatoriu un consult la medicul de familie sau pediatru”, precizează medicul.

Bontul ombilical, curat și uscat

Bontul ombilical ar trebui să se usuce și să cadă singur în una-trei săptămâni de la naștere. Zona se curăță cu apă și săpun dacă se murdărește, apoi se usucă prin tamponare ușoară, iar dezinfectantele nu sunt necesare de rutină, în lipsa semnelor de infecție. Marginea scutecului trebuie pliată sub bont, pentru a-l feri de frecare și umezeală, iar contactul cu aerul grăbește uscarea.

Câteva picături de sânge după desprinderea bontului sunt normale, însă o sângerare activă impune prezentarea imediată la medic. „Părinții trebuie să solicite medicul dacă observă: secreție gălbuie mirositoare la nivelul bontului, roșeața pielii din jurul ombilicului sau plâns la atingerea bontului ombilical sau a tegumentelor din jurul acestuia. Aceste semne pot sugera omfalita, infecție care necesită tratament”, atrage atenția medicul.

Colicile, cu maximum de intensitate la șase săptămâni

Colicile apar după vârsta de două săptămâni, la un copil sănătos și bine alimentat, iar episoadele se reduc treptat până la vârsta de trei luni.

„Tipic, plânsul din colici este mai puternic şi agitaţia devine mai intensă spre seară, copilul nu se linişteşte la sân, are o curbă ponderală ascendentă şi nici un alt semn sugestiv pentru o afecţiune”, explică Ioana Andrada Radu.

Cele mai eficiente metode de calmare sunt cele non-farmacologice: ajutarea copilului să eructeze, ținut vertical și masat ușor pe spate, masajul abdominal, suzeta, muzica, legănarea, înfășarea ușoară, poziționarea pe burtică sau pe o parte cu genunchii flectați, mișcările de bicicletă sau plimbarea cu burtica sprijinită pe antebrațul părintelui. Unii copii se liniștesc în timpul plimbărilor cu mașina sau după o baie călduță.

Medicul avertizează însă că „nu se recomandă administrarea de rutină de ceaiuri pentru colici, sedative, analgezice sau anti-spastice, medicamentele anticolicative au eficiență limitată și pot avea efecte adverse potențial severe”.

Suzeta, după ce alăptarea e bine stabilită

Beneficiile suzetei cele mai bine susținute sunt reducerea riscului de moarte subită a sugarului, atunci când este oferită la somn, și calmarea durerii în cazul procedurilor minore. Riscurile cresc odată cu folosirea prelungită sau foarte frecventă.

„Oferirea suzetei nou-născuţilor şi sugarilor alimentaţi la sân interferă cu actul suptului, împiedicând însuşirea unei tehnici corecte de supt, cu efecte nedorite inclusiv asupra stimulării şi întreţinerii lactaţiei”, explică medicul, care recomandă amânarea introducerii suzetei până când alăptarea este bine stabilită.