Gyan, actorul din Ecuador care joacă la Teatrul din Sibiu, a venit pentru un proiect și a rămas de patru ani. „Noi suntem oamenii de știință ai emoțiilor”

Gyan Ros Zimmermann a crescut în Ecuador, într-o familie venită din Chile, a studiat actoria în Germania și a ajuns la Sibiu pentru un proiect la Secția Germană a Teatrului Național „Radu Stanca”. Pe 28 octombrie se împlinesc patru ani de când a venit în România. Ani la rând s-a gândit că va pleca, dar vara aceasta a hotărât că vrea să învețe limba română.

Mama lui îi spunea mereu „micul meu actor”, dar Gyan nu a crezut-o până târziu. După ce a terminat școala, la 18 ani, a plecat într-o excursie prin Bolivia și Chile care urma să îi schimbe viața. Cu rucsacul în spate, departe de casă, în Patagonia chiliană, a realizat că e un artist și că vrea să fie actor. Până atunci, voia să studieze biologia, să joace fotbal și poate să citească o carte.

Singurul care a fost împotriva deciziei este chiar el. Partea rațională care îi spunea că ar trebui să facă altceva și gândul la colegii de școală care făceau deja bani. Însă părinții l-au susținut și au fost suficient de deschiși încât să îi demonstreze că arta poate fi un mod de viață.

Studiile în Germania și drumul spre Sibiu

La 18 ani, s-a mutat în Germania pentru a studia actoria și, pentru că avea cetățenie, studiile erau mai accesibile. Spune că alegerea a fost și una de moment, care pur și simplu s-a întâmplat. După finalizarea studiilor, a venit la Sibiu la invitația de a juca în Antigona, la Secția Germană. La început, l-a impresionat bunătatea oamenilor dar și noutatea de la lucra cu oameni de vârste diferite, un lucru care a fost revigorant pentru el, după ani în care lucrase mult cu colegi de-ai lui. Astăzi Gyan spune că „Sibiul e în sufletul meu”.

Gyan spune că s-a simțit mereu puțin acasă aici, pentru că este bine cu el însuși, dar până să numești un loc „acasă” ai nevoie de timp. Mai întâi trebuie să înveți cum funcționează orașul și oamenii. Apoi să fii atent la detaliile mărunte. De la răsărit și apus, până la locurile care îți plac. La final, ajungi la oamenii pe care îi poți numi prieteni, iar după patru ani spune că are prieteni foarte buni. A trecut prin aceleași etape și în Germania, unde a stat exact patru ani și de unde spune că i-a fost greu să plece, pentru că deja se simțea acasă.

În iulie, la începutul repetițiilor pentru un nou spectacol, a acceptat, în sfârșit, că vrea să învețe limba română. Atunci și-a dat seama că, ani la rând, s-a tot gândit că va pleca, dar nu a plecat niciodată. Au trecut patru ani de atunci. Acum înțelege româna, chiar dacă încă nu o vorbește foarte bine.

Nu știe exact cât va rămâne în România, dar simte că misiunea lui aici nu s-a încheiat. Spune că e greu de explicat, dar simte că mai are un lucru de trăit la Sibiu înainte să o ia pe un drum nou. Nu e doar despre Sibiu, ci despre propria persoană și dorința de a experimenta viața. De aceea, spune că cel mai important e să ieși din casă, să ai încredere în instinctele tale, să iei decizii nebunești, pentru că doar din greșeli poți să înveți.

„Nu e vorba de Sibiu, e vorba de mine și de dorința de a experimenta viața. Nu cred că drumul se termină aici. Și de fapt le-aș spune tuturor celor care citesc articolul să iasă, să aibă încredere în instinctele lor, să trăiască și să ia decizii nebunești, pentru că învățăm doar din greșeli. Dacă stăm doar în zona noastră de confort, n-o să creștem niciodată cum ne dorim, cum avem nevoie”, a mai spus Gyan pentru turnulsfatului.ro.

Spectacolul preferat și cel mai mare vis

L-am întrebat pe Gyan dacă are un rol preferat sau unul care a rămas cu el mult timp după ce a jucat. Pe el, toate rolurile l-au marcat, pentru că fiecare personaj are ceva, iar dacă un rol nu l-ar schimba măcar puțin, nu și-ar face meseria cum trebuie. Nu începe să gândească asemenea personajelor, dar merge mereu în profunzime ca să înțeleagă ce simt, pentru că meseria de actor înseamnă să te pui în pielea altor oameni pentru a le înțelege durerea, bucuria și tristețea.

„Cred că noi, actorii și actrițele, suntem cumva oamenii de știință ai emoțiilor”, a spus Gyan pentru turnulsfatului.ro.

Unul dintre rolurile pe care le joacă acum e Pălărierul din „Alice”. Textul, spune el, nu e deloc clar, dar tocmai asta îi permite să-și imagineze lucruri și să se joace cu timpul. Nu-și mai face atâtea griji și începe să se bucure de momente așa cum vin. Pălărierul are bucuria lucrurilor mici, dar se poate schimba foarte repede.

Cel mai frumos proiect în care a fost, spune el, este „Legenda din Hamelin, o posibilă istorie a sașilor”, spectacolul de stradă jucat pentru copii și adulți la Sebeș, Mediaș și în alte localități.

„Spectacolul ăsta, cu șobolanii și cu sașii care au venit la Sibiu, e lucrul care stă cel mai mult în sufletul meu, care mă face fericit. Înseamnă să faci teatru pentru oameni cărora chiar va însemna ceva. Am jucat pentru copii, pentru adulți, pentru toate vârstele, în mai multe localități: Sebeș, Mediaș și în alte locuri. Și erau oameni care apreciau, care erau fascinați. Atâtea râsete, atâtea zâmbete, și atâta mister. Am apreciat mult proiectul ăsta.”, și-a amintit cu zâmbetul pe buze Gyan.

Tot acest spectacol l-a inspirat să se întoarcă într-o zi în America de Sud și să își îndeplinească unul dintre cele mai mari visuri ale lui. Să străbată țara într-o dubă și cu două spectacole, unul mai dramatic și filozofic, pentru sala de teatru, și unul mai simplu și jucăuș, pentru stradă.

Între Sibiu și Ecuador

Îi plac la Sibiu calitatea vieții, siguranța, evenimentele gratuite, natura din jur, gastronomia, piața unde găsește produse de la producători locali și multiculturalitatea. Crede că România trece printr-un moment excelent al istoriei ei și spune, într-un singur cuvânt, despre Sibiu, că e o perlă. Din bucătăria românească preferă sarmalele și ciorbele.

Se fac aproape doi ani de când nu a mai fost acasă, în Ecuador, și speră ca de Crăciun să ajungă la familia lui. Nu regretă nicio alegere pe care a făcut-o și spune că i-a plăcut drumul lui, cu toate schimbările pe care le-a avut. Poartă în el o melancolie totuși pentru momentele pe care le-a pierdut cu prietenii, cu familia, cu locul în care a crescut. Îi e dor de mâncarea, natura și mirosul aerului de acasă.

Gyan poate fi văzut pe scena Teatrului Național „Radu Stanca”, în Alice, noua premieră a Secției Germane, în regia și coregrafia lui Ștefan Lupu, și în „Neasemuita poveste a lui Abul Hossein Yemenitul și a fugii lui în pustie (după 1001 de nopți)”, în regia lui Silviu Purcărete.