Printre ruine și săpături arheologice în fostul orfelinat din Terezian. Arheologul Claudia Urduzia: „Este o oportunitate care nu apare în fiecare zi”

Fostul orfelinat construit de împărăteasa Maria Tereza pe actuala stradă a Gladiolelor, acum peste 250 de ani, este reabilitat cu peste 70 de milioane de lei și va deveni extinderea Școlii Gimnaziale nr. 18. În paralel, pe șantier are loc o cercetare arheologică amplă, coordonată de Muzeul Național Brukenthal. Până acum, arheologii au găsit un pavaj vechi din piatră de râu, o groapă de var și una de mortar, urme ale șantierului din secolul al XVIII-lea. Reporterul Turnul Sfatului a primit acces în imobil, sub supravegherea arheologului sibian Claudia Urduzia.

O clădire „dezbrăcată de toate artificiile”

Lucrările de reabilitare a fostului orfelinat din Terezian, finanțate din fonduri europene și din bugetul local, sunt însoțite de o cercetare arheologică coordonată de Muzeul Național Brukenthal. Pentru specialiști, posibilitatea de a cerceta direct un ansamblu baroc vechi de peste 250 de ani este o ocazie rară.

„Este interesant să vezi o clădire din aceasta în lucru, când este practic dezbrăcată de toate artificiile și de toate zidurile improvizate, târzii, care despărțeau diverse spații. Ai ocazia să vezi toate zidurile originale fără secrete, mai ales fără cele improvizate de-a lungul timpului, precum pereți despărțitori”, spune arheologul Claudia Urduzia, coordonatoarea cercetării.

De partea cealaltă, văzută prin ochii unui nespecialist, clădirea pare mai aproape de prăbușire decât de frumusețea vieții de altădată. Acoperișul are mai multe găuri prin țiglă, printr-una crescând un copac, zidurile sunt scorojite, lăsând să iasă la iveală porțiuni cu vechi decorațiuni, iar în unele încăperi plafonul a dispărut complet.

De la grădinile de pe malul Cibinului la barăcile landlerilor

Întreaga zonă are o istorie foarte interesantă, fiind reprezentativă pentru extinderea și dezvoltarea vechiului burg al Sibiului.

Cercetarea istorică arată că terenul pe care a fost construit orfelinatul nu era locuit înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea.

„Până la 1750, zona nu a fost locuită. Avem o hartă mai veche, harta lui Giovanni Visconti din 1699, iar pe acea hartă se văd doar grădini și un braț al Cibinului”, explică dr. Claudia Urduzia.

Tabloul de mai sus prezintă zona Sibiului unde în zilele noastre se află strada Gladiolelor și are ca unghi, foarte probabil, chiar actuala biserică de lângă orfelinat.

Zona avea totuși importanță strategică și comercială. Se afla în continuarea vechii străzi a Ocnei, care lega Piața Mică și Podul Minciunilor de drumul comercial spre Mediaș.

În jurul anului 1750, autoritățile imperiale au ridicat aici primele construcții provizorii.

„Aici au fost făcute niște barăci destinate refugiaților austrieci, în principiu landleri veniți din motive religioase, care au avut nevoie de un spațiu unde să se așeze înainte de a-și găsi un loc mai stabil în satele din jur”, arată arheologul. Landlerii erau protestanți strămutați din Austria în Transilvania în secolul al XVIII-lea.

Orfelinatul ridicat din banii Mariei Tereza

Momentul decisiv a venit în 1767, când împărăteasa Maria Tereza a decis să sprijine comunitatea catolică din Sibiu.

„Imperiul și religia catolică aveau nevoie să fie reprezentate în economia orașului, care anterior era un oraș eminamente evanghelic. Împărăteasa a vrut să-și arate mărinimia și milostivenia și a donat din banii proprii pentru construirea acestui orfelinat și a bisericii”, spune dr. Claudia Urduzia.

Terenul și banii i-au fost încredințați preotului Johann Theodosius Delphini în septembrie 1767, iar construcția ansamblului a durat între 10 și 12 ani.

Clădirea a trecut prin mai multe regimuri și transformări, dar structura de rezistență s-a dovedit foarte solidă.

„Este o clădire impresionantă și se vede că are fundații solide, are ziduri solide, de aceea a și rezistat atât de mult. Părerea mea este că istoria ei nu s-a terminat și este foarte bine că acum se reabilitează”, spune arheologul.

Arheologii, alături de muncitori la fiecare săpătură

Decopertările au scos la iveală urme ale șantierului din secolul al XVIII-lea: un pavaj vechi din piatră de râu, din secolele XVIII–XIX, o groapă mare de var și o groapă de mortar. Toate săpăturile se fac sub supravegherea arheologilor, pe baza diagnosticului arheologic realizat în 2022.

Deși nu par spectaculoase la prima vedere, astfel de descoperiri arată o parte din etapele construcției, iar din perspectivă modernă este o dovadă a respectului pentru istorie.

„Avem o abordare hibridă: am făcut săpături unde a existat interes științific și sunt alături de ei la fiecare pas. Eu o să fiu cu muncitorii întotdeauna când sapă. Tot ce se află în pământ mă interesează, să nu strice ceva. Muncitorii sunt foarte atenți, destul de grijulii, aproape speriați să nu distrugă ceva. Nu avem discuții, tot ce este nevoie se face”, explică dr. Claudia Urduzia.

26 de săli de clasă și 11 ateliere

Lucrările sunt executate de asocierea condusă de Total NSA AG Construct, alături de Pro Hart Group și Real Deco. Restaurarea va păstra șarpanta barocă, picturile murale și porțile monumentale. După finalizare, clădirea va deveni extinderea Școlii Gimnaziale nr. 18, cu 26 de săli de clasă și 11 ateliere.