Bătălia de la Șelimbăr, comemorată de un grup restrâns. Monumentul istoric este prins între blocuri în construcție și erori oficiale. Col. (r) Popența: „Am întrebat și autoritățile, dar, nu știu, nu e timp, nu e vreme, nu e loc”

La 427 de ani de la bătălia care i-a deschis lui Mihai Viteazul drumul spre Alba Iulia, comemorarea de la Șelimbăr a adunat doar câțiva oameni. Fără ceremonie oficială, fără reprezentanți ai autorităților locale, aceștia au readus în atenție o pagină importantă a istoriei Transilvaniei și o problemă care devine tot mai greu de ignorat. Soarta locului în care este păstrată memoria acestui moment.

Pe 28 octombrie, la monumentul dedicat bătăliei de la Șelimbăr a avut loc o comemorare discretă. Câțiva oameni au venit să marcheze împlinirea a 427 de ani de la confruntarea din 1599. Nu a fost o ceremonie oficială și nici un eveniment cu participare numeroasă. Au fost prezenți oameni care consideră că această dată nu trebuie uitată, între care Daniela Meițescu, consilier local al primăriei din Șelimbăr, nelipsită în ultimii ani de la această comemorare, Adrian Teodorescu, Florin Ordean și Octavian Ciora veterani din teatrele de operații, membrii ai Clubul Veteranilor Sibiu, muzeograful Academiei Forțelor Terestre, Cosmin Roman, preotul Garnizoanei Sibiu, Florin Pavel, sublocotenentul Rareș Andrei Păuna și Colonelul (rz.) Marius Popența, președintele filialei Sibiu a Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

„Sunt oameni care au venit aici de suflet. Care știu că este 28 octombrie și care știu că se face un număr de ani de la Bătălia de la Șelimbăr. Am întrebat și autoritățile, în stânga și în dreapta dar, nu știu, nu e timp, nu e vreme, nu e loc. Noi nu vom renunța însă pentru nimic în lume să fim prezenți aici și să păstrăm vie lumina, pentru că, uite, în ultima perioadă au mai crescut câteva blocuri, orașul începe încet, încet să strângă terenul în jurul movilei, nu în cel mai bun sens și nu în cea mai bună manieră, dar nu avem ce face. Nu putem fi împotrivă, dar putem veni și putem să nu uităm”, spune colonelul (rz.) Marius Popența.

Absența autorităților a fost una dintre temele întâlnirii. Organizatorii au povestit că au încercat să le atragă atenția, însă demersurile nu au dus la o comemorare pe măsura importanței istorice a locului. Cei prezenți au ales totuși să continue tradiția, convinși că memoria trecutului nu trebuie să depindă exclusiv de calendarul oficial.

O bătălie care a schimbat cursul istoriei

La 28 octombrie 1599, oastea Țării Românești, condusă de Mihai Viteazul, a înfruntat armata Transilvaniei, aflată sub conducerea cardinalului Andrei Báthory. Victoria lui Mihai a deschis drumul spre Alba Iulia, unde domnitorul a intrat la 1 noiembrie. Evenimentul a reprezentat un moment important în evoluția politică a celor trei țări românești, înaintea unirii realizate de Mihai Viteazul în 1600.

Discuțiile de la monument au readus în atenție și contextul european al confruntării. Alianțele schimbătoare, raporturile cu Imperiul Otoman și rivalitățile dintre puterile vremii. Victoria de la Șelimbăr nu poate fi înțeleasă separat de aceste tensiuni, care au influențat decisiv politica lui Mihai Viteazul.

O altă întrebare privește locul exact al confruntării. Potrivit explicațiilor oferite de participanți, este posibil ca lupta să se fi desfășurat spre actualele cartiere ale Sibiului, Academia Forțelor Terestre și zona Vasile Aaron și Hipodrom.

Dincolo de aceste detalii, Movila lui Mihai ascunde o mărturie dureroasă a bătăliei din 1599. Sub movilă se află îngropați ostașii căzuți pe câmpul de luptă.

Două monumente, o confuzie care persistă

Istoria locului este mai complicată decât lasă să se înțeleagă panourile existente. În 1925, ASTRA a adus aici troița din lemn, în cadrul unei ceremonii ample, cu participarea comunității și a reprezentanților bisericii și armatei. În 1932, cu prilejul unei jamboree a cercetașilor organizate la Dumbrava, a fost ridicat un alt monument, asociat comemorării eroilor.

Cele două obiective au istorii diferite și nu trebuie confundate. Dar asta se întâmplă. Așa cum a arătat Turnul Sfatului într-un material publicat în iulie 2025, Movila lui Mihai și Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial au istorii și semnificații diferite, deși sunt frecvent confundate. Prima este legată de bătălia din 1599, iar cel de-al doilea comemorează militarii căzuți în războiul din 1916–1918.

Confuzia este alimentată inclusiv de inscripția de pe Monumentul Eroilor, care amintește atât de ostașii lui Mihai Viteazul, cât și de militarii români căzuți în Primul Război Mondial.

Mai mult, cele două obiective figurau sub același cod în Lista Monumentelor Istorice, situație confirmată de Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu într-un drept la replică publicat la 10 iulie 2025. Instituția a precizat că solicitase corectarea acestei inadvertențe încă din 13 octombrie 2020, însă modificarea nu fusese operată de Institutul Național al Patrimoniului până la momentul publicării clarificării. În același răspuns, Direcția a indicat anul 1934 pentru construirea Monumentului Eroilor, însă Turnul Sfatului a precizat că monumentul datează din 1932, an menționat și de inscripția dedicată jamboreei cercetășești.

Problema ridică întrebări legitime despre modul în care este documentat și administrat patrimoniul istoric local. Dacă două monumente cu povești distincte ajung să fie confundate în evidențe oficiale, iar corectarea situației întârzie ani la rând, cât de bine este protejată și transmisă mai departe istoria acestui loc? La o verificare făcută chiar miercuri, 28 octombrie, confuzia dintre cele două monumente nu a fost încă rectificată.

Un loc istoric, prins între blocuri și proiecte urbane

Dincolo de problemele de documentare, peisajul din jur ridică o altă întrebare. De la o comemorare la alta, participanții observă noi construcții și o dezvoltare urbană care apropie orașul de zona memorială. Movila și monumentul riscă să rămână un punct izolat, fără un spațiu amenajat care să-i pună în valoare importanța.

Printre propunerile discutate se află amenajarea unui parc tematic sau a unui „câmp de onoare”, care să protejeze zona și să ofere publicului informații istorice clare. Un asemenea proiect ar presupune colaborarea administrațiilor locale, a instituțiilor culturale și a structurilor militare, precum și clarificarea situației juridice a terenului.

Miza nu este doar organizarea unei ceremonii anuale. Este vorba despre felul în care comunitatea își păstrează reperele istorice în timp ce se dezvoltă. Bătălia de la Șelimbăr a contribuit la drumul lui Mihai Viteazul spre Alba Iulia, însă locul care amintește de această victorie nu beneficiază astăzi de vizibilitatea pe care o merită.

Câțiva oameni au venit din nou, pe 28 octombrie, pentru a spune că istoria nu trebuie uitată. Din ce în ce mai puțini.

Rămâne de văzut dacă acest gest va fi urmat de un demers concret al autorităților, astfel încât monumentul să nu fie doar un reper trecut cu vederea pe marginea orașului, ci un loc de memorie, înțelegere și respect pentru generațiile viitoare.

Până atunci, o jerbă de flori a fost depusă la troiță, o lumânare a fost aprinsă și o scurtă slujbă a fost oficiată. Apoi, pentru câteva clipe, sunetul de chitară și glasul sublocotenentului Rareș Andrei Păuna au răsunat pe Movila de la Șelimbăr, acolo unde istoria încă își așteaptă locul cuvenit.

Citește și: