Surpriză pe un acoperiș din Apoș: cea mai răspândită țiglă din zona săsească, datată 1794. „Cronologia țiglei din Transilvania se completează cu încă o piesă lipsă”

Cea mai răspândită țiglă de pe acoperișurile din satele săsești ale județului Sibiu este și cea mai mare dintre toate: 40 de centimetri lungime și 20 de centimetri lățime, un format apropiat de cel medieval. Mult timp s-a crezut că este o invenție a secolului al XIX-lea. Un exemplar descoperit la Apoș, în comuna Bârghiș, poartă însă anul 1794 și mărește astfel istoria acestui tip de învelitoare.

Descoperirea a fost anunțată pe pagina de Facebook „Arhiva Țiglelor”, care documentează de ani buni țiglele istorice din Transilvania. Piesa a fost găsită de echipa lui Mihai Barbu, de la Villa Abbatis din Apoș, și a fost donată colecției.

O țiglă mare, poroasă și curbată

„Cel mai răspândit tip de țiglă în zona săsească este totodată și cea mai mare ca dimensiuni: 40 cm lungime/20 cm lățime. Se apropie de țigla medievală care avea un format mai mare decât astăzi. Rotunjimea ei are formă de elipsă, este foarte poroasă și destul de vulnerabilă la șocuri atunci când e udă. O întâlnesc de 20 ani pe acoperișuri și o prefer datorită curburii ei potrivite: majoritatea sunt curbate concav, astfel că se așează bine peste celelalte țigle fără să stea ridicată de vârf. De ani de zile aveam impresia că e o țiglă de sec. 19. Surpriză: Ieri Mihai Barbu mă sună să dea de știre că ”băieții lui” au găsit la Apoș un exemplar mare datat 1794. Și uite asa „cronologia țiglei din Transilvania” se completează cu încă o piesă lipsă”, scriu cei care coordonează proiectul Arhiva Țiglelor.

Cea mai veche țiglă din Transilvania este datată 1663

Precizăm că cea mai veche țiglă din Transilvania identificată până acum este datată 1663, este de tip coadă de rândunică și provine de la Roadeș, lângă Viscri. Alături de ea, în colecția prezentată anul trecut la Alțâna, se mai află o țiglă din 1797 și una din Brașov, din 1778.

Cercetătorii spun că meșterii aveau obiceiul să scrie pe ultima țiglă a zilei sau a unei comenzi diverse gânduri, de la simple formule precum „Gata cu munca!” până la mici cugetări despre viață, natură sau religie, iar pe multe piese apar și simboluri menite să protejeze casa și gospodăria. Țigla de tip solz de pește a ajuns în Transilvania pe la începutul anilor 1400, însă ca fenomen de masă a început să fie folosită în sate abia între 1600 și 1700.

În Apoș, țigla se face și astăzi manual

La Apoș funcționează o cărămidărie tradițională co-finanțată de actualul rege Charles, inaugurată în iunie 2015, cu o investiție inițială de 60.000 de euro, unde țigla și cărămida se fac integral manual, din lut scos de la câteva sute de metri de atelier și ars în cuptor cu lemne. Atelierul a fost deschis de Asociația Monumentum, cu bani strânși din acțiuni de caritate.

Despre nevoia de astfel de piese se vorbește deseori și azi, mai ales la proiecte de restaurare a clădirilor istorice. Spre exemplu, la fosta Mănăstire a Ursulinelor din Sibiu, unde a intervenit Ambulanța pentru Monumente, era nevoie vara trecută de aproximativ 50.000 de țigle vechi pentru refacerea acoperișului.