Chiar nimic sa nu mai fie de "Doamne-ajuta"?

Am frunzărit timp de câteva ore rapoartele ”defunctei” Todini ca să descopăr găleata de milioane de euro pe care italienii au luat-o pleașcă de la ”rumunii cei proști”, ce i-au angajat să le facă centura ocolitoare a Sibiului. Chiar dacă lucrarea făcută de italieni nu a fost cea mai strălucită posibil, chiar dacă modul de lucru al acestora a dus la o întârziere în finalizarea lucrărilor de patru ani, chiar dacă au fost porțiuni care au trebuit reconstruite. ”Au ieșit câștigători ai noștri?”, este prima întrebare pe care italienii au pus-o după alegerile din 2004, când Alianța D.A. prelua puterea. Nu au ieșit câștigători ”ai lor”, fapt ce poate da un posibil răspuns al dezastrului petrecut în jurul Sibiului.

Apoi cu Aeroportul. Alți ”străini” pentru care lucrul în doru' lelii a fost un modus vivendi. Altfel cum să se descopere acum că au fost lucrări pentru care au luat bani, dar nu le-au executat niciodată. Sau cum altfel poate fi explicat faptul că, la gura de evacuare a unor drenuri, acei constructori dedicați ai Max Boegl au depozitat, provizoriu, niște pământ. Atât de provizoriu încât acolo a rămas argila, care a împiedicat astfel scurgerea apelor din dealul ce a luat-o la vale.

Iar italieni. Impregilo, botezați și Imbecilo. Nu degeaba au primit acest nume. Au pornit de la început cu o lucrare proastă. Ei și-au făcut proiectul. Știau că în zona Aciliu dealul alunecă într-o veselie de zeci de ani și nu se va opri taman acum. Dar, nuuuu. De ce să proiecteze ei acolo un tunel? Au proiectat un debleu (un fel de șanț de-a dreptul imens, adânc de 40 de metri pe alocuri), ale cărui margini evident că alunecă într-una. Acum, cu pământul la vale, urlă că nu se poate decât cu tunel acolo, dar n-au cum să îl construiască pentru că nu le ajung banii.

Trei exemple, de lucrări mari, imense chiar, tratate cu batjocură. În perioade diferite, cu beneficiari diferiți, oameni diferiți. Singurele constante sunt locul (România și, culmea, Sibiu) și resursa financiară: banul public.