Budapesta – orasul luminilor

Parisul şi Las Vegas-ul îşi dispută în tăcere titulatura de Oraş al Luminilor. Parisul are în spate tradiţia, Vegas-ul efervescenţa. Discret, Budapesta se strecoară între cele două titulare ale acestui titlu aproape nobiliar. Frumoasă pe timp de zi, splendidă pe timpul nopţii. Toţi românii s-au simţit jigniţi când Lenny Kravitz a confundat Bucureştiul cu Budapesta. Deşi ar fi trebuit să fie mândrii chiar şi la speranţa că Bucureştiul va arăta vreodată precum Budapesta. Capitala maghiară primeşte puncte minus pentru periferie. Zona industrială a Budapestei nu este cu nimic mai bună decât cea a oraşelor industriale din România. Dar compensează, şi încă cum compensează, cu centrul oraşului. De-o parte şi de alta, Buda şi Pesta veghează permanent valurile albastre şi curate ale Dunării, care scaldă în toată splendoarea ei picioarele podurilor impunătoare, pline tot timpul de turişti. Nici nu e de mirare că UNESCO a introdus cartierul Buda şi malurile Dunării în patrimoniu. Oraşul modern a fost foarte atent construit. Fiecare detaliu a fost bine gândit ca tonul centrului să fie unul unitar. Să păstreze parte din moştenirea medievală dar să dea şi obolul clădirilor moderne. Împletirea este extraordinar de reuşită. Nu vezi colţ în centrul oraşului unde contrastul să deranjeze, dimpotrivă. Chiar şi funicularul care urcă în cetatea ce veghează de sus Dunărea este construit din lemn, pentru a păstra imaginea perfectă a capitalei Ungariei. Dacă găseşti un moment de respiro în tumultul centrului, călătoreşte câteva staţii cu metroul spre Grădina Zoologică. Câteva zeci de hectare adăpostesc mii de animale, peşti, păsări, fluturi. De la hipopotami la cămile, piranha, rechini sau crocodili până la cei mai veninoşi şerpi din lume. O plimbare de câteva ore din care sigur rămâi cu amintiri nepreţuite. O dată cu lăsarea serii, viaţa Budapestei se transformă, iar luminile se aprind. Palatul Parlamentului se oglindeşte în valurile Dunării precum Adonis în lacul care l-a înghiţit. Faimosul pod cu lanţuri îţi poartă paşii spre Hotelul Gellert, botezat după episcopul mucenic Gellert. Dacă piscina cu valuri artificiale era plină cu câteva ore în urmă, acum au rămas doar reflexe de lumină. Vaci utca, corso-ul Budapestei, e la fel de renumit precum Cartierul Roşu al Amsterdamului. Frumoasele îmbrăcate sumar aruncă ocheade turiştilor. Iar mulţi dintre cei care nu au fost preveniţi rămân fără portofel, fără obiecte valoroase. Şi probabil cu o impresie greşită despre frumuseţea oraşului. Acolo, într-o dugheană, restaurantul Fatal aşteaptă temerarii cu stomac gigant care pot să îngurgiteze porţiile imense şi incredibil de delicioase şi gulaşul unguresc servit din farfurii mari cât o oală. Data viitoare când cineva compară Bucureştiul cu Budapesta ignoraţi junghiul naţionalist. Nu e o jignire, e o mare laudă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).