Burtă carbonara, la ”Cuptor”. Iertați-mă, n-am putut

”La Cuptor” își schimbă meniul mai ceva ca renumitele case de modă. După celebrele ghivece cu flori, servite clienților, aspect care i-au ajutat foarte mult la imagine, cred, acum, în meniul primăvară-vară, propun altceva: burtă cu sos carbonara. După descrierea chelnerului, rețeta a fost transformată, iar în loc de paste, avem felii subțiri de burtă. Da, burtă. Din cea folosită la renumita, celebra, incontestabila, măreața ciorbă de burtă. Am plecat cu gândul să comand noua trăznaie, însă odată ajuns la stabiliment m-am răzgândit. Nu vreau să-mi stric o imagine la care țin foarte mult. Nu mă refer la restaurant, ci la ciorba de burtă. Ce poate fi mai frumos după un drum lung cu mașina, decât o ciorbă de burtă? Ce poate fi mai plăcut, după o zi de pescuit decât o ciorbă de burtă? Așa că am lăsat lucrurile așa cum a zis Sfântul Petru. Sigur a zis ceva, pe undeva de ciorba de burtă. Și m-am limitat la o supă de ceapă, un pui la cuptor și la desert, un vulcan de ciocolată.

Am ajuns pe la ora patru și nicio masă nu era ocupată. Vreo două erau rezervate. Ne-am așezat, și chelnerul s-a lipit de noi ca o umbră. Ne-a adus meniuri, am cerut rapid două sticle de apă și ne-am pus pe studiat. La Cuptor este totuși un restaurant la care nu mi-aș scoate mama în oraș. Meniul e foarte inventiv, ideal pentru amatorii de bucătării inovatoare. Nu pentru tradiționaliști care așteaptă un piure sau niște cartofi prăjiți cu mici. Și-o bere. Sau o ciorbă de perișoare. Ambientul nu este unul intim și nici nu poți convoca aici o întâlnire de afaceri. Spațiul dintre mese e prea mic. Deci te duci acolo chiar numai dacă vrei o supă de ceapă cu brânză nobilă, de exemplu. Ceea ce am și făcut. În plus, atmosfera e plăcută. Totul e aranjat până la cel mai mic detaliu, iar urechile nu ți-s obosite cu vreun VH1. Fondul sonor e acoperit de un post de radio on-line. Jazzradio.com, dacă am înțeles bine.

Revenim la mâncare. Supa de ceapă a fost delicioasă, deși am așteptat o supă-cremă. Este, de fapt, o supă cu felii ”julien” de ceapă (sau tăiței de ceapă, pentru o mai bună vizualizare a farfuriei). Deasupra, așa, în loc de foi de pătrunjel, au fost presărate două felii de pâine prăjită cu brânza nobilă. O combinație absolut delicioasă, mai ales după câteva minute, când supa începe să incorporeze pâinea. Felul vine într-un castron mare, îndestulător pentru o persoană obișnuită  cu porțiile decente.

Puiul la cuptor a fost și el total diferit de ceea ce știam înainte. Aspectul nu e senzațional, însă dacă te atingi de el, nu-l mai scapi până nu ajungi la marginile bolului. Te simți ca un motor diesel. Pleci încet, dar și când îți dai drumul… Pe scurt, foarte bun.

La desert am ales un vulcan de ciocolată, care a venit cu un sos călduț, iar combinația a activat toate papilele gustative, care s-au și apucat să danseze bucuroase. Am fi renunțat însă la fel de bucuroși la înghețată servită deasupra prăjiturii, o înghețată probabil din comerț, care a stricat toată magia. Pe românește, ce-i mult strică.

În total, am lăsat la restaurant 70 de lei. Puteam lăsa în altă parte cel mult 25 de lei, însă e de apreciat la cei de aici că încearcă altceva. Și mai și reușesc pe deasupra. Ceea ce este de apreciat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului