Pe toată Via Transilvanica, ziua 10. Am gonit din ținutul lemnos al secuilor în cel de piatră al sașilor: ne apropiem de casă

Am trecut din Terra Siculorum în Terra Saxonum, Ținutul Sașilor, în cea de-a zecea zi a aventurii pe biciclete între Putna și Drobeta Turnul-Severin. Ne îndreptam spre locurile natale, prin urmare am pedalat ”precum apucații” cale de 85 de km, ieșind din județul Harghita în Mureș, cotind apoi în județul Brașov, după care am încheiat ziua iarăși în Mureș, în lunca Târnavei Mari.

Cei 85 de km – cel mai lung traseu parcurs într-o singură zi de când am pornit pe Via Transilvanica – acoperă aproape cinci segmente de drumeție, așa cum sunt acestea propuse în Ghid. De la Dârjiu la Archita (16 km) am părăsit ținutul secuilor și am intrat în cel al sașilor.

Au urmat alți  24 de km până la Criț, când înainte de satul Roadeș am ieșit din județul Mureș pentru a intra în cel brașovean. Pe această porțiune am ”fentat” o parte din traseul Via Transilvanica pe asfalt, deoarece traseul de acolo ”nu e ceea ce trebuie”, după cum dezvăluie Sergiu Pâcă, ghidul după care mă țin în această aventură. ”Nu e ceea ce trebuie” din cauza influenței vânătorilor din zonă.

Din Criț, vremea a început să aducă și soare pe cer, astfel că am ajuns rapid în Saschizul de care ne-au despărțit 14 km. Saschiz este unul din satele săsești în care mai multe organizații neguvernamentale au reușit să coaguleze comunitatea, astfel încât succesul agroturismului să nu rămână o sintagmă ce doar sună bine.

De aici și până în Șapartoc - satul pe care un tânăr pe nume Radu și proaspăt mărita lui familie l-a repus pe harta României și cu ajutorul Via Transilvanica – am pedalat pe una din cele mai spectaculoase coborâri pentru bicicliști întâlnită până acum, adăugând zilei alți 19 km.

Cel de-al cincilea segment de drumeție al zilei ar fi trebuit să se încheie la Stejărenii, sat aflat dincolo de Sighișoara, cale de vreo 12 km. Cum Sergiu este născut și locuiește în Sighișoara, iar eu sunt de loc din Vânătoriul aflat la 10 km, am încheiat cursa zilei la poalele orașului medieval.

Intrarea în Terra Sicolorum se face prin Archita, sat care aparține de comuna Vînători, județul Mureș

Mai jos puteți urmări rezumatul zilei cu numărul zece pe Via Transilvanica

Muzica: Domino - Song for Doina și Mărăcine

Lemnul secuilor și piatra sașilor

N-am putut pleca din Dârjiu fără a vizita biserica fortificată înscrisă pe Lista Unesco, în stil romanic precum cea din Viscri. Fresca veche de peste 600 de ani este considerată a fi printre cele mai frumoase de la vremurile medievale europene în care a fost pictată și reprezintă legenda Sfântului Ladislau, ajutat într-o bătălie de iubita lui care taie glezna cumanului duşman.

Acesta a fost cadoul nostru primit la despărțirea de Terra Siculorum, de care ne-am bucurat lăsându-ne bicicletele nelegate la poarta din stradă, fără niciun fel de emoție.

De cum am trecut de următorul sat secuiesc, Mujna, am lăsat în urmă porțile de lemn ale secuilor și am intrat în patria pietrei care înconjoară cu fortificații groase și înalte bisericile sașilor. Am trecut din sate extrem de vii din secuime în sate săsești care caută să-și redescopere un viitor, după sute de ani de trăinicie.

Pe o vreme care nu se anunța deloc prietenoasă, cu vânt cald și nori grei, am luat-o pur și simplu la goană: ne apropiam de casă. Ajungeam pe teritoriul lui Sergiu, între colinele, potecile, bisericile fortificate și oamenii pe unde-și plimbă el turiștii. Nu doar că lucrează la întreținerea acestor poteci, ci le știe aproape ca-n palmă pe toate pe o rază de multe zeci de km, așa că scoate niște timpi de pedalat ca la concurs. Cu bicicleta electrică și laptopul în bagajul cu care am plecat de la Putna, alerg după un Sergiu dornic să-și prezinte oamenii care dau loc și sens turismului blând în aceste zone.

De la trufe, la alt peisaj

Ne oprim mai întâi la Archita, după o coborâre-zbir pe un drum agricol uscat cât trebuie, la Ghiță Șilian, vânătorul care primește turiști de pe Via Transilvanica aproape zilnic în sezonul acesta, le oferă casă și masă. 

Suntem omeniți la el cu o absolut delicioasă omletă cu trufe. Omul și asta oferă turiștilor, printre altele: vânătoare de trufe. 

După Roadeș, dorința-previziune a lui Sergiu se împlinește, iar cerul se mai luminează. La Criț, locul unde vara asta a revenit președintele Klaus Iohannis cu ocazia festivalului Haferland, organizat de prietenul său, Michael Schimdt, Sergiu mă duce La Hansi, un adevărat muzeu viu al locului. 

Cu o echipă de la Agenția France-Presse pe urme (documentează un material despre Via Transilvanica), căpătăm și soare când ajungem la Cloașterf, bem o limonadă la alți prieteni de-ai lui Sergiu, și suntem ca și invitați la masă la Saschiz, la Casa de pe deal. Anca și al său soț francez sunt gazdele care îți devin pe loc prieteni, fiind printre cei care au lucrat de la început la traseul Via Transilvanica în zonă. Anca are o sumedenie de alte preocupări din zona comunitară și ne-a așezat la o îmbelșugată masă deși nu mai prididea cu pregătirea unor campanii de sterilizare a câinilor și pisicilor la sate.

La coborârea în Daia, ai parte de primul contrast între cele două ținuturi schimbate în cursul acestei zile: vigoarea din satele secuiești își pierde suflul în unele din satele săsești. Via Transilvanica este una din șansele de revigorare a acestora.

Am oprit și în Șapartoc, sat cu mai puțin de 30 de oameni și cu trei biserici vechi, care a fost pus pe harta Via Transilvanica de Radu, un tânăr cu o poveste fascinant de pozitivă, pe care o puteți citi într-un rezumat aici.

Seara, la coborârea în Sighișoara, eram așteptați de doi bicicliști, evident prieteni de-ai lui Sergiu, care ne-au condus până la berea de la finalul celei mai lungi zile pe bicicletă. Ziua cu numărul zece are să fie urmată de una de pauză. Poate chiar și de alte două zile, dacă avem în vedere ploile anunțate și faptul că cel puțin bicicleta mea are nevoie să treacă pe la un mecanic.

Colțul pentru bicicliști

Pentru bicicliști, zona aceasta de început a Terra Saxonum mai aduce un festin: cel al potecilor Adept, o poveste tare faină despre care am scris aici.

Este un festin biciclist să pedalezi pe aceste poteci. Noi am făcut-o doar parțial, Via Transilvanica fiind drumul nostru, dar cei care pedalează pe aici musai să încerce potecile TBT. Dar și pe Via, ca biciclist ai parte – de exemplu - de o coborâre single-trail înspre Daia care n-are cum să nu-ți scoată zâmbete largi-largi (eu am chiuit mai tot timpul).

Tura de 85 de km ne-a consumat nouă ore și jumătate, timp în care am pedalat în continuu vreme de cinci ore, diferența de nivel fiind de 1.800 de metri. Am încărcat scurt bateria în Archita și vreme de o oră și jumătate în Saschiz, astfel că goana asta am terminat-o cu mai bine de un sfert din baterie. Am pedalat mult pe modul al doilea de asistență din cele patru (Tour Plus, la Bosch), după un Sergiu care – mai ales după ce a scăpat de rucsac la Saschiz – m-a gonit aproape ”ca pe hoții de cai”.

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

3 comentarii

Un sibian

Acum 1 an

Frumoasă aventura pe tot traseul. Sper ca cât mai mulți să (re)descopere țara în acest mod. Observ că afirmația surprinsă într-o fotografie ,,Transilvania, pământul libertății religioase,, are de-a face prea puțin cu istoria (înainte de 1918 și în perioada1948 - 1989).
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Emil

Acum 1 an

Străinii recunosc ca nici la secui si nici la sasi nu întâlnesc onestitatea si ospitalitatea romanilor din Ardeal.
Raspunde

New Caracal

Acum 1 an

Ma intreb si eu cum de acest drum nu trece prin capitala culturala a lumii, terra hermania¿?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus