Ce lasă în urmă un polițist când iese la pensie? Louis Marius Radu: „Mi-au dat lacrimile ascultând stația, mi-am dat seama că e pentru ultima dată”

Are ochii umezi și e vizibil emoționat. A îmbrăcat uniforma de polițist din nou după o lună de la pensionare. Ar putea să povestească ore întregi despre meseria sa pentru că amintirile curg neîntrerupt. La 48 de ani, Louis Marius Radu spune că a fi polițist te pune în situații diverse, situații în care polițiștii pot deveni îngeri, în care pot salva vieți, în care pot prinde infractori sau în care pot rezolva conflicte de familie.

„Mi-ați dat mari emoții să mă îmbrac din nou în uniforma de polițist, vă mulțumesc de această oportunitate, am avut o emoție fantastică, de la ora șase m-am trezit” sunt cuvintele pe care le spune atunci când ne vede. S-a gândit dacă vrea să vorbească sau nu despre cariera sa, dar a ales într-un final să o facă. Are chipul luminat, e emoționat, iar când își amintește începuturile carierei sale zâmbește sincer și cald.

Louis Marius s-a născut 1974 în Slatina, Județul Olt. A absolvit Școala de Subofițeri de Poliție Nicolae Golescu din Slatina, a făcut practica la București și a ajuns în urma repartițiilor la Sibiu, la Săliște.În paralel, a urmat și studiile Facultății de Drept din Sibiu.

„Am lucrat la post timp de zece ani unde am fost agent de ordine, am tras tare ca să nu mai lucrez de noapte, după șase luni am trecut la sectorist, răspundeam de două sate din zonă, Săcel și Mag. Timp de opt ani am fost sectorist și m-a ajutat foarte mult lucrul la țară în cariera mea. Făcând naveta de la Sibiu o perioadă, am fost nevoit să mă mut în municipiu la Siguranță Publică, răspunzând de Turnișor, Terezian, Viile Sibiului și Țiglari. După câteva luni, am devenit șef de schimb și am rămas aici timp de 15 ani.”

„Munca la sat este mult mai complexă”

Experiența petrecută la sat l-a ajutat foarte mult în cariera sa. Spune că, la țară, oamenii se cunosc bine între ei, comunitatea este una mică și este foarte important să creezi o legătură bazată pe încredere și pe respect cu toți locuitorii pentru că acest lucru ajută enorm în rezolvarea cazurilor.

„Cred că munca la sat este mult mai complexă decât a lucra la siguranță publică, de exemplu, unde baza este patrularea, prevenirea faptelor antisociale, munca cu oamenii, rezolvarea intervențiilor care veneau prin 112. La țară lucrezi foarte mult, cam non-stop, veneau și noaptea oamenii și băteau la ușă. Sunt situații de certuri în familie, furturi de masă lemnoasă, furturi din locuințe. Munca era complexă.

Cu oamenii de la țară trebuie să ai foarte mare răbdare. Astfel câștigi experiență în lucrul cu omul și cu această ocazie aș sfătui tinerii să meargă la comune după ce termină școala”, spune fostul polițist.

Primii ani în poliție

Îi e greu să aleagă câteva povești de la începutul carierei pe care să le împărtășească cu noi. Una dintre ele se întâmpla chiar după doi ani de când profesa în domeniu. A stat la pândă trei săptămâni pentru a ajuta la prinderea unui tâlhar.

„Îmi aduc aminte de o situație în care era căutat un tânăr care făcuse mai multe tâlhării plus incendieri de cabane și am făcut o pândă, seara intram în cotețul de găini al unei vecine care habar nu avea că mă aflu acolo. Timp de trei săptămâni urmăream să vină cetățeanul acasă. La acel moment aveam doi – trei ani în poliție, nu aveam foarte multă experiență ceea ce era cât pe ce să mă afecteze. Mă deplasam cu un coleg la locația respectivă și l-am abordat pe bărbat, care a scos un cuțit. Oamenii erau terorizați de această persoană pentru că tâlhărise, incendiase cabane în satul Vale. A venit către noi. Lipsa noastră de experiență și-a spus cuvântul, a scos cuțitul și era gata să ne lovească cu el.”

La sat, furturile de pe câmp și furturile de produse animale sunt preponderente, în perioada sărbătorilor. „Sistemul video din anii petrecuți la municipiu ne-a ajutat foarte mult. La țară este bine să te înțelegi bine cu toți oamenii, te ajută foarte mult în munca de poliție, să fi alături de ei, să îi ajuți, iar feedback-ul este imediat.”

„Cele mai frumoase amintiri sunt legate de participările mele la concursurile de tir”

În cei peste 26 de ani de carieră, nu a ratat niciun concurs de tir. A fost mereu pe podium și așa a reușit să creeze legături cu alți polițiști din țară. Vorbește despre aceste concursuri cu drag, dar și cu dorul care pare că i s-a instalat deja în suflet.

„Cele mai frumoase amintiri sunt legate de participările mele la concursurile de tir unde 20 de ani am fost preponderent pe podium. De Ziua Poliției Române s-au organizat concursuri de tir și am fost un obișnuit al podiumului. Ulterior reprezentam I.P.J. Sibiu la concursurile de la faza națională unde participau toate armele din minister, pompieri, frontieră, jandarmi, școli de poliție.

Erau momente foarte frumoase pentru că te întâlneai cu mulți oameni, făceai schimb de experiență, păreri, și așa am reușit să cunosc foarte multă din țară. Chiar anul acesta am luat locul doi de Ziua Poliției.”

O altă amintire frumoasă pentru Louis este detașarea la mare. În 2006 a fost detașat o lună și o săptămână la mare și a avut ocazia să cunoască polițiști, colegi din țară, cu care păstrează legătura și în prezent.

Ulterior, s-a mutat cu locuința în Tălmaciu și întrucât Boița și Turnu Roșu nu aveau personal, a fost solicitat să ajute. „Am fost solicitat din ianuarie la Boița, patru luni. De la 1 mai a venit un șef de post la Boița și am mers la Turnu Roșu ca să ajut.”

Două situații care l-au marcat

De-a lungul carierei sale, spune că două momente și-au pus amprenta asupra sa. Primul este Mineriada din 1999.

„A fost greu, eram tânăr, aveam trei ani de poliție. Am fost 200 de polițiști, s-a spart barajul de la Costești, am intrat în prefectură la Râmnicu Vâlcea și am stat acolo cât a fost așa zisa pace de la Cozia. Îmi aduc aminte că ieșeam afară pe rând, aveam două pietre de caldarâm pe spate, am și acum în minte imaginea cu un reporter care a fost lovit de o piatră în cap. A fost foarte greu, a fost foarte frig, într-o noapte au fost -17 grade, nu eram foarte pregătiți, eram tineri. Apăruseră telefoanele mobile, îmi amintesc că mă suna mama și îmi spunea ea ce se întâmplă afară.”

Al doilea moment care l-a impresionat a fost atunci când a reușit să salveze un om de la moarte. I-ar sfătui pe tinerii polițiști să încerce „să fie îngeri, nu Dumnezei”.

„O situație când am fost înger: se întâmpla anul acesta, era noaptea de Vinerea Mare și alături de un coleg am decis să patrulăm printre blocurile de la Tălmaciu. Era ora 12 fără 5 minute, și la un moment dat am găsit între blocuri un om care încerca să se spânzure, ne-am dus repede spre el. Omul își pusese lațul de gât și se agățase de o bară de rufe. Ne-am dus, l-am luat în brațe și l-am dus acasă, avea în jur de 69 de ani. Ușa era deschisă, pusese un afiș în care scria unde să sune oamenii, i-am luat buletinul și l-am internat pentru că asta este procedura.”

A refuzat mita, iar meritele i-au fost recunoscute

În vara anului trecut, un șofer a încercat să-l mituiască cu 100 de euro pentru că fusese prins la volan sub influența băuturilor alcoolice. Louis Marius a denunțat fapta.

„Anul trecut, în 9 decembrie, s-a convocat Consiliul de Conducere și am fost felicitat de șeful DGA. Am avut o speță în iunie în care am refuzat mită de la un conducător auto care consumase alcool și a vrut să-mi dea 100 de euro. Am denunțat fapta și conducătorul a fost condamnat”

O altă situație pentru care i-au fost recunoscute meritele, s-a întâmplat atunci când a acordat sprijin Inspectoratului de Poliție Județean Argeș. „Am plecat cu o scrisoare de mulțumire de la I.P.J. Argeș, am avut o situație de lipsire de libertate, bărbatul era din Sibiu, victima era din Argeș. Am ajutat la depistarea lui, am primit diploma, mulțumiri scrise din partea I.P.J. Argeș”

Cum a fost retragerea din poliție: „Ultima oră mi-a fost foarte greu, mi-au dat lacrimile”

Ultima zi înainte de pensionare a fost foarte emoționantă pentru polițistul din Sibiu. Și-a dorit să lucreze până la finalul turei, la fel ca într-o zi obișnuită. Ba mai mult, în ultimele ore de activitate a ajutat la găsirea unui telefon pierdut.

„Mulți colegi își iau concediu înainte de pensie, eu am vrut să lucrez înainte de pensie. Am fost schimbul doi și am primit un telefon de la un amic din Sibiu care mi-a spus că are un prieten care de Paști și-a pierdut telefonul. Locația arăta că mobilul se afla la Turnu Roșu. L-am așteptat la post, a decurs toată situația lejer. Am mers la locație și am recuperat telefonul. Persoana la care găsisem telefonul îl cumpărase de la un necunoscut și și-a dat seama că ceva nu este în regulă. Am mers și am făcut actele și m-am bucurat să-l ajut pentru băiatul respectiv pentru că avea informații valoroase pe telefon.”

Spune că timpul liber îl dedică creșterii băiatului său de un an și nouă luni, merge la pescuit, merge la grădină, iar miercurea și vinerea merge încă la fotbal.

„An de an participam la echipa de fotbal a  ordinii publice. Nu mă plictisesc, încă sunt în priză tot datorită colegilor, sunt sunat de foștii colegi să-mi ceară păreri, diferite spețe și îi ajut cu tot dragul. Ultima oră petrecută în  birou mi-a fost foarte greu, mi-au dat lacrimile. Ascultând stația mi-am dat seama că e pentru ultima dată. După 26 de ani și 2 luni de serviciu nu avea cum să fie ușor.”

Este mulțumit de tot ce a lăsat în urmă atunci când s-a pensionat, de fiecare caz rezolvat, de legăturile pe care le-a creat, dar și de ceea ce a reușit pe plan personal.

„Am plecat cu capul sus, am creat relații foarte bune. Sunt foarte mulțumit de tot ceea ce am realizat și cred că am lăsat ceva în urma mea, mai ales elevii de care sunt foarte mândru. Cei doi copii ai mei sunt cea mai mare realizare personală. Fiica mea studiază la  Facultatea de Informatică Germană, la Babeș Bolyai în Cluj și băiețelul cel mic are un an și nouă luni.”

Ce sfaturi le-ar da tinerilor

De-a lungul carierei, a fost tutorele a peste 30 de elevi. Pe toți tinerii care aleg domeniul poliției îi sfătuiește să poarte haina cu mândrie, să învețe, să evolueze și să-și folosească „ceva care nu e în niciun manual de tactici, creierul.”

„Tinerilor le-aș spune să se pregătească pentru că este nevoie să învețe foarte mult, am peste 30 de elevi cărora le-am fost tutore și de care sunt foarte mândru, de fiecare în parte, nu m-a dezamăgit niciunul. Le spun să fie corecți, să aibă o atitudine frumoasă față de oameni, să fie empatici și să fie mândri de haina pe care o poartă, să o poarte cu cinste. Au de la cine să învețe, să meargă la pregătire profesională pentru că au de la cine să învețe, Serviciul de Pregătire Profesională de la I.P.J. Sibiu este nemaipomenit. Să învețe procedurile pentru că sunt foarte importante și să învețe să folosească ceva care nu e în niciun manual de tactici, creierul”, concluzionează acesta.