Virșli gourmet și apă din Toscana: Casa Grinda a trecut la nivelul următor

Săptămâna aceasta am făcut o vizită unui restaurant în care am mai fost, dar care în luna decembrie a fost redeschis, după o amplă renovare și un meniu regândit de la zero. Un alt restaurant, practic, care a rămas doar cu numele: Casa Grinda. Pentru cei care încă nu le-ați călcat pragul, Casa Grinda e pe strada Moș Ion Roată, mai exact între Butoiul de Aur și restaurantul Pasaj.

Restaurantul a suferit modificări de design majore și s-a redeschis pentru public la începutul lunii decembrie, într-un spațiu care arată foarte bine. De la designul pereților, care încorporează ingenios cărămida și grinzile originale, până la mobilierul modern și confortabil, corpurile de iluminat minimaliste și colțurile cu verdeață, care dau locului un aer complet diferit. Deși nu este foarte stufos, meniul elegant care ți se prezintă are câte puțin din toate, cu multe preparate pe care până acum le-am întâlnit foarte rar sau chiar deloc prin restaurante. Complet diferit față de meniul anterior redeschiderii, care era relativ banal, tot cu mici și gulaș, ca mai peste tot. Acum, ca starter, de exemplu, ai de ales între roz de grădină, o combinație de fasole, sfeclă, ceapă, usturoi și boia afumată sau pretențiosul vitello tonnato, carne crudă de vită cu capere, anșoa, ton și maioneză. Trei supe, patru feluri de paste, pește și fructe de mare și o pagină întreagă cu preparate din carne, frigărui din pastramă de oaie, cotlet de mangaliță la grătar sau burgerul-semnătură, cu pulled pork.

Ca să încercăm câte un preparat din fiecare capitol, am ales la aperitiv un tartar de roșii, ca supă un chowder de creveți iar ca fel principal preparatul botezat „deliciu de munte”, virșli pe grătar, cu țelină crocantă, fasole frecată și muștar, plus o apă plată mare, pentru două persoane. Cam 20 de minute cred că a durat până ne-am trezit cu toate cele trei preparate în față, după cum l-am și rugat pe ospătar. Am început cu tartarul de roșii. Vizual, preparatul arăta impecabil. Gustul, nu pe măsura aspectului, roșiile au fost alese mai degrabă pentru fermitatea pulpei, ca să poată fi modelate în forma rotundă decât pentru gust, erau cam seci. Dar i-am găsit utilitatea perfectă rapid, folosindu-l ca salată pentru felul principal, deliciul de munte.

De cealaltă parte a mesei, chowderul de creveți a primit un 10 solid din partea comeseanului, pentru mine mai aproape de un 8. Supa, în sine, nu avea un gust foarte pregnant, cam chioară cum se zice la noi în Ardeal, dar împreună cu o bucățică de crevete sau de bacon era bunicică. În schimb, deliciul de munte și-a respectat numele întocmai.

Printre cei mai buni virșli pe care i-am mâncat vreodată, cu un muștar cu boabe întins discret peste o fasole frecată înroșită cu sfeclă și acoperită de fâșii subțiri de țelină crocantă. Excelent preparat. Fiecare îmbucătură, curcubeu pe cerul gurii, sărat-picant de la virșli, textură crocantă de țelină, dulcele sfeclei din fasolea frecată, deși relativ simplist, chiar a fost unul dintre preparatele care m-au impresionat în ultimii ani. Foarte mulțumiți de prânzul copios am cerut nota. 59 de lei deliciul de munte, 38 de lei chowderul de creveți și 36 de lei tartarul de roșii plus 21 de lei pentru o sticlă de apă. Apă de Toscana, nu de la robinet, pe sărăkie.

Maestrul de Grindă