FOTO / VIDEO Am fost cu SUP-ul pe Olt. Un test de curaj, nu de echilibru

Oltul era liniștit. Oglindea culorile toamnei și munții ca un lac, fără grabă. Aerul mirosea a frunze ude și a rășină. Vântul adia ușor, dar nu era rece. Leo umfla cu pompa SUP-ul, iar eu stăteam pe mal, cu placa lângă mine, întrebându-mă pentru a zecea oară dacă e o idee bună să mă urc pe ea.

La mijlocul lunii octombrie, o zi de joi cu soare blând m-a făcut să uit pentru câteva ore de birou și să accept o invitație ce mă provoca la ceva nou: să merg cu SUP-ul pe Olt. Stand Up Paddle (sau pe scurt, SUP) este un sport care a prins rapid rădăcini și în România. În ultimii ani, au apărut comunități active unde pasionații se adună pentru plimbări și evenimente. 

Simplu spus, dar pentru mine era un test de curaj. Ani de frică de apă, înrădăcinați adânc în subconștient după un accident avut în copilărie, nu dispar ușor: nu știu să înot și doar de doi ani îndrăznesc să intru în lacurile sărate de la Ocna Sibiului fără colac sau să înaintez maximum doi metri în apa din bazin — și numai dacă am în față ceva la care să ajung.

Pe Leonard Ilie l-am cunoscut în comunitatea Board Games Community Sibiu, acolo unde merg pasionații de jocuri de masă. Leo este business developer la Coca-Cola, soț și tatăl unui băiețel de nouă ani, Luca, dar și unul dintre cei mai buni jucători de Catan pe care îi știu.

Mi-a intuit spiritul de aventură, mai ales după ce a citit reportajele pe care le-am scris de-a lungul timpului, și nu a ezitat să mă încurajeze: „Hai să vezi cum e. O să-ți placă, sunt convins. Vei putea scrie după. Avem veste, placa e stabilă, dacă mergem lejer, n-are de ce să cădem.”

Ceva din entuziasmul lui m-a convins. Mi-am consultat familia și, în cele din urmă, am cedat. În fond, ce e o aventură fără un dram de emoție?

Totul după serviciu

Ne-am întâlnit la Hidrocentrala Scoreiu, locul de start pentru traseul nostru. Cred că era 16:30 când am ajuns eu. Leo îmi povestise cum, de la prima încercare în România cu un SUP-ul, în iunie, la lacul Văliug din Caraș-Severin, își dorise o placă proprie. Testase SUP-ul în concediile sale din Egipt, dar nu pe apele din România.

În august și-a achiziționat placa, cu scaun transformabil de caiac, și de atunci explorările nu au mai contenit pentru el: Lacul Binder, Oltul – zona Avrig-Bradu, zona barajului Scoreiu–Glâmboaca. Este o placă gonflabilă, ușor de transportat. A adus-o cu mașina. Este stabilă, concepută pentru ape liniștite sau curenți ușori. Suprafața plăcii este anti-alunecare și are trei aripioare de direcție care o fac manevrabilă chiar și pentru începători.

Pentru aventura din octombrie am testat „mini-delta” Oltului: Rezervația Porumbacu de Jos – Glâmboaca, cu un traseu de aproximativ 3 km dus și 3 km întors. Două ore cu vâslit lejer și opriri.

Am scăpat de teamă și m-am bucurat de peisaj

Prima urcare pe SUP a fost plină de emoții. Inima îmi bătea mai tare și fiecare mișcare părea că va fi testul meu personal de echilibru.

Zâmbesc în sinea mea. Doar sărisem cu parașuta fără să fi zburat vreodată cu avionul, am trecut granița în Ucraina în primele luni de război ca voluntar al Crucii Roșii, am fost copilot în probă de slalom paralel, fusesem victimă într-un exercițiu Salvamont, am zburat cu balonul cu aer cald, am urcat până la 1.000 de metri, am intrat în zonă roșie COVID, m-am antrenat timp de două zile alături de elevii militari de la AFT, am aruncat grenade și am stat la câțiva metri de AG7, pentru numele lui Dumnezeu — dar apa mă îngrozește.

„Intru eu în apă, tu fă să te urci direct pe SUP”, îmi spune Leo. Eram echipați cu costume de neopren, în cazul în care am fi căzut, și, deasupra, veste de salvare. Echipamentul este necesar în astfel de aventuri. Nu se face rabat, pentru a rămâne mereu în siguranță.

Oltul toamnei ne întâmpina blând. Parcă mi-ar fi simțit frica. Curgerea era domoală, frunzele galbene și roșii dansau pe apă, iar lumina de după-amiază transforma peisajul într-o scenă de pictură vie. Și, Doamne, ce superbi erau Făgărașii. Chiar dacă cerul nu era complet senin, culmile lor stăteau parcă la pază peste valea Oltului. Până și liniștea lor părea să-mi domolească bătaia inimii.

Stabilitatea plăcii, care susține până la 160 kg, m-a ajutat să mă liniștesc și să mă bucur de plutire. Am mers amândoi pe ea. 

Insula

La mijlocul traseului, am oprit pe o mică insulă pentru o pauză. Ne-am hidratat, am făcut poze, video și… l-am panicat pe Leo. Pentru că am vrut să încerc placa și în picioare, am dat jos ochelarii de vedere, să nu care cumva să-i pierd prin apă în cazul în care cad. Și i-am pierdut printre frunze și crenguțe de copaci. Căutarea lor a fost, la început, amuzantă, apoi a devenit un mic test de panică – până i-am găsit. N-aș fi putut conduce spre casă fără ei.

Leo și eu care încă nu știam că mi-am pierdut ochelarii

Traseul a continuat sub apus, cu reflexii aurii pe apă și umbre lungi ale malurilor. Am navigat încet prin Rezervația Porumbacu de Jos – Glâmboaca, bucurându-mă de liniștea râului și de aerul curat de munte. Am văzut lebede, cormorani, egrete și pescari. Am trecut salutându-i pe sub firele aproape invizibile întinse peste Olt. Le duceau cu barca dintr-un capăt în altul.
Leo a vâslit mai mult, eu am plutit mai mult, dar sentimentul de libertate a fost egal pentru amândoi.

M-a făcut să mă întreb oare cum ar fi o astfel de plimbare sub cerul plin de stele?

Nu pot trăi această experiență și să nu amintesc de colegii mei Traian și Bogdan, care, la jumătatea lunii august, au explorat Cibinul, cu barca. Cred că aventurile noastre demonstrează că râurile din județ oferă momente speciale de descoperire. Trebuie doar să-ți placă și să ai puțin curaj.

Leo a revenit, voi reveni și eu

Plimbarea mea pe Olt nu a fost doar o excursie turistică. A fost un exercițiu de curaj, echilibru și relaxare. Am plecat cu frică și m-am întors cu bucurie. SUP-ul s-a dovedit stabil și versatil, iar peisajul de toamnă m-a făcut să uit de timpul trecut și să simt momentul. Oltul, cu apa lui nu mai rece ca cea a apelor de munte vara, cu malurile sale împodobite de pădurea colorată și cu apa liniștită, a devenit locul în care frica se transformă în aventură și fiecare lovitură a apei cu pagaia adaugă o poveste nouă.

Și da, știu sigur că SUP-ul nu va lipsi din următoarele vacanțe: pe mare, pe lacuri sau din nou pe Olt. Leo a repetat aventura chiar azi, în prima zi de noiembrie, de data aceasta alături de Luca, băiatul lui.

Luca pe Olt

Sfaturi pentru o plimbare cu SUP-ul

Vesta de salvare și leash-ul (cordonul elastic care te leagă de placă) – obligatorii.

Pagaie (vâsla folosită la SUP) de rezervă și pompă pentru placă gonflabilă – să fii pregătit.

Husă impermeabilă pentru telefon dacă vrei să-l ai pentru poze și video și trusă mică de prim ajutor – siguranță și documentare.

Apă, gustări, protecție solară și încălțăminte potrivită pentru apă – confort.

Îmbrăcăminte de schimb și folie de supraviețuire – pentru opriri și eventuale accidente.

Verificarea prognozei meteo și a debitului râului – primul pas spre o experiență sigură.

În România, comunitățile de SUP-eri iau amploare

De curiozitate, am făcut o cercetare pe net să văd câți iubitori de aventuri cu SUP-ul sunt la noi în țară. Am descoperit că există deja evenimente dedicate în mod special în stațiunile de la mare. În judeţul Bihor, de exemplu, soţii Stan au înfiinţat Asociaţia SUPer Aventura pentru a promova SUP-ul. Ei organizează ture gratuite pentru curioşi. În Delta Dunării, la Tulcea, s-au început ture de SUP, un proiect relativ nou, dar care arată că sportul se extinde şi spre zone naturale mai puţin urbane.

Am descoperit și o adevărată infrastructură de suport: tabere, cursuri de SUP (pentru copii şi adulţi). Și în Sibiu sunt acțiuni cu SUP-ul. La Lacul Binder este o zonă specială de caiac/SUP. Este activă şi oferă acces pentru plimbări cu SUP. În cadrul unor evenimente dedicate, cum a fost, de exemplu, „Săptămâna Europeană a Sportului”, se organizează ore de iniţiere gratuite cu caiac şi SUP, tot la Lacul Binder.

De asemenea, în Sibiu există şi servicii de închiriere SUP, cu tot cu echipament.

Comunităţile încă sunt relativ mici, dar active. Leo, de exemplu, este decis să intre în toate grupurile de SUP, de închirieri de plăci, de ieşiri în grup. A început cu Facebook: SUP Romania (Stand Up Paddling), SUP Romania sau Stand Up Paddle Romania - SUP Incepatori & Avansati.

Nu spun că apele din Sibiu sau din România pot fi explorate doar cu SUP-ul, dar este un început. Și nu uitați: în orice aventură acceptați să testați, să o faceți mereu în siguranță.

INFO SUP pe Olt

Traseul făcut de noi: Hidrocentrala Scoreiu – Glâmboaca – întoarcere (aprox. 6 km dus-întors)
Durată: 2 ore (relaxat)
Echipament minim: SUP, vestă de salvare, leash, pagaie, apă, husă pentru telefon
Sezon ideal: mai – noiembrie, în zile fără vânt puternic
Unde poți învăța: Lacul Binder (Sibiu) – cursuri de inițiere SUP și caiac

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi