Am luat prânzul la Cina și am ascultat blues

Există restaurante împopoțonate la care mergi rar și consideri experiența drept un eveniment deosebit în sine. Și restaurante simple la care mergi ca la un prieten acasă, unde știi că mănânci ceva bun, într-un mediu plăcut și te simți relaxat. Rstaurantul „Cina”, ale cărui porți s-au deschis de curând în Turnișor, în această a doua categorie se încadrează.

„Cina” se află pe Șoseaua Alba Iulia, chiar în pantă, pe dreapta, cum ieși din Turnișor spre aeroport. Din stradă se vede o clădire proaspăt renovată, cu o curte mare, generoasă, unde încap multe mașini. Înauntru totul strălucește a nou, are un bar care te întâmpină chiar de la intrare și două încăperi, în stânga și în dreapta, cu vreo 15-20 mese. Este un loc frumos amenajat, aerisit și luminos. De pe pagina lor de Facebook am aflat că a fost decorat cu sprjinul unui expert, care a scos în evidență vechea tradiție locală a morăritului, păstrând autenticitatea caselor săsești de pe vremuri.

Meniul este unul cuprinzător, pe foaie A3, pe care îl citești cam în cinci minute. Au diverse ciorbe, tocănițe, salate, paste, pește, porc, vită… adică puțin din toate, pe principiul: Dacă vine un client mofturos, imposibil să nu găsească ceva pe gustul lui. Până să mă decid eu, chelnerul, foarte amabil și prietenos, mi-a recomandat meniul zilei, pentru că au file de șalău cu orez sârbesc și bucătarul spune că este proaspăt și excelent.

Înainte de pește am primit o supă de pui cu găluște, caldă și aromată, ca la mama acasă. Supa cu găluște intră iarna la categoria comfort food, adică genul de preparat care te încălzește când este frig afară, până la suflet, te face să-ți aduci aminte de copilărie.

Șalăul de la felul doi a depășit așteptările. În primul rând, porțiile sunt foarte generoase. Pe urmă, a venit într-o crustă crocantă, dar pufoasă de aluat. Iar la interior, peștele a rămas ferm, nu se fărâma în furculiță, însă era bine pătruns. Nu m-am dus cu așteptări la „Cina”, însă a reușit să creeze o impresie bună. Mâncăruri gustoase, hrănitoare, sănătoase, la prețuri decente.

La final, am schimbat două vorbe cu chelnerul. Mi-a mărturisit că scopul lor este să devină un restaurant de cartier apreciat pentru mâncarea bună, la un preț corect. Nu caută turiști, ci localnici. Știu că sunt poziționați undeva mai la margine de oraș, de aceea vor să-și convingă clienții că atunci când aleg să facă un drum până la ei, merită. Sibiul are, de altfel, o tradiție a acestor tipuri de restaurante de cartier cu reputație bună.

Rămâne de văzut câți se vor convinge. Eu, unul, m-am lămurit. Pe masa descrisă mai sus am plătit 35 de lei, plus o apă minerală. Nu sunt multe locuri în Sibiu unde găsești așa ceva.

La final, aș mai adăuga un detaliu. De obicei, prin restaurante de cartier se pun televizoarele pe un canal cu muzică sau lasă să curgă un radio în difuzoare. Așa ajungi să te simți ca la nuntă, să mănânci pe fundal de manele sau muzică de discotecă. Nu este cazul la „Cina” – aici am ascultat blues în surdină.