Octavian Manu (Baum): „Sunt prea multe săli de jocuri de noroc una lângă alta în Sibiu. Soluțiile noastre nu sunt ascultate”. Un singur partid a vorbit cu medicii despre efecte

Taxa propusă de Primăria Sibiu pentru autorizarea jocurilor de noroc va duce la închiderea multor săli, apreciază Octavian Manu, proprietarul Baum SRL. Cu sediul în Dumbrăveni, firma sa este cel mai mare producător de jocuri de noroc din România. Pe de altă parte, în pregătirea legislației locale referitoare la sălile de păcănele, doar reprezentanții PNL au discutat cu cei care tratează, la Sibiu, dependenții de săli de jocuri de noroc.

„Politicienii își fac campanie pe acest subiect, dar dacă urmărim statisticile referitoare la numărul de slot-uri (slot machine – aparat de jocuri de noroc, n.r.), în România avem o medie mai mică decât cea europeană. E adevărat, în Uniunea Europeană nu sunt așa multe săli de jocuri de noroc unele lângă altele”, apreciază Octavian Manu.

Alături de soția sa a dezvoltat, din 1993, Baum SRL, care a devenit cel mai mare producător român de aparate de jocuri de noroc, dar și exportator de astfel de echipamente pe mai multe continente. Firma are și săli de jocuri de noroc deschise în diferite orașe din țară, în Sibiu fiind nouă. Dintre care una chiar în centrul istoric, pe strada Nicolae Bălcescu.

Întrebat dacă nu consideră că, totuși, sunt prea multe săli de jocuri de noroc în anumite zone din Sibiu, Octavian Manu răspunde rapid. „Absolut, sunt prea multe”.

Taxele propuse sunt prea mari

Referitor la regulamentul propus de conducerea Primăriei Sibiu – care permite autorizarea sălilor de jocuri de noroc în anumite condiții -, Octavian Manu apreciază că aduce reglementări „destul de echilibrate”. „Astfel de reglementări există în mai multe țări din Europa. E bine că se reglementează activitatea doar în anumite zone. Faptul că se interzice autorizarea sălilor la o distanță mai mică de 100 de metri de școli este o măsură binevenită”, spune Octavian Manu, pentru cititorii Turnul Sfatului.

El critică însă taxele pe care le propune conducerea Primăriei Sibiu, respectiv 2.000 de lei/mp/an pentru sălile cu păcănele și 500 de lei/mp/an pentru agențiile loto. „Taxele sunt mari și nu țin cont de profitabilitatea industriei. Un aparat de jocuri de noroc produce, în medie, 2.000 de euro pe lună. Dar aceasta este o medie, pentru că veniturile sunt foarte fluctuante. Iar rata profitabilității în această industrie este între 4 și 6%, mult mai mică decât în alte industrii”.

Potrivit lui Octavian Manu, industria sălilor de jocuri de noroc nu este una „super profitabilă”.

„Am făcut un studiu economic simplu pentru o sală de jocuri standard din oraș: 12 aparate, aproximativ 100 mp, cinci angajați și un manager, chirie, utilități, taxe, costuri reale. Rezultatul? Profit anual între 11.000 € și 38.000 €, însă în multe cazuri activitatea este aproape la limită. Unde se duc banii, de fapt? Mulți cred că este o afacere „super profitabilă”. Realitatea este alta: doar taxele pe aparate sunt de aproximativ 7.000 € / lună. Salariile – aproximativ 7.000 de euro pe lună, iar chiria – 3.000 € / lună, plus energie, utilități, mentenanță, contabilitate etc. În total, peste 22.000 € cheltuieli lunare. Veniturile nu sunt garantate — depind de clienți și fluctuează lunar. Nu există «venit sigur»”.

În ceea ce privește relocarea sălilor de jocuri de noroc la marginea orașului, o astfel de variantă nu poate fi implementată de cei care activează în această industrie. „Ca să muți în afara orașului ai nevoie de cel puțin trei-cinci ani, în care să investești milioane de lei. Nu poți interzice o activitate de azi pe mâine, toată lumea a dat perioade de tranziții. De aceea, apreciez că doamna primar a Sibiului a luat o decizie foarte corectă, nu lasă să se înființeze altele săli noi în centru”.

„Autoritățile nu știu să folosească banii colectați”

În ceea ce privește posibilitatea ca o parte din taxele locale colectate pentru autorizarea sălilor de jocuri să fie redirecționate pentru tratarea dependenților, proprietarul Baum SRL arată că se ajunge la o dublă taxare.

Și asta pentru că Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) colectează o taxă anuală „de adicție” în valoare de 1.500 de euro pentru fiecare aparat. Banii astfel colectați au drept destinație proiectele dedicate persoanelor cu adicții generate de jocurile de noroc. „S-au strâns 45 de milioane de euro. Problema este că autoritățile nu știu să le folosească”.

Soluții „neîmbrățișate”

Octavian Manu spune că, de-a lungul timpului, a transmis mai multe propuneri de reglementare a industriei jocurilor de noroc, pentru reducerea impactului negativ al acestora în societate.

Un exemplu implementat și în alte state este cel al cardurilor pentru jocurile de noroc. „Doar cu astfel de carduri poți participa la jocuri de noroc, fie on-line, fie în sălile amenajate. Iar pe aceste carduri nu poate fi încărcată, lunar, o sumă mai mare de jumătate din salariul minim pe economie, de exemplu. Cu aceste carduri ai și evidența sumelor jucate de fiecare jucător. Pentru a împiedica accesul minorilor în săli ori a persoanelor care au făcut solicitate de excludere există soluția porților de acces, la care toți trebuie să se autentifice cu actul de identitate. Deci măsuri de prevenție sunt o grămadă, eu le-am trimis la numeroși politicieni”, declară Octavian Manu.

Cel puțin o parte din soluțiile de restricționare a accesului ar duce și la protejarea industriei. „Sunt persoane care fac cerere de autoexcludere, după care intră în săli pentru a juca în scopul de a șantaja, mai apoi, proprietarii sălilor. Sau a fost un caz în Făgăraș, unde tocmai în timp ce în sală se desfășura un control, iar operatorul sălii era ocupat cu echipa de control, a intrat un minor și a băgat bani în aparat. Acea sală a fost închisă trei luni mai apoi, deci sancțiunile nu sunt deloc ușoare”.

Soluțiile transmise, însă, nu au fost receptate de autoritățile centrale ori de cele legislative. „Sunt mult soluții care nu au fost îmbrățișate”.

Octavian Manu mai arată că legislația națională nu reglementează nici situația aparatelor de jocuri de noroc în funcție de risc. În sensul că există aparate la care, la o singură apăsare de buton, un jucător poate juca echivalentul a 2-3 euro și aparate la care o singură apăsare de buton înseamnă echivalentul a 40 – 50 de euro. „Acestea din urmă ar trebui permise doar în cazinouri”

Lobby-ul din on-line: numărul aparatelor a scăzut cu peste 50% în trei ani

Octavian Manu arată că, în ultimii ani, se observă rezultatele lobby-ului făcut de reprezentanții industriei jocurilor de noroc on-line în ultimii patru – cinci ani. „Că sunt prea multe săli, că afectează prea mult, că intră minori și așa mai departe… Este un lobby făcut de firmele din on-line, pentru a trece jucătorii pe platformele on-line. Site-urile de jocuri de noroc, în proporție de 80%, sunt legale. Dar toate profiturile lor merg în destinații precum Cipru, Malta sau alte «paradisuri fiscale». Restul site-urilor sunt într-o zonă «gri», să îi spun așa. Iar după trei luni, când ONJN termină procedurile necesare pentru a închide aceste site-uri care nu plătesc nicio taxă și nu respectă nicio regulă, se mută pur și simplu pe un alt domeniu”, apreciază Octavian Manu. Potrivit lui, reglementările jocurilor on-line sunt și mai puțin restrictive.

Industria sălilor de jocuri de noroc este în regres, mai descrie proprietarul Baum SRL. „Acum trei ani, în România există 85.000 de aparate, anul trecut erau 55.000, acum sunt cam 41.500. Mai mult de jumătate au dispărut în trei ani. Prin urmare, se va rezolva «singură» reducerea numărului de săli de jocuri de noroc. Iar în domeniul jocurilor de noroc on-line nu există firme românești, ci doar străine”.

Deja există săli care s-au închis, ca urmare a faptului că legislația nu prevede o perioadă tranzitorie între schimbarea sistemului de autorizare a sălilor de la nivel central și la nivel local. „Sunt peste 10.000 de aparate care nu mai sunt avizate, deoarece legea nu are măsuri tranzitorii. Tocmai de aceea și noi am fost nevoiți să închidem o sală în municipiul Sibiu, de exemplu. Nu știm dacă o putem reautoriza și când, prin urmare cei 12 – 13 angajați ar trebui să îi trimitem în șomaj. Și să știți că nu e o afacere pe care poți să o închizi, și gata. Pentru a obține autorizație, trebuie să depui o garanție de un milion de euro. Deci nu porți renunța la o astfel de afacere fără să pierzi casă, mașini și ce ai mai pus gaj”, mai descrie Octavian Manu.

Politicienii nu s-au interesat despre efecte. Cu o excepție

Centrul de tratament al Asociației Crucea Albastră din Șura Mică este singurul centru de tratare a dependențelor din această zonă a țării. Este căutat de persoane dependente inclusiv de jocurile de noroc.

În contextul în care politicienii Sibiului au în responsabilitate, acum, și situația sălilor cu jocuri de noroc, am întrebat conducerea centrului dacă au existat aleși care au solicitat detalii referitoare la situația dependenților de jocuri de noroc. Doctorul și psihoterapeutul Holger Lux, cel care conduce centrul din Șura Mică, spune că doar reprezentanții PNL Sibiu i-au solicitat o opinie.

„Să se închidă de tot, să se interzică. Eu văd oamenii care chiar au ajuns la adicții grave, recent am avut un client, stabilit în Marea Britanie, care a pierdut două milioane de lire. Alții rămân datori pe viață”, este opinia lui Holger Lux referitoare atât la sălile de jocuri de noroc, cât și la platformele on-line. „Nu cred că, în esență, există diferențe, între sălile de jocuri de noroc și site-urile on-line”.