Nicoleta Adam și meciul care nu se termină la fluierul final. Povestea unei sibiance care a dus fotbalul de stradă pe podiumurile lumii

Nicoleta Adam avea doar câțiva ani când a descoperit fotbalul privind băieții mai mari jucând în curtea școlii. Astăzi este portar, antrenoare la InterStar Sibiu, profesor de educație fizică la mai multe școli din Sibiu și una dintre sportivele care au dus România pe podiumurile europene și mondiale la fotbal de stradă. Dincolo de medalii și trofee, povestea ei vorbește despre perseverență, despre șanse oferite prin sport și despre un proiect social care schimbă vieți în tăcere.

Există sportivi despre care auzi în fiecare zi și sportivi care obțin rezultate remarcabile fără ca numele lor să fie titrat pe cât merită. Nicoleta Adam face parte din a doua categorie.

Mulți sibieni o cunosc astăzi ca profesor de sport la Școala Gimnazială nr. 21 sau ca antrenoare și portar la InterStar Sibiu. Copiii o văd pe terenul de sport, părinții o întâlnesc la competiții școlare, iar iubitorii fotbalului feminin îi cunosc parcursul din Liga I.

Puțini știu însă că aceeași tânără din Rășinari a reprezentat România la Campionate Europene și Mondiale de fotbal de stradă, un fenomen aproape necunoscut în țara noastră și cu atât mai puțin în Sibiu, dar care adună la start echipe din toate colțurile lumii. Povestea ei începe însă mult mai simplu. Într-o curte de școală.

„Dragoste la prima vedere”

Nicoleta s-a născut în Rășinari și spune că nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a se îndrăgosti de fotbal. Își amintește și astăzi momentul în care a văzut pentru prima dată băieții mai mari jucând. „A fost dragoste la prima vedere”, spune ea.

Nu era atrasă neapărat de goluri sau de driblinguri. Privirea îi fugea spre poartă. Își aduce aminte că urmărea un băiat care apăra și că, la fiecare pauză, mergea să îl vadă din nou. Când a intrat prima dată pe teren, a ales firesc locul dintre stâlpi și bara transversală. De atunci, poarta a rămas locul ei.

Ani la rând a jucat cu băieții din școală și din sat. Nu a fost privită ca o curiozitate și nici tratată diferit. Dimpotrivă. „Eu și încă o colegă eram mereu printre primele alese când se făceau echipele”, își amintește ea.

La vremea respectivă nu exista un traseu clar pentru fetele care voiau să joace fotbal în Sibiu. Nu existau suficiente echipe, nu existau multe oportunități și nici prea multe exemple de urmat. Așa că și-a construit drumul pas cu pas.

Drumul spre fotbalul organizat

Primul contact cu fotbalul feminin adevărat a venit printr-o prietenă care a pus-o în legătură cu o echipă din Alba Iulia. A fost momentul în care a descoperit că pasiunea ei poate deveni ceva mai mult decât un joc între prieteni. Timp de aproximativ trei ani a făcut naveta între Sibiu și Alba Iulia pentru antrenamente și meciuri.

Pentru mulți adolescenți, un asemenea program ar fi fost suficient cât să renunțe. Pentru Nicoleta a fost doar începutul.

În paralel cu sportul, și-a continuat studiile. A urmat școala la Sibiu, iar la un moment dat a realizat că educația trebuie să rămână la fel de importantă ca performanța sportivă.

A continuat liceul, și-a luat bacalaureatul și a urmat Facultatea de Științe din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Mai întâi a ales specializarea orientată spre antrenorat. Apoi a decis să continue și pe zona educației fizice, pentru a putea deveni profesor. Astăzi îmbină cele două roluri. Predă sport copiilor și continuă să fie activă pe teren.

Un sport despre care aproape nimeni nu vorbește

În 2019, viața sportivei din Rășinari avea să se schimbe într-un mod neașteptat. A fost selecționată pentru a participa la Campionatul European de fotbal de stradă din Olanda. Acolo, România a câștigat titlul european.

Pentru Nicoleta, acel turneu a însemnat mai mult decât o medalie.

A fost momentul în care a înțeles potențialul unui sport despre care foarte puțini români au auzit. Fotbalul de stradă este diferit de fotbalul clasic. Se joacă pe un teren mult mai mic, cu mantinelă, într-un ritm extrem de alert. Echipele sunt formate din trei jucători de câmp și un portar, iar meciurile se desfășoară pe reprize scurte și intense.

Mingea nu iese aproape niciodată din joc, ricoșează constant, iar deciziile trebuie luate în fracțiuni de secundă. „Trebuie să fii atent tot timpul. Mingea poate veni de oriunde”, spune Nicoleta. Dar ceea ce face acest fenomen cu adevărat special nu este formatul jocului. Este scopul lui.

Mai mult decât un sport

Fotbalul de stradă este asociat la nivel internațional cu proiecte sociale dedicate persoanelor vulnerabile. În jurul acestui fenomen s-a construit și proiectul coordonat în România de Mihai Roșu, un timișorean care recrutează, antrenează și organizează din anul 2008 naționala României la fotbal de stradă.

În multe țări, participanții provin din medii dificile, din familii monoparentale, centre de plasament, comunități marginalizate sau din contexte sociale complicate.

„Ideea este simplă. Sportul poate deveni un instrument de integrare și de reconstrucție personală. Pentru multe dintre fete, terenul de joc a fost primul loc în care au simțit că aparțin unui grup. Pentru altele, a fost primul loc în care cineva le-a oferit încredere. Eu cunosc foarte bine această realitate. Am petrecut primii ani din viață într-un centru de plasament, înainte de a reveni în familia biologică”, spune ea.

Nu vorbește des despre această perioadă și nici nu caută compasiune. O menționează doar pentru a explica de ce înțelege atât de bine misiunea proiectului. Pentru ea, fotbalul de stradă nu înseamnă doar competiție. Înseamnă oportunitate.

Rezultate care merită cunoscute

Deși nu sunt promovate pe cât merită, rezultatele obținute de echipele României în ultimii ani sunt impresionante. Au existat titluri europene, podiumuri mondiale și numeroase premii individuale.

Nicoleta a fost desemnată cel mai bun portar la un Campionat Mondial disputat în Statele Unite și cel mai bun portar la nivel european. Colega sa, sibianca Mariana Constantinescu, a fost desemnată cea mai bună jucătoare din lume. În anul 2024, România a jucat finala Campionatului Mondial din Coreea de Sud și a devenit vicecampioană mondială.

În 2025, echipa feminină a continuat seria performanțelor.

La Campionatul European din Elveția a obținut medalia de bronz, iar la Campionatul Mondial din Norvegia s-a clasat pe locul al patrulea.

Lupta din afara terenului

Paradoxul este că cele mai dificile meciuri nu se joacă întotdeauna pe teren. De cele mai multe ori se joacă înainte de plecare. Pentru că participarea la competițiile internaționale presupune costuri pe care echipa trebuie să le acopere aproape singură.

Organizatorii asigură cazarea, masa și logistica pe durata turneelor, însă transportul, cantonamentele și pregătirea rămân în responsabilitatea delegațiilor. Iar aici apar problemele.

Sponsorii sunt puțini, finanțările sunt limitate, iar oamenii implicați în proiect trebuie să găsească soluții de fiecare dată. Există campanii de donații, licitații caritabile și apeluri publice către cei care doresc să sprijine echipa. Uneori funcționează. Alteori mai puțin. Dar nimeni nu renunță.

Poate tocmai pentru că fiecare participare este câștigată de două ori: o dată înainte de plecare și o dată pe teren.

Un nou capitol

Între timp, Nicoleta și-a construit și o carieră în sportul sibian. Este antrenoare și portar la InterStar Sibiu și profesor de educație fizică la Școlile Gimnaziale nr. 21, nr.18 și nr. 8 din Sibiu.

Lucrează zilnic cu copii și spune că încearcă să le transmită exact ceea ce a primit și ea de la sport: încredere, disciplină și bucuria de a face parte dintr-o echipă. În același timp, continuă să promoveze fotbalul de stradă și să vorbească despre un fenomen care, deși produce performanță, rămâne aproape invizibil pentru publicul larg.

Un pas important a fost făcut chiar zilele acestea.

Sâmbătă, la Timișoara, în Piața Victoriei, a fost organizat un nou turneu dedicat fotbalului de stradă, un eveniment prin care organizatorii încearcă să atragă atenția asupra proiectului și să descopere noi participanți.

Următoarea mare provocare este deja la orizont. În luna iulie, echipa își dorește să participe la Campionatul European din Polonia. Apoi, în ianuarie 2027, va urma Campionatul Mondial din Mexic. Va fi o ediție specială pentru România. Pentru prima dată, țara noastră va fi reprezentată atât de o echipă feminină, cât și de una masculină.

O poveste care merită urmărită

Într-o perioadă în care succesul pare să fie măsurat doar prin vizibilitate, povestea Nicoletei Adam demonstrează că există și performanțe care cresc în liniște. Fără campanii spectaculoase. Fără lumina reflectoarelor.

Doar cu multă muncă, drumuri lungi, antrenamente și oameni care refuză să renunțe. O poveste care merită urmărită cu atât mai mult cu cât Nicoleta își dorește să aducă fotbalul de stradă și la Sibiu.

De ani de zile vorbește despre acest sport ori de câte ori are ocazia și încearcă să îi facă pe oameni să înțeleagă că nu este doar o variantă diferită a fotbalului clasic, ci și un instrument prin care pot fi aduși împreună tineri care au nevoie de încredere, de sprijin și de sentimentul că aparțin unei comunități.

Visul ei este ca, într-o zi, sibienii să poată vedea pe viu un turneu de fotbal de stradă organizat în oraș. Își imaginează terenul mobil montat într-o piață publică, echipe venite din mai multe zone ale țării și oameni care descoperă pentru prima dată un sport despre care, deși a adus României rezultate importante, încă se vorbește prea puțin.

„Vreau să îl aducem și la Sibiu și să vadă lumea despre ce este vorba. Înseamnă șansa de a crea noi oportunități pentru copii și tineri, de a descoperi talente și de a demonstra că uneori cele mai importante proiecte se fac în comunități care aleg să creadă în oameni”, încheie ea.