Podul acoperit de la Gura Râului a fost restaurat. Peste 100 de voluntari au lucrat la proiectul Ambulanței pentru Monumente. „A fost o intervenție foarte grea”

Ambulanța pentru Monumente a terminat lucrările de restaurare la podul acoperit din Gura Râului. Podul acoperit este ultimul de acest tip rămas în județul Sibiu și unul dintre cele șapte existente în România.

Evenimentul a fost marcat printr-o întâlnire la care au participat Eugen Vaida, alături de voluntari ai Ambulanței pentru monumente, care au contribuit la restaurare, primarul comunei din Gura Râului, Ioan Toma Zav, profesorul de geografie Dumitru Cîmpean, dar și proprietarul podului.

„Ce facem noi se leagă foarte mult de comunități”

Eugen Vaida a vorbit despre proiect și despre comunitatea pe care a întâlnit-o la Gura Râului.

„După cum știți, ce facem noi se leagă foarte mult de comunități. Nici nu ar avea rost să facem lucrurile acestea dacă nu ar beneficia de pe urma lor foarte mulți oameni. Au fost cinci săptămâni active în sat. Am legat chiar și prietenii cu oamenii.

Ne bucurăm așadar că a venit comunitatea pentru că orice monument istoric este și patrimoniu al comunității, al regiunii, al țării, al Europei și așa mai departe”, a transmis Eugen Vaida.

„A fost o intervenție foarte grea”

El a prezentat și câteva date despre dificultatea intervenției.

„A fost o intervenție foarte grea. Nu ne așteptam să fie atâtea elemente putrede. Inițial am văzut că era doar prăbușit pe o parte, dar când am dezgropat era moloz peste tot, era pământ, am observat că mai are încă o talpă, dedesubt încă o talpă. Erau putrede și ne-am dat seama că a  trebuit să înlocuim de patru ori mai multe elemente decât ne-am propus inițial.

Au fost peste 100 de voluntari. Vreau să le mulțumesc pentru că ei au fost sufletul acestei intervenții. Voluntari care au venit din toată țara, studenți la arhitectură, studenți la industria lemnului, tineri profesioniști, ingineri. Să știți că tinerii aceștia din România își doresc să salveze patrimoniul. Mi-aș dori să fie și cei de la țară mai implicați, dar asta e situația deocamdată. Și eu sunt de la țară, am avut ocazia asta să învăț la oraș și să-mi dau seama de anumite lucruri. Încercăm să aducem voluntariatul și în mediul rural. Acesta este unul dintre obiective”, a spus el.

„Cred că unii fără alții nu puteam”

Podul este datat dendrocronologic între 1859 și 1860 și este ultimul de acest tip rămas în județul Sibiu. Sorin, proprietarul lui, a mulțumit tuturor celor implicați în proiect.

„Eu vreau doar să mulțumesc Ambulanței și primăriei pentru că împreună noi am făcut un mix pentru a face realizabilă restaurarea acestui pod. Cred că unii fără alții nu puteam. Este o onoare pentru noi și o mare emoție că am reușit să-l restaurăm. Stăm pe o podină de 180 de ani, e un sentiment unic. Acest pod va fi deschis din când în când pentru evenimente culturale programate de comunitate”, a spus acesta.

Și primarul le-a mulțumit tuturor celor implicați.

„La mine rămâne doar partea de mulțumire. La preluarea mandatului am avut o discuție cu vecinul, Sorin, despre acest proiect. Totodată, familia a găsit varianta cu Eugen de la Ambulanța pentru monumente. Am fost deschiși tot timpul. Am avut o înțelegere bună de la început. Mulțumim familiei, mulțumiri Eugen. Mulțumesc domnului profesor Dumitru Cîmpean pentru o frumoasă poveste spusă despre istoricul acestui pod”, a spus și primarul comunei.

Istorie și legende

O istorie scurtă a fost realizată de profesorul Dumitru Cîmpean. Podul acoperit de la Gura Râului este, alături de „Biserica Mică”, unul dintre cele două monumente istorice ale satului. Cunoscut și ca „Podul Morii”, a fost ridicat în secolul XIX folosind sistemul de „grinzi cu zăbrele”, care îi permite să acopere o deschidere de circa 12 metri fără sprijin în albia râului Cibin — important pentru că râul venea adesea vijelios (ultima inundație majoră a fost în 1948, când o fată și-a pierdut viața).

Cea mai importantă sursă documentară despre pod și despre moara alăturată („Moara lu’ Cornel”) este monografia satului scrisă în 1894 de preotul Ioachim Muntean. O legendă spune că zona ar fi fost cândva adăpostul unei cete de voinici conduse de „Breazu”, care mai târziu s-a înțeles cu localnicii să se așeze acolo, ridicând și o moară.

„Nu vă pot spune ce bucurie am pentru reușita lor. Trei săptămâni au stat și la mine acești oameni minunați. De aceea sunt și răgușit, că într-o seară am cântat cu ei până pe la 12:30, ei și știu și să cânte și să lucreze. Reușita acestui pod constă în calitatea restaurării și în faptul că dacă noi vom putea să fim atât de isteți, să nu zic altfel, să-l valorificăm în continuare, acest pod va dăinui, cum am scris și în povestea lui, prin cultură și turism. Amintirile legate de acest pod sunt fantastice. Eu am găsit și o legendă foarte frumoasă cu niște voinici de aici de peste deal care se pare că la un moment dat furau vitele sătenilor. S-au împăcat, au fost lăsați să se așeze în zona aceasta și mai mult, ca să-i determine să fie mai amabili, se pare că le-au construit și o moară. Și asta-i legenda, după monografia scrisă la 1896. Acest haiduc cu ceata lui Breazu de peste deal se pare că a primit în dar o moară ca să-și macine grânele și ca să-i împace cu gurenii noștri, cu oamenii satului”, a declarat acesta pentru turnulsfatului.ro.