Mănăstirea de la Măgura-Jina și-a sărbătorit al doilea hram, la peste 30 de ani de la înființare

Sute de credincioși din zona Săliștei s-au adunat la finalul săptămânii trecute la Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de la Măgura-Jina, județul Sibiu, pentru cel de-al doilea hram al lăcașului, ziua icoanei „Prodromiţa”. Slujba a fost condusă de Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului, potrivit site-ului mitropoliei.

Alături de el au slujit mai mulți preoți din zonă: arhimandritul Calinic Teslevici (care coordonează mănăstirile din Arhiepiscopia Sibiului), protopopul de Săliște, Petru-Toader Damian, și alți preoți din împrejurimi. La final, Mitropolitul Laurențiu a explicat celor prezenți o pildă din Evanghelie, vindecarea unui om paralizat, în orașul Capernaum.

„Între păcat și boală există o legătură”

Mitropolitul a vorbit despre mila lui Hristos pentru oamenii care suferă, dar și despre o idee mai puțin obișnuită. Că, uneori, bolile trupești pot fi legate de păcate.

„Prima învăţătură a Evangheliei de astăzi este aceea că Mântuitorul Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat, ca Cel care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, a avut o milă deosebită faţă de suferinţa umană.

Pe cei care i-au adus la El i-a vindecat, dar de multe ori le-a ieşit El în întâmpinare şi i-a vindecat pe cei care nici nu se aşteptau, aşa cum i-a vindecat pe cei doi demonizaţi.

În al doilea rând, observăm un lucru care trebuie să ne dea de gândit nouă, şi anume că între păcat şi boală există o legătură, o dependenţă.

Nu toate bolile, nu toate suferinţele au la baza lor păcatul şi nici toate păcatele nu atrag după ele suferinţe, dar foarte multe din păcatele pe care noi le considerăm a fi doar sufleteşti pot atrage suferinţe trupeşti mari şi grave.”

Ierarhul a explicat că Hristos l-a vindecat mai întâi pe om „la suflet”, fără să spună tuturor ce păcat a dus la boala lui, la fel cum, spune Mitropolitul, se întâmplă și astăzi când cineva își spune păcatele unui preot:

„Observăm pedagogia dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos Care, ca un mare duhovnic, a cunoscut păcatul care a atras după sine boala neputinţei, paralizia celui care a fost adus în faţa sa, dar nu i-a dezvăluit păcatul. Le-a mai spus şi altora: «Vezi de acum înainte să nu mai greşeşti ca să nu-ţi fie ţie mai rău!», de aceea şi nouă, când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu nu ni le pune în faţă tot timpul, ci ne lasă pe noi să avem conştiinţa curată şi aceasta să ne mustre pe noi, în aşa fel încât să nu mai păcătuim ca să nu cumva să suferim şi neputinţe de acestea trupeşti.”

La final, Mitropolitul a spus că toți suntem datori să-i ajutăm pe cei care trec prin suferință, mai ales atunci când ne unim mai mulți pentru o faptă bună: „Suntem obligaţi să privim împrejur şi să-i ajutăm pe cei care sunt în suferinţă, pentru ca Dumnezeu să se milostivească şi de noi, iar ajutorul pe care îl putem da noi, îl dăm împreună şi întotdeauna când ne unim în fapte bune mai mulţi, fapta aceea este mai bine primită în faţa lui Dumnezeu.”

Mulțumiri pentru sprijinul acordat mănăstirii

Nicon Sturza, duhovnicul (preotul care îndrumă din punct de vedere religios) mănăstirii, i-a mulțumit Mitropolitului pentru vizită și pentru grija arătată de-a lungul timpului comunității de maici și credincioșilor:

„Dragostea cea mare părintească pe care o aveţi cu deosebire spre cinul monahal şi spre mănăstirea noastră, pe care aţi luat-o sub ocrotirea părintească mai profundă, v-a silit să urcaţi muntele aici, la noi. Mulţumim în numele obştii, în numele părinţilor şi a credincioşilor noştri dragi pentru binecuvântarea şi dragostea pe care ni le-aţi împărtăşit şi pentru cuvântul adânc şi profund pe care ni l-aţi pus la inimă.”

Cum a apărut mănăstirea

Mănăstirea se află la limita dintre județul Sibiu și județul Alba. A fost înființată în 1993 de maica Maria Streulea, care fusese călugăriță la Mănăstirea Râmeţ, dar a fost dată afară din mănăstire în 1959, printr-un decret al regimului comunist care interzicea multe forme de viață monahală.

După Revoluția din 1989, maica Maria a vrut din nou să trăiască într-o mănăstire. Împreună cu credincioși și preoți din satul Jina, a cumpărat o parte din terenul pe care se află astăzi mănăstirea; cealaltă parte a fost donată de o familie din zonă.

Biserica și clădirile din jur au fost construite cu ajutorul ciobanilor care își petrec o mare parte din an la munte, în această zonă, dar și cu sprijinul altor credincioși. Biserica a fost sfințită în 1999 de Preasfințitul Visarion, care era la vremea respectivă episcop-ajutor în Arhiepiscopia Sibiului (astăzi este episcop al Tulcii).

Maica Maria Streulea a murit în 2009. În prezent, mănăstirea este condusă de maica Olimpiada Barbu, iar pentru ciobanii din zonă, locul a rămas un punct de liniște și de sprijin duhovnicesc.

Citește și: