Au investit banii strânși pentru casă într-un centru pentru copii. La AutismPlay, Elena și Adrian mizează pe învățarea prin joacă

Elena și Adrian, doi sibieni în vârste de 36 și 40 de ani, au renunțat la planul de a-și construi propria casă și au investit aproximativ 25.000 de euro într-un centru pentru dezvoltarea și integrarea copiilor, deschis în primăvară la Sibiu. La AutismPlay, cei doi spun că au încercat să creeze un spațiu diferit de modelul clasic de terapie, în care copiii să învețe prin joacă și activități adaptate fiecăruia, iar părinții să fie implicați direct în proces.

„Câte degete ai la o mână?”, îl întreabă Elena pe unul dintre copiii așezați la masa din fața ei.

„Cinci.”

„Și la amândouă?”

Răspunsul nu vine din prima. Elena repetă întrebarea și îi arată degetele. În cele din urmă apare și „zece”. Alături, o fetiță numără pe degete pentru a afla cât fac trei plus trei, apoi caută cifra șase printre materialele de pe masă.

Așa arată una dintre activitățile desfășurate la AutismPlay, într-un spațiu cu rafturi pline de jocuri și materiale din lemn, o bucătărie de jucărie și chiar un panou de cățărat.

„N-am mai făcut casa și am băgat banii în centru”

Elena lucrează de mai mulți ani cu copii din spectrul autist și spune că ideea propriului centru s-a conturat după experiența acumulată în domeniu.

„Am vrut alte condiții, alt mod de abordare față de copii. Noi lucrăm foarte mult pe metoda Montessori, totul se joacă, totul se învață prin joc, pe nevoia copilului. Cât poate copilul să ducă, cât nu poate să ducă. Nu obligăm copiii, nu facem nimic forțat. De asta am vrut un loc pentru ei unde să se simtă relaxați, să fie un mediu sigur”, povestește Elena.

Cei doi au încercat inițial să obțină fonduri europene, însă după ce au constatat că procesul este unul prea anevoios, au decis să pornească folosind economiile strânse pentru a-și construi o casă.

„N-am mai făcut casa și am băgat banii în centru. Am renunțat să ne facem casa”, spune Adrian.

Investiția a ajuns, potrivit lui, la aproximativ 22.000-25.000 de euro și ar fi fost considerabil mai mare dacă Elena nu ar fi avut deja o parte dintre materialele Montessori cumpărate de-a lungul anilor.

Spațiul are aproximativ 200 de metri pătrați, trei camere pentru activități, două băi, o sală de așteptare pentru părinți, un birou și alte spații auxiliare.

De la magazin și aeroport la un panou de cățărat

Turul începe în sala de așteptare. Urmează locul în care copiii își schimbă încălțămintea și își lasă hainele, apoi camerele în care se lucrează individual sau în grupuri mici.

Pe rafturi sunt ferme, magazine, aeroporturi, jocuri despre meserii și emoții, piese de construit, materiale pentru școală și activități senzoriale.

Copiii pot alege și singuri cu ce vor să se joace înainte de activitatea propusă de Elena, iar materialele sunt schimbate frecvent.

„Foarte mult le place să gătească, să se joace la bucătărie, să construiască și să se joace cu apa. Fiecare are câte o preferință. Unul vrea pasăre, altul vrea mașină, altul vrea jucării cu zgomot”, explică Elena.

Din punctul ei de vedere, tocmai aceste preferințe pot deveni instrumente de lucru. Unii copii învață mai ușor prin muzică, alții întinși pe podea sau folosind un anumit joc.

Într-una dintre camere se află și un panou de cățărat. Elena spune că a fost montat pentru copiii cărora le place să se cațere, astfel încât să aibă un loc sigur pentru asta în loc să urce pe mobilier.

Și alte detalii ale spațiului au fost adaptate din motive de siguranță. Țevile și caloriferele sunt mascate, iar o sobă a trebuit protejată după o întâmplare chiar din prima zi de funcționare.

„Nu mă gândeam că o să am o problemă cu soba, dar chiar în prima zi și-a băgat un copil jucăria acolo și a trebuit să maschez și chestia asta. Au idei”, spune Elena râzând.

„Vrem să-i integrăm, nu să-i schimbăm”

O mare parte a activităților este concentrată, spune Elena, pe autonomia copilului: să poată merge singur la baie, să mănânce, să-și recunoască lucrurile, să-și aleagă hainele, să ceară ceea ce are nevoie sau să înțeleagă anumite pericole.

„Noi tindem foarte mult să-i integrăm, nu să-i schimbăm. Lucrăm foarte mult pe partea de independență, să se descurce singur”, spune Elena.

Fondatorii spun că abordarea centrului a fost influențată și de cursurile și experiențele avute în Norvegia, unde au observat un stil de lucru mai relaxat, bazat pe joc și stimularea autonomiei. În documentul de prezentare al centrului, ei descriu modelul AutismPlay ca pe o combinație între metodele din țările nordice și principii Montessori.

Elena preferă inclusiv termenul de „pedagog recuperator” celui de terapeut.

„Pedagogul se joacă cu copilul, îl recuperează prin joacă, astfel încât să fie simplu pentru copil, să nu fie o povară”, explică ea.

Este perspectiva pe care Elena spune că și-a format-o după anii de lucru în domeniu: susține că un copil poate răspunde mai bine atunci când exercițiul este adaptat intereselor sale și nu este perceput ca o activitate rigidă.

Părintele nu rămâne la ușă

Un alt element pe care cei doi au vrut să pună accent este implicarea familiei.

La AutismPlay, părinții pot rămâne și pot asista la activități. Primesc și filmări sau mesaje despre ceea ce s-a lucrat, astfel încât anumite exerciții să poată fi continuate acasă.

„Părintele trebuie să fie alături de mine, coleg cu mine”, spune Elena.

Adrian vorbește despre un „trio” format din copil, părinte și pedagog: „Dacă unul din acest trio lipsește, cam greu funcționează”.

Centrul oferă și un serviciu separat pentru situațiile în care părinții au nevoie să-și lase copilul pentru câteva ore într-un loc supravegheat, cât timp au de rezolvat diferite probleme și nu au cu cine să îl lase.

Nu este vorba despre terapie în acest caz, subliniază cei doi. Serviciul se face cu programare, iar copilul rămâne temporar în grija unei persoane din centru și participă la diferite activități.

„Este un spațiu sigur în care poți să-ți lași copilul, să știi că este alături de cineva care are grijă de el”, explică Adrian.

AutismPlay nu lucrează exclusiv cu copii din spectrul autist. Centrul oferă și activități de dezvoltare și pregătire pentru școală sau grădiniță pentru alți copii, iar fondatorii spun că interacțiunea dintre ei poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale.

Deocamdată sunt „pe linia de plutire”

La câteva luni de la deschidere, la AutismPlay vin până în 15 copii. Majoritatea au ajuns prin recomandări, spun fondatorii, iar o parte sunt copii cu care Elena lucra și înainte de deschiderea propriului centru.

Activitățile se desfășoară individual sau în grupuri de câte doi-trei copii, formați în funcție de nivelul și nevoile lor, nu neapărat după vârstă.

Contribuția este de 120 de lei pentru o oră de activitate de grup și de 180 de lei pentru una individuală. Numărul orelor diferă de la un copil la altul și în funcție de posibilitățile familiei. Asociația se susține și prin sponsorizări și redirecționări din impozit.

„Suntem la început, dar deocamdată ne ținem pe linia de plutire”, spune Adrian.

Deocamdată, centrul funcționează în principal cu cei doi, iar următoarea etapă este creșterea echipei. Spațiul a fost gândit pentru a putea ajunge, în timp, la aproximativ 50 de copii.

Acesta este, pentru moment, pragul spre care se uită Elena și Adrian: să dezvolte centrul până la capacitatea pentru care l-au gândit și să formeze echipa necesară.

După aceea, mai văd, spun ei.

Centrul Autism Play se află pe strada Cristian Nr. 21 din Sibiu, iar cei interesați de seviciile lor pot suna la numărul 0758283816, accesa pagina de Facebook Autism Play sau site-ul autismplay.ro