Legea e lege, dar nu e acceași pentru toți. Cu ce e diferită „Regina Maria” de mama care a intrat în greva foamei pentru Brukenthal?

Voi pune două situații în oglindă. Care este diferența?

La începutul lunii septembrie, la școala „Regina Maria” au amestecat clasele pregătitoare într-o ședință închisă, fără părinți, fără tragere la sorți. Au fost părinții care au reclamat. În două zile a venit o comisie de la ISJ, a găsit ce era de găsit, a spus clar că legea nu s-a respectat și a obligat școala să refacă totul, pentru toți cei peste 100 de copii.

Directoarea a stat în fața a peste 80 de părinți și a zis: îmi asum vina. Au fost două zile de la reclamație la soluție.

Mai mult, părinții au atras atenția că intervalul rămas până luni, când copiii trebuie să revină la ore, este prea scurt pentru ca noile liste să fie validate corect și că se poate face un nou viciu de procedură pentru că listele nu mai apucă să fie avizate și afișate la timp.

Dar li s-a spus că modificările vor ajunge chiar în seara aceaste la inspectorat, se încarcă în machetă și vor ajunge pe masa ministrului la semnat, iar luni copiii vor începe școala. Se vor sări o serie de pași (termenul de 5 zile pentru aprobarea în CA, cel de 3 zile pentru afișarea listelor finale) pentru ca această școală să intre în legalitate. Pentru ca legea să fie respectată.

Dar să ne întoarcem în urmă cu un an, tot în Sibiu. Oana Corina Rogojanu, mama unei eleve de la „Brukenthal”, cerea același lucru, nici mai mult, nici mai puțin. Să se respecte legea.

Copiii de acolo învață oficial în limba germană, dar la Bacalaureat sunt obligați la o probă pe care n-ar trebui s-o dea, pentru că doar 56% din materii se predau în germană.

Ea a cerut aplicarea legii 198/2023. Nimeni n-a venit s-o verifice în două zile. A dormit pe trotuarul din fața Ministerului Educației. A intrat în greva foamei. A treia zi a ajuns la spital, cu perfuzii. A șaptea zi, tot fără răspuns, doar o promisiune că „se lucrează la asta”. Ministrul a recunoscut, în sfârșit, că legea se încalcă. Și apoi? Nimic. Peste o lună, era din nou în stradă, la poarta de la Cotroceni, spunând că vrea să doarmă acolo până o primește președintele. Pentru că nimic nu s-a schimbat. Nici până azi.

Punem acum cele două povești în oglindă. Într-un caz, o reclamație normală, la un forum superior, a mișcat tot aparatul statului în 48 de ore.

În celălalt, o femeie a trebuit să-și pună sănătatea în pericol, în public, ca să obțină doar o recunoaștere verbală, fără nicio măsură concretă după ea.

Deci? Legea trebuie să fie lege! Dar nu aceeași pentru toți.

Citește și: