„Cine face investiția asta în oameni?”. Cum se ține în viață un after-school social la Sibiu: 2.000 de euro pe lună pentru 25 de copii fără posibilități acasă – bani strânși din bazaruri, colinde și parteneri din străinătate

În mijlocul cartierului Gușterița, într-o șură veche de peste o sută de ani, 25 de copii din familii sărace vin în fiecare zi după ore. Își fac temele cu un pedagog, primesc o masă caldă, se joacă în curte și stau de vorbă cu cineva care are timp pentru ei. Programul social „Șura dă Aripi” a pornit în toamna anului 2022 cu 15 copii și în această săptămână a intrat în al cincilea an școlar. Este singura oportunitate pentru ca acești copii să aibă o rampă de lansare în societatea de azi: să studieze, să învețe o meserie sau să devină oameni buni.

Dar întrebarea esențială nu este câți reușesc să o facă, ci cum se menține un astfel de program – care sunt nevoile, cui îi pasă că cineva undeva se încăpățânează să caute lună de lună surse pentru a ține în viață un spațiu vital pentru niște copii și, mai ales, cum răspunde societatea?

Cu acest gând i-am solicitat un interviu preotului Alexandru Ioniță, de la Parohia Ortodoxă Gușterița, care a înființat, de fapt, programul de after-school, pe care l-a numit „Șura dă Aripi”. Aflu că puține luni din acești 5 ani au început cu certitudinea că se va și încheia. Un after-school ca acesta „costă” minimum 2.000 de euro pe lună, bani care sunt strânși din colinde, din donații mici care vin inclusiv de la parteneri din străinătate, dar și din răspunsul unor companii cărora părintele le scrie, deși nici măcar nu le cunoaște.

„Șura asta nu poate să fie numai culturală”

„Am reabilitat Șura Culturală și aici am început să organizăm evenimente culturale, dar la scurt timp mi-am dat seama că ea nu poate să fie numai culturală, ci și socială, că nevoile mari aici sunt sociale, mai mult decât culturale. Mulți din cei cu care eu, ca preot, intru în contact sunt cei care mai urgent au o nevoie concretă: mâncare, haine, casă, acoperiș, căldură iarna”, povestește preotul Alexandru Ioniță.

Copiii au fost cei pe care îi vedea zilnic la Școala 11, aflată vizavi de biserică. „Îi vezi că după școală nu fug direct spre casă, cum pleacă alții. Rămân mulți așa, pe lângă școală, se mai joacă, mai vorbesc, nu pare că au mare atracție pentru a merge spre casă. Și mi-am dat seama că trebuie să facem ceva pentru ei”, își amintește preotul.

După pandemie, în Șură au început activități punctuale – un atelier, un curs de muzică, o piesă de teatru, un concert, dar care erau organizate atunci când se putea, cu voluntari și cunoscuți. Copiii au răspuns de fiecare dată, însă nu era suficient. „Am început să adun lucruri, să adun haine, așa cum am făcut recent cu bicicletele, să adun chiar materiale de construcții, tot felul de lucruri care se pot refolosi, și să le dau familiilor lor, dar nu puteam să-i ajut pe toți. Mereu apăreau alții. Și atunci mi-am dat seama că din multe familii care sunt aici cu nevoi mari trebuie să aleg o grupă de copii, să avem o limită, de care într-adevăr să ne putem ocupa pe termen lung”, explică preotul.

Primii bani au fost obținuți la Maratonul Internațional Sibiu

Programul nu ar fi putut începe fără un buget inițial. Acesta a venit de la Maratonul Internațional Sibiu din 2021, unde proiectul a fost înscris în lista cauzelor ce puteau fi susținute de alergători.

„Aveam nevoie de o sumă de bani cu care să fim siguri că două-trei luni putem activa. Am participat la maraton, am făcut cunoscut proiectul prin maraton și am strâns peste 3.000 de euro atunci”, ne spune preotul Alexandru Ioniță.

Cu acei bani a început programul, la care s-au înscris 15 copii. Astăzi sunt 25 înscriși, plus câțiva adolescenți care „gravitează” în jurul Șurii. Chiar și cei mai mari nu renunță să treacă pe aici. „Au zis că și dacă nu le dăm mâncare, ei vor să mai stea pe aici, pe lângă noi. Nu există alt loc mai bun să stea; mai ales, dacă sunt mai mari, au nevoie să vorbească puțin, să socializeze. În afară de Șura Culturală, în Gușterița nu ai un loc potrivit pentru adolescenți, nu există nici un loc de joacă, nici un parc”, constată preotul.

2.000 de euro pe lună: un salariu pentru pedagog și alimente

L-am întrebat despre costuri. Suma e împărțită simplu: jumătate înseamnă salariul pedagogului, jumătate înseamnă mâncarea.

„Minim 2.000 de euro e costul lunar al programului. Din această sumă, 1.000 de euro e salariul doamnei pedagog, cu tot cu taxe – adică ea primește 3.000 de lei, restul sunt taxele. Și cealaltă jumătate o plătim pe alimente și pe bucătăreasă”, detaliază preotul Alexandru Ioniță.

„Se întâmplă că mai găsesc pe cineva și-mi zice «hai că vă dau un sac de cartofi», și nu mai cumpărăm anumite lucruri. Dar nu poți să ai o zi în care gătești numai din ce ai primit. Tot trebuie să mai cumperi niște carne sau niște brânză, și tot cumpărăm la două-trei zile câte ceva”, adaugă preotul.

Bazaruri, colinde și scrisori către firme

Cea mai grea parte a programului nu este programul în sine. Copiii vin, învață, își fac temele, mănâncă și pleacă acasă sătui. Greu este să existe banii pentru luna următoare.

Sursele sunt câteva evenimente organizate an de an și o muncă permanentă de fundraising. La începutul lunii octombrie au loc Zilele Recoltei, urmate de Bazarul de Crăciun și de cel de Paște. „Anul trecut, în octombrie, am strâns aproape 2.000 de euro la Zilele Recoltei, iar de Crăciun cred că aproximativ 1.000 de euro”, recunoaște preotul. Sunt sume care prelungește viața programului de after-school pentru încă o lună, uneori – două.

În spatele acestor evenimente stă un grup de femei din cartier, care se întâlnesc la șezătoarea care se ține săptămânal la Șură. „Ele investesc din timpul lor, munca lor și câteodată mai aduc de acasă produse când e nevoie – toate au grădini acasă”, povestește preotul Ioniță despre cum se încheagă comunitatea din acest cartier mărginaș al Sibiului.

O altă sursă este corul de copii Dia.Logos, pe care preotul îl coordonează în oraș. Repetițiile încep toamna și au un scop foarte concret. „Muncim de acuma, din septembrie până în decembrie; iar tot acest efort și toate repetițiile săptămânale sunt ca să putem cânta colinde și să putem primi sponsorizări pe care, de fapt, le folosim aici, la after-school”, spune acesta. Ne oferă și un exemplu: anul trecut, o companie colindată de copii corului înființat de Alexandru Ioniță a oferit o sponsorizare de 10.000 de lei. „Le mulțumim de la început de un dulce, dar că noi avem alte nevoi”, precizează preotul.

Activitățile de fundraising despre care am menționat mai sus sunt, de obicei, principale pentru o organizație non-guvernamentală. Având în vedere specificul activității de preot, și acest lucru cade în sarcina lui, iar acest lucru se întâmplă și prin scrisori trimise firmelor necunoscute, dar și apeluri la prieteni și la cunoștințe, inclusiv la profesori și preoți din Germania, unde Ioniță a studiat și a reușit să aibă legături academice. De acolo se organizează chiar uneori colecte pentru programul din Gușterița.

Finanțările publice – precum ar fi agendele orașului sau ale județului – nu au funcționat pentru acest tip de program. Banii vin pentru activități punctuale. „Ei finanțează activități restrânse, cum ar fi un festival sau un eveniment care se întâmplă într-o perioadă anumită de timp – o zi sau două”, explică preotul.

„Avem nevoie de sume mici, dar constant”

Pentru ca programul să existe e nevoie însă de sume previzibile. Sume mici, dar care vin constant.

„Avem nevoie constant de mici donații. Dacă ar fi mai mulți oameni care ar înțelege această metodă și ar dona lunar câte 50 de lei – sumă pe care cei care au un salariu bunicel și-o permit să o doneze – ar fi mai ușor să știm că pe luna în curs avem măcar câteva sute bune de lei și e ceva previzibil. Previzibilitatea asta e grea, pentru că dacă nu știi cât ai de la lună la lună, te macină prea mult, te zbați”, spune preotul Alexandru Ioniță.

A doua mare șansă, spune el, sunt firmele care își pot redirecționa o parte din impozit către o cauză socială. „Unii pot aloca ușor 10.000 de lei. Dar pentru mine, ca preot, să mă duc să cer este enorm de greu, și de fapt foarte rar oferă cineva atâția bani. De aceea, instrumentul alocării a 3,5% din impozitul pe venit, pus la dispoziție anual de stat, este o oportunitate pentru noi”, spune preotul.

Bineînțeles, nevoile sunt comunicate în primul rând comunității locale. Ioniță spune că face des apel în parohie, în legătură cu mesele de pomenire. „Le spun: în loc să mergeți la restaurant cu rudele și cu prietenii, oferiți o masă aici și faceți pomană cu copiii care acasă nu au nici măcar curent electric”, spune preotul. Foarte puțini răspund, constată el.

Pedagogul, cheia programului de after-school din Gușterița

Cheia programului rămâne pedagogul Marinela Ignat, care e prezentă de la început. A fost aleasă în urma unui anunț pe Facebook la care au răspuns cinci femei. „Programul acesta este în al cincilea an, datorită ei. Dacă nu era ea așa de bună în ceea ce face și nu făcea cu drag activitatea asta, nu mă chinuiam eu să trag pentru niciun om, pentru că mie mi-e foarte greu să găsesc fondurile. Ea este persoana-cheie și pentru că ea face bine ce face, eu sunt încurajat să trag pe partea mea”, spune preotul.

„Sunt romi, nu are sens să-i ajuți” – exemplul care combate stereotipul

Copiii din program sunt din Gușterița, din familii sărace, cei mai mulți de etnie romă. Preotul spune că nu vede în asta un obstacol, în ciuda stereotipurilor din societate precum că ajutorul oferit acestora e fără rezultat, pentru că oricum revin la stilul lor de viață. E o investiție făcută în timp, argumentează preotul, și ne oferă și exemple.

„Am văzut chiar în anii aceștia că un copil, dacă la timp potrivit e ajutat, poate să depășească un anumit prag. Sunt copii care au fost aici la Șură chiar de la început, îi știu pe toți pe nume. Acum au reușit să depășească clasa a VI-a. În trei ani ies cu documente și pot lucra în fabricile din Sibiu, care la rândul lor caută oameni. Astăzi legislația nu te mai lasă să angajezi fără opt clase, și cei mai mulți nu au opt clase. Foarte puțini din părinții lor au opt clase”, spune preotul Alexandru Ioniță.

Spre exemplu, unul dintre copiii de la prima grupă, aflat atunci în clasa a treia, este acum la un liceu tehnologic și urmează cursurile în sistem dual. A făcut practica la companii precum Compa și urmează să lucreze. „Mai trece pe la Șură, uneori ca să ceară un sfat, alteori ca să întrebe dacă poate ajuta la ceva prin curte (…) Cred că se poate schimba ceva, dar investiția este mare. Ca să schimbi un om, să-l ajuți, e greu. Investiția este mare. Marea întrebare e cine face investiția asta în oameni”, punctează preotul.

Răspuns la replica „Lasă că biserica are bani”: „Le-aș arăta frumos contabilitatea”

Cererea din cartier depășește demult capacitatea programului. Vin mame care cer un loc, vin familii noi care întreabă, iar răspunsul este de cele mai multe ori că nu se poate. „Ar mai fi nevoie de minim încă o grupă, pentru că sunt copii care au nevoie. Dar nu putem noi”, spune preotul.

Inevitabil, având în vedere că programul este organizat pe lângă și de către o parohie, l-am întrebat pe preotul Alexandru Ioniță cum le răspunde celor care spun că nu vor să doneze pentru activități care au tangență cu o biserică, având ca principal argument faptul că „biserica are bani”. „Ar fi bine dacă cei care zic așa ar veni și ar discuta și s-ar lăsa lămuriți, pentru că aruncă o astfel de vorbă fără să cunoască detaliile. Le-aș arăta frumos contabilitatea, ce venituri are parohia și de unde. Noi nu accesăm fonduri, avem doar micile donații care se adună în biserică”, răspunde părintele.

Cum poate fi sprijinit programul „Șura dă Aripi”

Programul „Șura dă Aripi” funcționează zilnic, în timpul anului școlar, în curtea Parohiei Ortodoxe Gușterița, în cadrul Șurii Culturale. Poate fi sprijinit prin donații lunare mici, prin sponsorizări din partea firmelor și prin redirecționarea unei părți din impozit, dar și prin voluntariat, alimente sau mese oferite copiilor. Donațile se fac pe contul Asociației Dia.Logos – IBAN RO51BTRLRONCRT0332170001

Detalii despre program și despre modalitățile de donație sunt disponibile pe pagina de Facebook a after-school-ului „Șura dă Aripi”.