Nopăi, Rawdia aproape m-a împăcat cu verdeața!

13 Noiembrie 2016 21:46

Prima oară am fost la Copacul vieții, restaurantul raw vegan care n-a rezistat la Sibiu decât puține luni, prin 2014. Apoi, absolut din greșeală, am mai nimerit într-un astfel de loc prin străinătățuri. Nici prima, nici a doua oară, bucătăria raw vegană nu mi-a făcut deloc cu ochiul. Și ne-am văzut fiecare de drum, ca doi adulți care nu se înțeleg, dar se respectă (cu excepția prăjiturilor, demențiale de-a dreptul).

Și pentru că mintea omului, în general, e mai scurtă, am zis că a treia oară o fi cu noroc și într-una din serile trecute m-am oprit pe la Rawdia. Restaurant vegan (slavă focului!) și raw vegan recent deschis în capătul dinspre civilizație al Căii Cisnădiei. De nu m-aș fi dus să-l caut, aveam toate șansele să trec pe lângă restaurant fără să îl remarc. E discret pe din-afară și extrem de mic înăuntru. Sunt două mese cu câte două locuri și una cu trei, așezate într-o cămăruță unde este și biroul la care se face și contabilitatea primară și necesarul pentru a doua zi. Un perete de sticlă desparte zona de restaurant de bucătărie. Atmosfera este – să nu înțelegeți greșit – una caldă, chiar un pic prea ”caldă”, alunecând înspre hipstereala micilor ponei (asta pentru părinții care au fetițe) prin mesajele motivaționale de pe pereți și mese. ”Iubire, restul sunt ingrediente” sau ”despre iubire nu poți să înveți nimic. iubirea vine pe aripile grației” sunt două astfel de mesaje pe care nu ai cum să le ratezi la Rawdia.

Meniul nu este unul fix. Alături de meniul zilei, vei primi un meniu care se schimbă după cum se modifică și verdețurile sau semințele sau legumele aduse în bucătărie, ți se va explica. La vizita noastră, la Rawdia puteai cere ca aperitiv pateu de migdale, icre de amaranth sau ”brânzică de caju”. Aveau și două supe, una cremă de legume și una raw de ciuperci pleurotus. Ca fel principal, pe lângă pizza raw, mai aveam de ales o tartă cu ciuperci și spanac. Deserturile erau patru (ciocolată raw, tartă vegană cu fructe de sezon, tort cu ciocolată și un tort crunch cu caramel), iar băuturile în număr de trei: lapte de migdale, smoothie de zmeură și ceai de ghimbir. Fiecare preparat are enumerate ingredientele, iar prețurile… prețurile sunt peste media restaurantelor clasice, în mod clar.

Pentru că eram doi adulți și un prunc crescut – asemenea tatălui – fără mare educație vegană, nu ne-am prea aruncat la ce am citit în meniu. Așa că am cerut un meniu al zilei, o pizza raw care ne-a fost recomandată drept ”foarte bună” și trufe de ciocolată pentru cel mic (preventiv, a mâncat niște pui acasă), plus alte două deserturi: tarta cu fructe (vegană) și tortul crunch. De băut n-am mai cerut, am clătit gura cu apa cu lămâie și mentă așezată pe fiecare masă.

Meniul zilei însemna o supă cremă de legume, apoi o conopidă cu maioneză și roșii și pâine integrală dospită cu maia. Supa caldă (morcov, țelină, ardei, conopidă, roșii, dovlecel, ceapă, usturoi, broccoli, ulei de măsline) a fost chiar bună. Și în cantitate apreciabilă. Cu un gust foarte proaspăt și ușor. Iar felul principal al meniului a fost prima mâncare raw vegană pe care am putut-o termina. Conopida cu morcov, țelină, caju, mărar, usturoi, roșii, suc de lămâie și ulei de măsline chiar avea un gust pe care l-am putut mesteca mult timp între măsele, astfel că am terminat tot. Pâinea adusă alături n-am prea putut să o ”asortez” niciunui fel de mâncare, deși avea un gust bun.

Dar nu sunt făcut să fiu raw vegan. Așa că la pizza raw ce ne-a fost recomandată, eu am făcut un pas înapoi. Pizza asta însemna, de fapt, două triunghiuri în care, potrivit meniului, erau combinate migdale, in, usturoi, roșii, ardei gras, măr, busuioc, măsline, oregano, fulgi de drojdie inactivă, caju, suc de lămâie, ceapă, mărar, ciuperci, măsline, rucola, ardei iute și ulei. După două îmbucături din pizza asta, deși comestibilă, a trebuit să mă declar învins de gustul prea raw.

Am trecut rapid peste acest insucces, odată cu venirea deserturilor. Încă o dată mi-am bătut în ditamai piroanele credința că cele mai bune deserturi la vegetarieni le găsești. Trufele de ciocolată ale pruncului au fost de-o finețe greu de egalat de laptele oricărei ”văcuțe de la munte”. Tarta cu fructe a fost ok (adică nici, nici), dar tortul cu crunch de caramel a fost o adevărată feerie a gusturilor. Migdale, curmale, smochine, miere, sare, tahni, suc de portocale, lucuma, vanilie, ulei de cocos, amaranth, nucă, semințe de floarea soarelui, ovăz, goji, stafide și cocos, toate aceste ingrediente formau una din cele mai bune prăjituri mâncate de mine vreodată. Un dulce apreciabil, dar lipsit de ”cleioșeala” cu care îți inundă gura prăjiturile clasice, să le spun așa.

După 40 de minute de la intrarea în restaurant, am cerut nota și aveam să descopăr că să ”o arzi vegan și raw vegan” nu e chiar ieftin. Am plătit 106 lei: 27 de lei meniul zilei, tot 27 de lei și cele două felii de pizza raw, 18 lei cele cinci trufe de ciocolată și câte 17 lei pentru o felie de tartă vegană și una de tort cu crunch de caramel.

Mai avem nevoie și de iarbă!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).